Privighetoarea din Kursk
Nu putine au fost agentele recrutate dintre artistele vremii. Estesi cazul balerinei Nadejda Plevitkaia, care s-a facut cunoscuta insocietatea rusa sub numele de "Privighetoarea din Kursk". In timpulrevolutiei bolsevice, este salvata de la plutonul de executie deNicolai Skoblin, cu care se va casatori ulterior. Impreuna, cei doisunt recrutati de GRU, spionajul militar sovietic, in 1918 siactioneaza ca agenti de penetrare in grupurile de refugiati rusidin strainatate. Plevitkaia este amestecata si in actiunile decompromitere a maresalului Tuhacevski, victima a epurarilorstaliniste.
In 1937, sotii Skoblin primesc sarcina de a-l lichida pe fostulgeneral alb Anton Miller. Dupa aventuri rocambolesti, operatiuneareuseste, dar Nadejda este condamnata, in Franta, la cinci ani deinchisoare pentru complicitate. Moare in detentie. Rolul importantpe care l-a jucat Plevitkaia in mediul informativ interbelic esteatestat chiar de catre seful spionajului german, WalterSchellenberg.
Mata Hari a Rusiei
Probabil pentru a i se face uitata «originea nesanatoasa», baronesaMoura Budberg (1891-1974) a acceptat sa devina agenta NKVD. Inaceasta calitate s-a remarcat in mod deosebit, ajungånd sa fiesupranumita «Mata Hari a Rusiei». In tot cazul, a fost una dintrespioanele in slujba URSS care actionau mai ales ca agente deinfluentare pe långa diferite personalitati, asa-numitele «doamneale Kremlinului».
Cel mai eficient si-a servit baroana comanditarii ca amanta a luiMaxim Gorki si a lui H.G. Wells, exercitånd asupra lor influente insensul apararii intereselor URSS. Se pare ca intre cei doiscriitori se nascuse chiar o concurenta pentru dobåndirea gratiilorbaroanei. In ceea ce il priveste pe Gorki, exista un episod legatde ultima perioada a vietii sale mai putin cunoscut marelui public.Este vorba de "recuperarea" insemnarilor pe care Gorki le facuse,in perioada in care se aflase in Italia, cu privire la convorbirilesale cu diferite personalitati, inclusiv cu exilati, "dusmani aiURSS", insemnari pe care scriitorul, inainte de intoarcerea inURSS, le incredintase baronesei. Venita in Uniunea Sovietica pentrua-l vedea pe Gorki pe patul de moarte, ea este intåmpinata deinsisi Stalin si Vorosilov, carora le transmite acesteinsemnari.
O agenta "dezghetata, simpatica"
Istoricii activitatilor informative nu fac economie de laude atuncicånd o descriu pe aceea care avea sa devina nu numai o renumitaaventuriera, ci si spioana a perioadei interbelice, Lydia Stahl:"Nu numai frumoasa, ci si foarte cultivata si inteligenta","dezghetata, simpatica". Lydia a urmat in SUA cursuri de istoriaartei si de drept.
Avea insa un singur defect: ii placeau peste masura banii, motivcare o face nu numai sa isi foloseasca farmecele, ci si sa se laserecrutata de mai multe servicii de informatii. Dar principalul sau"patron" ramåne cel sovietic, Lydia fiind "inregimentata" la Paris,unde se refugiase, de catre unul dintre cei mai activi spionisovietici, Valter Krivitki.
In capitala Frantei, Lydia isi continua relatiile informative incolaborare cu unii dintre cei mai periculosi spioni internationali.In acelasi timp, pentru a crea "mediul propice" in vedereaobtinerii de informatii, isi transforma casa intr-un bordel de lux,astfel incåt ea insasi devine o eficienta "spioana proxeneta".Clientii sunt alesi din cele mai diferite profesii si straturisociale: militari, jurnalisti, ingineri, ministeriabili. Sitinerele "colaboratoare" ale Lydiei provin din variate parti alelumii, pentru a putea satisface cele mai rafinate gusturi. Printreele, si fosta dentista din Romånia Riva Davidovici. Intre clientiistabilimentului condus de Lydia s-au numarat chiar agenti aiAbwehr-ului, serviciul de spionaj german. Aceasta relatie, desifructuoasa, face ca GRU sa-si sporeasca atentia. Insa chiar uniidintre agentii sovietici cad in "navodul sexual" al Lydiei. In celedin urma, Siguranta Generala reuseste sa ia urma retelei din carefacea parte Lydia, astfel incåt ea poposeste in inchisoare, de undeeste scoasa imediat dupa ocuparea Parisului de catre germani si ilintålneste pe seful Abwehr-ului, amiralul Canaris, care o"recicleaza" pe agenta acum in vårsta de 50 de ani!
Una dintre misiunile incredintate de spionajul german Lydiei sedesfasoara in Romånia, unde, in 1943, aceasta il "sprijina",desigur, in domeniul informatiilor, pe ambasadorul Manfred vonKillinger. Se pare ca a mai activat si in partea din Poloniaocupata de URSS. In sfårsit, dupa incheierea razboiului, Lydiei iireuseste inca o "operatiune": scapa de "vånatoarea de spioni"dezlantuita de Aliati.
Cavalerul si agentele sale
Pe masura ce potentialul politic si militar al Germaniei sporeste,aceasta tara devine tinta activitatii serviciilor de informatiivestice, desfasurate adesea prin intermediul unor sefi de retea,dintre care unii au facut istorie in spionajul international.
"Am fost spion din pasiune", declara cavalerul Georg von Sosnowski,in realitate ofiter de informatii al armatei poloneze, devenitorganizatorul uneia dintre cele mai ample "retele feminine despionaj" care au existat vreodata. Principale protagoniste aleacestei retele erau artiste, dintre care Sosnowski incearca sa-sirecruteze agente. Una dintre cele mai valoroase "piese" din"galeria de spioane" a cavalerului a fost actrita Tina Eilers,originara din Romånia, care debutase la…11 ani. Face cariera lacurtea imparatului Etiopiei, reprezentånd tipul exotic, astfelincåt cavalerul ii promite, in 1933, sa faca din ea nu numai o mareactrita, ci si o "a doua Mata Hari". De fapt, doar cea de-a douapromisiune a cavalerului se indeplineste, astfel incåt Leaevolueaza mai ales pe "scena spionajului", principalii sai"parteneri" fiind in special ofiteri superiori de la care culegeinformatii pretioase. La un moment dat, Gestapoul devine "coautor"al "pieselor" interpretate de Lea, caci "reteaua cavalerului" estedemascata, ea fiind obligata sa interpreteze si "partitura"Gestapoului, astfel incåt devine agenta dubla. In cele din urma,cavalerul si agentele sale artiste sunt arestati. Unele dintreaceste agente vor fi condamnate la moarte, dar Lea scapa chiar lainsistentele lui Hitler: "Fara ea, reteaua ar fi lucrat incontinuare".
Prostituata-"eroina"
Si Franta a constituit scena pe care au evoluat o serie despioane, intre care una dintre cele mai cunoscute si… longevive afost Marthe Richard (1889-1982), care "debuteaza" inca in 1905, caprostituata. Unul dintre cei mai importanti "parteneri" ai sai afost controversatul capitan Ladoux din serviciul de spionaj francez(dovedit mai tårziu ca agent dublu), iar intre "victimele" sale s-anumarat insusi atasatul pentru marina al Germaniei la Madrid.
Activitatea ei prodigioasa ii inspira agentei-prostituate un volumde memorii, publicat in 1937 sub titlul "Viata mea ca spioana inserviciul Frantei", iar Ladoux publica si el o carte in care oconsidera pe Marthe o adevarata "eroina". In tot cazul, "meritele"ii sunt recunoscute prin acordarea Legiunii de Onoare pentruafaceri straine de catre primul-ministru Édouard Herriot, care separe ca ii fusese amant.
In timpul celui de-al doilea razboiul mondial, Marthe are legaturistrånse cu unii membri ai Gestapoului, iar, dupa conflagratie,intra in politica, sustinand adoptarea unei legi…impotrivaprostitutiei.
"Duduia" si serviciul sau deinformatii
Dupa o "reteta" care functiona in acea perioada si in alte tari,Elena Lupescu (1896 -1977), "femeia din spatele tronului Romåniei",cum avea sa o denumeasca presa internationala, a inteles ca"informatia inseamna putere", astfel incåt, pentru a-si pastrainfluenta pe långa Carol al II-lea si a o exploata in interesul eisi al apropiatilor ei, a trecut, inca de timpuriu, deci din primaparte a deceniului patru al secolului trecut, la organizarea unui"serviciu" intern, privat, de informatii si influentare. Mijloaceleprin care functiona acest "serviciu" erau inspirate din cele maiclasice metode informative, de la ascultarea convorbirilortelefonice, la interceptarea corespondentei. Bineinteles ca, pentrua desfasura asemenea activitati, "Duduia" a trebuit sa-si asigurecolaborarea unor profesionisti ai spionajului.
Acestea sunt si concluziile la care ajunge si Raportul intocmit, la29 iunie 1935, de catre Corpul Detectivilor din cadrul DirectieiGenerale a Politiei" ("Nota referitoare la Elena Lupescu -influenta sa asupra unor personalitati politice"), dupa ale careiconcluzii "Duduia" "regiza cu diavoleasca specula pe spinareatarii". Unul dintre obiectivele "serviciului de informatii" initiatde Elena Lupescu era controlul Sigurantei Generale (prinintermediul, intre altii, al viitorului sef al Politiei, GabrielMarinescu), ca si obtinerea de informatii din interiorularmatei.
In chestiunile financiare si economice, principalul informator sicolaborator al Elenei Lupescu a fost bancherul Max Auschnit.Violarea convorbirilor telefonice si a corespondentei se realizaprin intermediul lui Ion Pitulescu, directorul Postelor.
Avånd in vedere ca una dintre tintele "serviciului" initiat deElena Lupescu era spionarea oamenilor politici, unii dintre ei,intre care Averescu si I.C. Bratianu, au luat masuri pentrucontracararea actiunilor acestuia. Printre opozantii Elenei Lupescus-a numarat
si Nicolae Titulescu care ar fi informat Intelligence Service,serviciul de informatii britanic, despre activitatile desfasuratede ea pe plan intern si extern. Un alt opozant de marca a fostviitorul sef al contraspionajului, Eugen Cristescu, care iitransmitea regelui informatiile - obtinute de serviciul pe care ilconducea - privind-o pe Elena Lupescu, informatii pe care acesta,probabil, i le comunica tocmai el metresei sale…
Fragmente din volumul in pregatire Frumoasele agente.Femeile si spionajul. O istorie universala
In imagine: Elena Lupescu, metresa si sefa de retea,impreuna cu fostul rege Carol al II-lea
Dr. Alexandru Popescu, istoric, etnograf si diplomat, a studiat laUniversitatea din Bucuresti si, ca bursier al Fundatiei Alexandervon Humboldt, la cea din Bonn, unde a obtinut titlul de doctor. Inperioada 1966-1990, a activat ca cercetator stiintific laInstitutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romåne. Din 1990,a facut parte din corpul diplomatic, indeplinind functia de atasatcultural al Ambasadelor Romåniei in Germania, Austria si Finlanda,precum si pe aceea de director adjunct al Directiei Culturale dinM.A.E. Este autorul a 24 de volume aparute in tara si peste hotare,a 35 de studii stiintifice si a sute de articole. A sustinutcursuri si conferinte la universitati din Romånia, Germania,Austria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
