"Trebuia sa scrie pe afis ca e comedie porno!" si "Ce peisaje, draga, ce culori, ce ceramica deosebita!" sunt doar doua dintre remarcile unor spectatori care ieseau de la Peindre ou faire l'amour, proaspat intrat pe ecranele noastre. Substanta filmului e insa ceva mai nuantata, desi nici una dintre observatiile de mai sus nu e intru totul nejustificata. Povestea lui Madeleine si William, retrasi intr-un satuc idilic la poalele muntilor dupa recenta pensionare a barbatului, meteorolog de profesie, este, intr-adevar, un prilej ca filmul sa scaneze in mod repetat frumusetea peisajului, purtand spectatorul cu insistenta de promo turistic prin vai line, cu iarba grasa, vibrand in culori de toamna blanda. Mai mult, totul este legat de hobby-ul lui Madeleine, pictura, prilej pentru discutii livresti despre tablouri, peisaje, trup omenesc, senzualitate, iubire si pasiune. De la pictura porneste si trama filmului, pentru ca, intr-una dintre iesirile ei la peisaj, sotia lui William intalneste un barbat orb, misterios, care se recomanda drept primarul satului si care, curand, isi aduce tanara sotie in vizita la William si Madeleine. Filmul inainteaza cu aceeasi staruinta asupra interioarelor rustice cochete, decorate evident dupa revistele de profil, asupra peisajelor vaste, filmate calofil de Christophe Beaucarne si asupra acestor bucolice intalniri in patru care umplu existenta tihnita si confortabila a protagonistilor, aflati in vacanta perpetua. Daca in primele doua treimi filmul este o ilustratie destul de plicticoasa - in ciuda, sau poate tocmai datorita intentiilor estetizante - a timpului liber de care se pot bucura burghezii francezi la pensie, cu seri picturale la gura semineului, la care se bea vin vechi, se citeaza Brel si se asculta cu patrundere Demis Roussos, ultima parte aduce o rasucire neasteptata a intrigii, o data ce eroii isi descopera brusc un apetit sexual navalnic (neanuntat de domoalele giuguleli conjugale de la inceput). Ceea ce parea o glosa pastorala asupra farmecului locuintei de vara la tara se transforma intr-o povestioara picanta asa cum numai francezilor le ies, desi nici americanii nu sunt deloc straini de termenul de "swingers". Drept pentru care, cele doua cupluri descopera (dupa tatonari intr-un intuneric total, in care toti se cufunda accidental sau voit, incercand sa experimenteze pentru cateva clipe universul prietenului orb) deliciul schimbarii perechilor pentru voioase partide de sex, care ii aduc dimineata impreuna pe toti patru, cu un zambet edenic pe buze, fara lamentari inutile si imputari adulterine. Mai mult, incercarea lui Madeleine si William de a-i urma pe hedonistii (cum se tot subliniaza in film) Adam si Eva - nume alese pentru a explica spectatorului ceea ce eventual n-ar fi inteles - in paradisul insulelor din Pacific si de-a incepe o viata de eliberare sexuala totala se modifica brusc in urma altei intamplari picante, pe care n-o vom dezvalui aici. Un film aflat in 2005 in competitia pentru Palme d'Or, la Cannes, innobilat de jocul nuantat a doua dintre cele mai mari nume actoricesti ale Frantei - Sabine Azema si Daniel Auteuil, vizibil provocati de insolitul partiturilor lor - si, de altfel, al intregii distributii inspirate, ingreunat de obstinatia descrierii peisajelor si relaxat brusc, in final, de viziunea ironica a tinerilor regizori si scenaristi asupra cuplului conjugal contemporan. Un film, la urma urmei, ca un banc picant, tonic si amuzant pentru unii, iritant si interminabil pentru altii...
Pictam sau facem dragoste? / Peindre ou faire l'amour. Productie Franta, 2004. Regia si scenariul: Jean-Marie Larrieu, Arnaud Larrieu. Cu: Sabine Azema, Daniel Auteuil, Amira Casar, Sergi Lopez, Philippe Katerine, Helene de Saint-Pere, Sabine Haudepin, Roger Mirmont. Premiera: 1 septembrie. Distribuit de Independenta Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
