Ai mei ma duceau in vacanta de vara la bunici si uitau de mine! Asa mi se parea atunci, asa, in pofida oricarei ratiuni, mi se pare si acum. Mama era convinsa ca fructele proaspete, laptele proaspat, aerul curat, ouale proaspete etc. imi vor face bine! Nu mai sunt copil si inca sunt sigura ca adultii nu pot hotari, chiar in toate, in numele copiilor. Ma plictiseam ingrozitor la tara, in plus, abia mancam! Nu stiu pe ce lume locuia mama cand isi imagina ca o sa mananc mai bine si mai mult acolo?! Am fost un copil foarte pretentios la mancare; la tara, abia reusea bunica-mea sa ma convinga sa iau cateva guri din…fructele proaspete, ouale proaspete, laptele proaspat, bla, bla, bla…! Venea mama si ma lua dupa o vesnicie si eram slaba ca o nuia. Mama era convinsa ca sunt slaba de la alergatura, dar bunica-mea nici nu imi dadea voie sa alerg, ii era frica sa nu ma lovesc! In plus, imi era, secunda de secunda, dor de casa, dor de lucrurile mele, de camera mea, de cartile mele, de copiii cu care nu ma jucam, dar pe care ii cunosteam. La tara, parca habitam intr-un timp mort, al nimanui, plictisul-vesnicie se intindea ca o jartea pocita in jurul simturilor mele. Mama imi aducea multe carti, dar bunica nu ma lasa sa citesc decat cateva ore pe zi, era sigura ca o sa chiorasc si n-o sa ma mai ia nimeni de nevasta! Nici nu stiam prea bine ce era aia nevasta, abia stiam cine sunt! Noaptea, nu puteam dormi, mergeam la geam si citeam la lumina lunii. Nu-mi vine nici mie sa cred ca reuseam asta! Citeam povesti, eram la varsta povestilor. La tara, nu era deloc bine, nu mancam, nu puteam dormi, nu puteam zambi, steptam sa treaca timpul! Nu stiam, vreodata, cand va veni mama sa ma ia! Ori nici mama nu stia, ori nu-mi spunea, ori imi spunea si nu intelegeam, dar nu stiam, vreodata, cand voi pleca! Am fost dintodeauna un copil introvertit, dar la tara mi-am descoperit toate cotloanele! Erau zile intregi cand refuzam sa vorbesc, am inceput sa observ lucrurile, copacii, schimbarile lor insesizabile de la zi la zi, fizionomiile vecinilor, ale trecatorilor, hainele, gesturile, ticurile, vocile, accentele, grimasele, modul intortocheat in care se plimba cerul pe deasupra mea, in cat timp parcurgeau frunzele distantele de la crengi la pamant, am inceput sa percep granitele dintre sunete, sa separ mirosurile: mirosul de cereale, molie, mucegai de cereale, mirosul de apa rece, de camera cu jaluzele trase, de camera fara jaluzele, mirosul de cuvertura de lana, mirosul de palarie, mirosul de dulceturi sigilate, mirosul de esarfe postbelice, de rochii din stofe bune, de rochii din stofe proaste, mirosul de camasa calcata, de fructe uscate, care fusesera intr-un alt anotimp, dar care, inca, mai persista, mirosul de…..
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
