La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Motto: „Simtiti-va ca acasa!"
(Dintr-un blestem)
In primele zile ale noului an, in serviciul lui Zizi (ca si in celelalte cateva institutii inca neprivatizate, nu mai mult de 87,2%) se petrecura mari schimbari. Era evident ca noul guvern aduce un aer proaspat. Astfel, invingand orice inertii, contabilii fura invitati (intre noi fie vorba, fura si fara sa fie invitati) sa se mute la parter, bufetul fu dislocat la etaj si fiecare birou fu dotat cu televizor color, xerox si storcator de fructe. In maximum doua-trei luni, urma sa se stabileasca si programul de activitate.
Nu la fel de idilic petrecu Luminita acesta perioada. In facultate se duceau lupte surde. Profesorii erau impartiti in doua tabere: unii care nu stiau ce sa predea si altii care nu stiau de ce sa mai predea. Cuminti, studentii stateau de-o parte si comentau ultima carte de succes: „Generatia prostita".
In aceste conditii, nu e de mirare ca tinerii asteptau cu nerabdare weekend-ul, cand aveau si ei in sfarsit timp: sa se spele, sa gateasca, sa mai bata un cui prin casa, sa mai scoata un microfon, sa dezghete caloriferul (ca daca-l lasi sa faca multa zapada nu mai functioneaza bine) – ma rog, mici treburi casnice, ca doar de-aia iesisera in strada cand cu Evenimentele Deturnate De La Firescul Lor Programat, sa se lupte pentru sambata libera, ca-n Vest (chit ca acolo s-ar putea ca oamenii sa aiba alte ocupatii in weekend), numai ca atunci stiau ca-i zice Saptamana Redusa de Lucru, si-au cerut SRL. Si le-au dat SRL-uri cat sa le-ajunga, ba chiar si cu alta initiala la sfarsit, ca de la incurcatura asta a iesit totul.
- Si daca am lasa totul balta, se enerva Luminita, si le-am face o vizita alor mei?
Zizi ridica din umeri, privind in jur:
- „Balta" e un fel de-a spune... mai degraba patinoar... Bine, sa mergem, le facem si-o bucurie, scutim si de-o masa...
Nu se dusera totusi cu mana goala, ci le cumparara parintilor un pachet intreg de chibrituri si o cutie de margarina. Doamna si domnul Popescu (m-am gandit vreme de un un an cum sa-i cheme pe parintii Luminitei, pana la urma cred c-am gasit ceva interesant, nu? – n.m., TCZ) ii primira intr-adevar cu bucurie, cu masa pusa si ceva bani pregatiti (tinerii aveau si ei mandria lor, nu luau de la batrani decat cu imprumut, nu era vina lor ca nu le erau niciodata primiti inapoi).
- Ce faceati? intreba Zizi, cu ochii la antreuri.
- Uite, tocmai citeam da asta al brazilienilor, Collor de Mello, i-au luat din casa si mobila, si butelia, si saltelele...
- Ehei!, chicoti tanarul, mai asteapta si altii la rand...
Pe sub masa, Luminita il trasni peste glezne mai fulgerator decat lovisera americanii in Golf. Zizi gemu, dar gazda zambi:
- Lasa-l... Nu mai suntem nici noi asa convinsi...
Era o surpriza de proportii! Iesit in strada cu curaj, imediat dupa 28 ianuarie 1990, dl Popescu fusese un combatant redutabil in revolutia care urmase, dovada ca-l chemasera de la pensie sa-l trimita la perfectionare in Italia, la un curs pentru tinere manechine (el fiind seful delegatiei, care mai cuprindea doi economisti, un contabil si un maseur in civil). Discutiile cu fata si cu ginerele erau de obicei cam agitate, iar acum... Ce se intamplase oare?
(Veti afla ce se intamplase citind urmatoarele 1.457 de episoade ale serialului)
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
