La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
In ultima clipa, tanara familie se hotari sa-si petreaca totusi sfintele sarbatori in Capitala.
- Bunicule, nu te supara, lua Zizi cuvantul, dar ne e teama sa nu se inchida pe urma drumurile.
- Adica de ce? se facu mosul ca nu pricepe.
- Pai, daca o fi sa...
- Si noi!? sari batranul, cu ochii sticlind. Unde naiba am pus Molotovu’ ala de rezerva!?
- Ei, nu, zise Luminita, de data asta noi stam si ne uitam.
Nemaifiind multe de precizat, tinerii il lasara pe Ilie Ilie sa inceapa imprastierea semintei in brazda si plecara la gara. Câine era cam nervos.
- Ce-o fi cu el? Poate de la procentul ala de hidrogen in apa, i-o fi cazut greu, presupuse Zizi.
Tocmai atunci intra in compartiment un cetatean care vorbea in cravata. De altfel, o data cu implementarea telefonului fara fir, in eter era o bulibaseala generala: toate posturile de radio transmiteau din când in când, fara sa vrea, scurte apeluri de genul „Executati Olimpiada!", o serie de businessmani primeau prin pager dispozitii sa se prezinte la unitate (aici nu era vorba intotdeauna de confuzii), reporterii speciali prindeau pe Motorole „Serata Muzicala" si, cel mai grav, toate agenturile de contraspionaj si prospionaj erau intoxicate cu informatii precum: „Fa, Piranda, vino la baza sa versi impozitu’ lui Mandea!"
- Cand ma gandesc ce macel urmeaza de Pasti cu bietii mieluti..., se infiora Luminita.
Intr-adevar, in Capitala se daduse drumul la sange. Toata lumea, cu sau fara cutite d-alea de la Teleshopping, taia cu cruzime. De pe lista, evident: oua, cozonaci, drob, brânza, ceapa, tot. Cand lista era hacuita bine, cu banutii economisiti toata familia pleca la ultima premiera cinematografica, ca nu in fiecare zi vezi un inalt functionar ministerial militând pentru drepturile baietilor care sunt fetite.
La „Eroilor", insa, cei trei tineri (ca nici Caine nu era batran) asistara la un moment emotionant: pescadoarele romanesti, atata vreme sechestrate prin straini, ajunsesera acasa si, patrunzând pe Dambovita, se indreptau spre Cotroceni cu un cald mesaj de pace pe care insistau sa-l transmita personal, in direct, dar nu neaparat la o ora de varf.
- Hai acasa, spuse Luminita obosita.
- Hai acasa, accepta Zizi, amuzat.
Caine nu spuse nimic, dar tocmai isi exprima parerea, asa ca trebuira sa-l astepte un minut.
Putin mai tarziu, trecand pe langa Parlament, tresarira inspaimantati de niste zgomote surde: bufnituri, icnete, trosneli, gafaituri. Zizi indrazni sa abordeze un soldat:
- A inceput vreo renovare, e santier, ceva?
- I beg your pardon?... aaa, nu, se discuta Bugetul, dar sa stiti ca pana la articolul zece nu-s decat doi raniti.
Luminita ciuli vesela urechile:
- Si cate articole sunt cu totul?
(Va urma, dar sunt prea putine)
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
