Motto: „Afara ninge linistit,
In casa tot asa".
(Din poezia Rezistentei)
Sarbatorile trecusera cu bine, riscul unei indigestii fiind foarte scazut. De Craciun, in jurul traditionalului ficus (cu banii de brad platisera intretinerea pe august), isi facusera emotionante daruri: Luminita primise o pereche de ciorapi foarte putin purtati, Zizi – o manusa imblanita (mana stanga ii inghetase oricum din noiembrie), iar Caine – un os cu vagi urme de carne, smuls dupa o lupta surda de la bufetul Senatului.
Toata noaptea prin oras bantuisera grupuri de copii care lalaiau clasice colinde antidarwiniste si proevangheliste, precum „O!, ce veste minunata nu se mai arat-odata!".
De Revelion, fara sa se mai uite la bani (tot n-aveau ce vedea), Luminita pregati, intr-o adevarata orgie gastronomica, trei oua fierte, patru cartofi copti si muraturi la discretie. Ca desert aveau o bucata de cozonac pastrat cu grija de la Pasti, iar cu bautura nu era o problema: batranul Ilie lasase un clondir de palinca de la mama ei, cu care puteau manipula tot blocul.
Privira pana in zori, siderati, programul TV, fara sa stie prea bine ce asteapta. Abia la sfarsit izbucnira in ras, dar parca mai mult nervos.
Cum-necum, Anul Nou venise. Acum, singura intrebare era ce naiba sa faca cu el.
Iata insa ca, in chiar prima zi, intorcandu-se acasa dupa ce-l plimbase pe Caine (mai exact, dupa ce ce se lasase tarat si tarnosit de acesta prin toate cotloanele), Zizi fu intampinat de o Luminita surescitata:
- O veste buna si una rea!
- Zi-o pe aia buna, sa mai schimbam...
- Curge apa!!
- A cazut Guvernul!? Si aia rea, atunci?
- Curge in sufragerie...
Intr-adevar, din surse necunoscute (sursele se deconspira numai in caz de revolutie, Berevoiesti sau cu risc asumat), apa se scurgea din plafoniera mai avan ca lacrimile Pamelei cand a lovit-o somnul si a-nceput sa viseze reflectii rutiere. Zizi evalua fulgerator situatia si hotari:
- Nu conteaza unde! Navala!
Se dezbracara urgent, fara interdictii, fara prejudecati, fara demagogie, si se infipsera sub apa.
- E rece!, constata fata, clantanind vartos.
- Asta-i acum! In deifinitv, n-au trecut decat trei ani, nu le poti pretinde pe toate o data, protesta Zizi.
Ultimele cuvinte sunara cristalin, intrucat cascada se transformase in stalactita. In timp ce-si punea la loc paltonul, Luminita ofta:
- Daca vindem pendula, pana-n primavara putem sa bem numai Cola si sa ne spalam si pe dinti cu ea, dar parca mi-e nu stiu cum sa torn Cola si-n buda...
Tocmai atunci, omul de zapada din curte incepu sa dea oaresce semne de viata, telescopandu-si matura:
- Aici Pasarica... Mi-a inghetat de tot... Nu pasarica, idiotule, de aparat vorbesc! Cand dracu’ ma schimbati?
(vor urma unele schimbari)
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
