Asociatia Romana de Relatii Publice (ARRP) a implinit, pe 15 iunie, zece ani de existenta, perioada in care Romania a reusit sa faca pasi importanti de la adolescenta catre maturitate in domeniul relatiilor publice. Presedintele ARRP, Dumitru Bortun, conferentiar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice David Ogilvy (SNSPA), doctor in filosofie si specialist in marketing politic si electoral prezinta activitatea ARRP la ora bilantului.
- Cum descrieti acest prim deceniu de existenta a ARRP?
-Desi nu a fost tot timpul vizibila, Asociatia a functionat. La 15 iunie 1995, a avut loc adunarea de constituire, iar in 1996, gratie relatiilor internationale pe care le-am activat imediat dupa infiintare, am aderat cu drepturi depline la Confederatia Europeana de Relatii Publice. In 1997 am organizat prima conferinta nationala, la care au participat peste 150 de specialisti din tara si din strainatate, inclusiv presedintele Confederatiei Europene de Relatii Publice, Thomas Achelis. Conferinta s-a incheiat cu decernarea Premiilor ARRP pe anul 1997, ex-aequo Departamentului de Relatii Publice al Ministerului Apararii Nationale pentru activitatea in materie de reforma a Armatei in vederea integrarii in NATO si Trustului Media Pro International, pentru campania "NATO - misiune posibila". In acelasi an, la o luna de la decernarea premiilor, trei membri ai asociatiei noastre - Rodica Moisescu, Liviu Muresan si cu mine - am participat la Conferinta Europeana de Relatii Publice de la Varsovia, care avea o tema foarte interesanta, "Imaginea de tara pentru investitorii straini". Am luat parte, apoi, la sedintele celor doua camere ale Parlamentului referitoare la imaginea de tara, am promovat cursuri de relatii publice, eu insumi fiind vicepresedinte al ARRP pe problemele educatiei, am introdus un curs de relatii publice la Universitatea de Arhitectura si un altul de relatii publice si comunicare la Universitatea de Arte; nu mai pomenesc aici de toate conferintele pe care le-am sustinut, in calitate de vicepresedinte ARRP cu educatia, la diverse universitati din tara - la Cluj, la Iasi, unde existau facultati si sectii de relatii publice, dar nu existau profesori. Cei de la Cluj chiar mi-au spus disperati, in 2002, cand m-am dus la ei si i-am intrebat "Dar voi nu aveti profesori aici?": "Am avut dar au plecat. Unii - la studii in strainatate". Erau in al doilea an de facultate si confundau relatiile publice cu relatii cu publicul. In 2004, am organizat o scoala de vara la Poiana Brasov. Timp de o saptamana, am dezbatut relatiile dintre organizatii si mass media. Au participat zece invitati din organizatii - purtatori de cuvant, consilieri de comunicare, directori de comunicare - si zece ziaristi. Concluzia a fost ca filosofia acestor relatii poate fi concentrata in paradigma "Tom si Jerry". Piaristii vor sa promoveze interesele publicului organizatiei si interesul public, iar ziaristii, pe de alta parte, vor sa afle stiri cu valoare de presa. Tot timpul se harjonesc, se tachineaza, isi mai fac uneori si rau; pe de alta parte, au nevoie unii de altii, ca in "Tom si Jerry". De aceea, numele scolii de vara a fost "Razboi si pace".
- Un om cu pregatire in domeniul presei poate ocupa un post de PR?
- Sunt multi cei care angajeaza ziaristi in posturi de PR si gresesc fundamental. Comunicarea este, in cele din urma, o problema de strategie, nu de discurs. Ziaristii sunt buni in comunicare, dar nu sunt practicieni. Revenind: in 1997, chiar inaintea forumului de la Snagov, prin intermediul ministrului Muncii de atunci, Alexandru Athanasiu, am reusit introducerea profesiei de PR in COR (Clasificarea Ocupatiilor in Romania).
- Zece ani de existenta pentru ARRP inseamna reusite, dar inseamna si esecuri. As vrea sa vorbiti, cu sinceritate, si despre acestea din urma.
- In primul rand, nu am reusit sa facem un lobby suficient de percutant pentru a modifica legislatia in vigoare. Deocamdata, aceasta favorizeraza firmele de advertising, defavorizandu-le pe cele de public relations: cheltuielile pentru publicitate sunt deductibile, cheltuielile pentru PR nu. Si nici nu sunt subantelese in legislatia publicitara. Expresia "prestator de publicitate" ar trebui sa acopere si profesia de PR (la rigoare, publicitate este tot ceea ce iese in spatiul public - presa, relatii publice, reclama s.a.m.d.). Legea noastra nu specifica, insa, prestarile acestea si, atunci, publicitate inseamna reclama si atat. Rezultatul: firmele sunt dispuse sa cheltuiasca pe reclama; pe relatii publice, insa, nu. Este unul dintre motivele pentru care multi manageri comit gresala de a da comenzi cu specific de PR unor firme de publicitate. Multi s-au pacalit, deoarece s-au trezit promovati ca produs - detergent sau mai stiu eu ce -, nu ca brand, ca filosofie, ca pozitionare in raport cu comunitatea. Gratie serviciilor de PR, unele firme ajung sa-si transforme numele in substantiv comun. Toate copiatoarele se numesc xerox, toti pantofii sport - adidasi s.a.m.d. Brandul e cel care devine efigie in imaginarul colectiv. Or, aceasta este munca de PR-ist, nu de publicitar.
- Credeti ca, la nivelul bunului-simt comun, se intelege aceasta diferenta? Nu sunteti de parere ca mai trebuie sa treaca timp pana cand notiunea va fi priceputa de catre cetateanul obisnuit?
- Intr-adevar confuzia exista si persista. Asa cum oamenii obisnuiti confunda PR-istul cu ziaristul, tot asa managerii nostri confunda PR-istul cu publicitarul. Aici intervine insa si o problema de ignoranta in materie de cultura manageriala. O alta problema pe care nu am rezolvat-o se leaga de basmul cu asa-zisa publicitate mascata. Compartimentele de marketing din cadrul institutiilor de presa, al televiziunilor de pilda, nu admit publicarea sau filmarea nici unui nume de firma daca aceasta nu a platit publicitate. Asociatia noastra a luat legatura cu Consiliul National al Audiovizualului, care ne-a dovedit, cu legislatia pe masa, ca nu exista o astfel de prevedere; este o inventie a departamentelor de marketing din institutiile mass-media, o mentalitate paguboasa, care omoara meseria de PR. Ne confruntam, asadar, cu o problema grava - pe care o trecem, iata, la nerealizari - si intentionam, curand, dupa vacanta, sa organizam o masa rotunda cu participarea presei, pe aceasta tema. Un alt motiv de nemultumire pentru mine este ca nu am reusit sa devenim o voce publica foarte larga.
- Pe 2 martie 2005, ati fost ales presedinte al Asociatiei Romane a Profesionistilor in Relatii Publice. Aveti, asadar, posibilitatea sa rezolvati toate problemele enumerate. Cu ce v-ati propus sa incepeti?
- In primul rand, intentionez sa ies in spatiul public si sa expun problemele societatii romanesti din perspectiva comunicationala. Fara comunicare eficienta, economia de piata nu poate functiona. Comunicarea actioneaza ca un lubrifiant in cazul acesteia. Tocmai de aceea, ARRP intentioneaza sa creeze PR pentru PR, sa-i convinga pe manageri, pe oamenii politici si pe demnitari ca este in interesul lor sa apeleze la specialistii comunicarii publice si private. Democratia nu poate fi functionala fara comunicare in spatiul public. Si, daca vreti, societatea viitorului nu poate fi conceputa fara relatii publice, fara comunicare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
