"...Getii. Acestia aveau nevoie de malul drept, spre a priveghea balta si baraganul, tot asa de mult cum au avut si Grecii, Romanii, Byzantinii ori Turcii" (Vasile Parvan, Getica, 1926). In aceasta viziune memorabila si foarte cuprinzatoare de istorie geopolitica, savantul roman sugera ideea unor itinerare virtuale si posibile.
Iar pentru ca tema principala a Geticii era "o protoistorie a Daciei", asa cum se poate citi in subtitlul cartii, rezulta, din acelasi pasaj, rolul getilor in epoca. Getii, acest neam rasaritean al tracilor, erau atunci stapanii regiunii. "De aceea - scria Parvan mai departe in completarea ideii de mai sus - Getii nici n'au fost stapani deplini ai campiei muntene decat atunci cand au avut si cetatile de pe malul drept.Cand Thracii ori Romanii li le-au luat, ei au navalit sa si le ia inapoi. Si cand nu le-au mai putut recuceri, au ajuns si ei la voia stapanului care le tinea."
Segmente ale acestor realitati istorice, unele chiar spectaculoase, sunt vizibile si astazi in regiune. Unele mai numeroase si mai accesibile decat in timpul lui Parvan, gratie rezultatelor cercetarilor arheologice si expunerii lor tot mai sistematice catre public. Altele - astazi mai greu de observat, din cauza modificarilor terenului in scopuri agricole, de constructii si industriale. De aceea, vom profita de sezonul - favorabil calatoriilor - in care apar aceste randuri pentru a atrage atentia asupra unora dintre martorii enumerati mai sus.
Mergand in vacanta la mare, vilegiaturistii care folosesc mijloace auto prefera, pentru scurtarea timpului de drum, autostrada Bucuresti-Cernavoda. Cei mai multi dintre ei nu se opresc la Cernavoda nici la dus, nici la intors.
Privesc, poate, capatul dinspre rasarit al podului pe frontonul caruia se vede anul inaugurarii, 1895. Este, sa reamintim, martorul cel mai vizibil si mai de admirat al intrarii Dobrogei in teritoriul Romaniei in urma Razboiului de Independenta din 1877-1878.
De la Mircea cel Batran incoace, era pentru prima data cand romanii stapaneau malul drept al Dunarii pana "la Marea cea Mare", cum se spunea in documentul domnitorului.
Iar modernizarea Dobrogei si a legaturilor cu ea, din timpul lui Carol I, a fost rapida si eficienta. Despre Anghel Saligny (1854-1925), creatorul celebrului pod de cale ferata, au auzit desigur multi dintre vilegiaturistii care trec prin Cernavoda. Daca s-ar opri acolo, ar mai afla cate ceva despre el si despre istoria locului mai ales din micul muzeu local inaugurat cu putini ani in urma.
Despre Anghel Saligny ar afla de pilda ca a executat proiectul in 1888 si ca a dirijat construirea podului intre 1890 si 1895.
In plus, putini dintre cei care il vad astazi, paralel cu soseaua si cu podul nou, stiu ca, pana la catva timp dupa indiguirea din anii '50 a Baltii Ialomitei, podul, la vremea lui cel mai lung din Europa, masura 3, 850 km si era rezultatul aplicarii unor inovatii tehnice remarcabile datorate inginerului roman. Tot Saligny a condus (1889-1909) amenajarea portului Constanta, a carui forma actuala i se datoreaza in cea mai mare parte. Acolo a utilizat, pentru prima data in Romania, betonul armat la asemenea constructii.
Revenind la Muzeul de Istorie si Arheologie din Cernavoda, instalat in fostul sediu al pompierilor, din partea inalta a orasului vechi, trebuie spus ca acolo se poate vedea concentrata o foarte lunga istorie a locului.
Este o dovada a importantei pozitiei lui din Preistorie pana in Evul Mediu, ilustrand in multe cazuri, pana la podul lui Saligny inclusiv, ideea istorica exprimata de Parvan. Descoperiri importante de la Cernavoda se mai pot vedea in Muzeul din Constanta si la Muzeul National de Istorie din Bucuresti. Atrag atentia in special descoperirile din epoca neolitica, dintre care statuetele de lut din cultura Hamangia sunt deja celebre.
Nu mai putin importante sunt vestigiile romane. Intre acestea, ruinele fortificatiei Axiopolis au fost identificate inca din secolul al XIX-lea pe malul inalt al Dunarii de la sud de podul lui Saligny. Cetatea respectiva era in epoca romana sediu de garnizoana si statie de flota. De acolo provine o inscriptie purtand numele martirilor Chiril, Chindeas si Tasios (primii ani ai secolului al IV-lea), care se afla trecuti ca atare si in calendarul crestin.
Mai tarziu, in secolele V-VI e.n., asezarea a devenit un foarte important centru crestin, unde erau comemorati acesti martiri.
Valea care vine dinspre rasarit in Dunare langa Cernavoda si pe care s-a sapat in doua etape, in secolul XX, canalul Dunare - Marea Neagra, a fost si ea folosita din timpuri foarte vechi.
In Antichitatea greco-romana, valea, partial navigabila, era culoarul cel mai scurt de acces si transport intre Tomis - Constanta de astazi - si Axiopolis, astazi Cernavoda.
Este si motivul pentru care, de-a lungul acestei cai, s-au construit, din Antichitate pana in Evul Mediu, succesiv, trei valuri de pamant si piatra care aveau destinatia de a o apara.
Unul dintre aceste valuri este mai clar vizibil inainte de intrarea in Constanta dinspre Cernavoda, mai intai la nord si apoi la sud, in locul unde a fost taiat oblic de soseaua actuala inca din secolul XX.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
