De la început ar trebui să spun că volumul de faţă, fără să fie formidabil, ar putea interesa deopotrivă cititori dornici să afle cum merg - sau mergeau - treburile politice în America, pe cei care vor să afle dedesubturile istorice din urmă cu trei, patru decenii, dar şi pe cei atraşi de poveştile de iubire. Pe mine unul, ca jurnalist care am cercetat mai îndeaproape vremurile preşedinţiei Kennedy - atât cât se putea din România şi în timpul comunismului - şi care am scris două cărţi despre asasinatele politice ale anilor 60, cartea aceasta m-a uimit. În primul rând, pentru că aflu chiar şi eu lucruri pe care nici nu le bănuiam. În al doilea rând, pentru că sunt convins că, în ciuda deschiderilor de care beneficiau, nici americanii nu au cunoscut multe dintre amănuntele aduse acum la lumină. Vor fi fost zvonuri, vor fi apărut informaţii în presă, dar mai toate au fost grabnic înăbuşite.
Fostul preşedinte John F. Kenendy a avut multe în comun cu fratele său, Robert F. Kennedy, procurorul general. Între altele, amândoi par să fi avut o poftă insaţiabilă de femei, amândoi alergau după fuste, dar vremurile erau în aşa fel încât nimeni nu a adus aceste lucruri la cunoştinţa presei, sau extrem de puţini au făcut-o, "pentru că viaţa sexuală a preşedintelui era considerată pe atunci un teritoriu interzis.". Ceea ce nu s-a mai întâmplat decenii mai târziu.
JFK a fost asasinat la 22 noiembrie 1963, la Dallas, a fost plâns de întreaga Americă, iar soţia lui a dorit să pună administraţia soţului ei "în cea mai bună lumină istorică cu putinţă". Ca atare, orice putea să ştirbească această lumină a fost cenzurat. "Istoria aparţine eroilor, iar eroii nu trebuie uitaţi, spunea Jackie. Fie şi numai pentru copiii mei, doresc ca Jack să rămână în memoria lor ca un mare erou." De aceea, orice ştire care ar fi murdărit această imagine trebuia înăbuşită şi aşa a şi fost foarte multă vreme.
America se emoţionează încă şi astăzi în faţa a două imagini ale acelor zile cumplite: Jackie Kenendy pe scara avionului, în spatele sicriului fostului preşedinte adus de la Dallas, îmbrăcată în taiorul roz încă pătat de sângele soţului ei şi ţinându-l de mână pe fratele preşedintelui; şi salutul lui John jr, băieţelul de trei ani îmbrăcat în pardesiu scurt, în momentul în care sicriul tatălui său e ridicat din rotonda Capitoliului în drum spre Cimitirul Arlington. Şi Jackie şi Bobby Kennedy erau distruşi de eveniment şi se pare că s-au readus unul pe celălalt la viaţă. Jackie l-a readus la viaţă din letargia de după moartea fratelui său, pe Bobby Kennedy spunându-i "Jack ar fi dorit să continuăm opera lui, în care a crezut şi pentru care a murit". Încurajarea a fost reciprocă. "Jackie intrase într-un fel de hibernare, iar Bobby a fost cu ea tot timpul - declara fostul consilier Arthur Schlesinger. Nu ştiu dacă Bobby s-a îndrăgostit sau nu. Jackie era o femeie fascinantă. Bobby era un bărbat dominant. Dar dacă ea îşi punea în funcţiune farmecele, era greu să-i rezişti."
Deşi este greu de stabilit cu exactitate când a început relaţia celor doi, se poate spune cu toată certitudine că din momentul în care s-au mutat amândoi în Manhattan, la câteva luni după asasinat, relaţia lor s-a intensificat. În ciuda comportamentului adesea aspru, grosolan şi necizelat al lui Bobby Kennedy, Jacqueline Kennnedy a avut întotdeauna multă simpatie şi tandreţe pentru el.
Marlon Brando spunea că Jacqueline Kennedy era cochetă şi senzuală, dar nu deosebit de ahtiată după sex. Morton Downey jr declara că "Bobby Kennedy nu avea nevoie de sex ca un drog zilnic, precum fratele lui Jack, dar ştia cum să-l obţină atunci când dorea. Relaţia lui cu Jacqueline Kennedy nu se baza totuşi numai pe sex. Spre deosebire de multe alte femei din viaţa lui, Jacky i-a inspirat sentimente profunde."
Bobby a reuşit cumva să se împartă - o iubea pe Ethel, se întorcea întotodeauna acasă la soţia lui, chiar dacă aceasta nu era o femeie cu prea multă strălucire, dar avea sentimente la fel de puternice faţă de Jackie.
Jackie prefera compania bărbaţilor şi a avut multe aventuri, în câteva cazuri era pe punctul să se recăsătorească. Nu o interesa ce spun oamenii care o doreau pe veşnicie "văduvă neconsolată", simbol al Americii. De Aristoteles Onassis, pe care îl întâlnise cu ani în urmă, s-a apropiat în lunile de după asasinarea lui John. Era încântată de dărnicia acestuia, la un moment dat relaţia lor a depăşit un anume prag. Relaţia lui Jackie cu Onassis îl umplea de gelozie pe Robert Kennedy, mai ales că era convins că, la un moment dat, ea se culca cu amândoi.
Pe de altă parte, în afara sentimentelor, Bobby o ţinea alături de el pe Jackie şi pentru politică - Jackie rămăsese cea mai puternică forţă politică a familiei, "biletul pentru reluarea tronului" şi pentru "a pune ţara în mişcare din nou". Ea a fost cea care l-a îndemnat să candideze la preşedinţie şi l-a sprijinit în campanie.
"Dacă ne gândim cât de mult a pătruns ochiul public în viaţa privată a lui Jacqueline Kennedy în anii care au urmat după asasinarea lui J.F.Kennedy - scrie David Heyman -, pare aproape de neconceput că nu s-a vorbit mai mult în presă despre idila dintre ea şi Bobby Kennedy. La fel de derutant este şi faptul că erau atât de mulţi membri ai cercului intim al familei Kennedy care erau la curent cu situaţia." "Cel mai trist lucru, spune Truman Capote, era că idila era condamnată. Legătura lor trebuia să se încheie mai curând sau mai târziu. În acelaşi timp, tocmai caracterul imposibil al idilei o făcea să fie şi mai sfâşietoare, şi mai pătimaşă."
În plină campanie pentru desemnarea candidatului democrat la alegerile prezidenţiale, Bobby Kenendy a fost împuşcat în California, la 6 iunie 1968. Povestea iubirii cu Jackie a început ca o consecinţă a durerii lor împărtăşite pricinuite de asasinarea preşedintelui în 1963 şi a durat până când Bobby a intrat în cursa prezindenţială, cinci ani mai târziu, şi a sfârşit şi el asasinat.
"Bobby era bărbatul care ar fi putut fi iubitul ei pentru toată viaţa.", spune Heyman. Ce s-a întâmplat după aceea, e o altă poveste, banală.
C. David Heyman - Bobby şi Jackie. O poveste de dragoste. Editura Paralela 45. Traducere din limba engleză de Anca Irina Ionescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
