In magazinele de la sate, deunde se pot cumpara galosi, carnati si vodca, pe la "marketurile"de la periferiile oraselor, unde se vand la preturi ce desfid oriceconcurenta produse expirate, in carciumi mici si mizere botezate,indeobste, "cafe-bar", unde se beau bauturi de care n-au auzitdecat fidelii acelor locante, in toate aceste asezaminte de negotcu amanuntul functioneaza institutia caietului de "dat pedatorie".
Musteriii sunt buni platnici,pentru ca sunt clienti captivi: cetateanul de la sat n-are de undealtundeva sa-si cumpere nici galosi, nici carnati, nici vodca,locuitorul de la periferia orasului nu-si poate permite sa cumperedin alta parte, pentru ca produsele inca aflate in garantie, carese vand in centru, sunt mult mai scumpe, iar amaratul care poftestela o "tarie" prefera sa deraieze de la realitate ingurgitand obautura contrafacuta, ieftina "ca braga" si toxica precum o cianuradozata cu maiestrie.
Oamenii consuma (galosi,carnati, vodca, napolitane, zeama de E-uri - alcoolice sinealcoolice, gazoase sau nu), sunt trecuti pe caiet si pleaca, peuna sau mai multe carari, oricum multumiti, acasa. La o vreme, inziua de leafa sau in ziua de pensie sau in ziua de ajutor de somaj,iau banii si-i plimba de unde-i ridica la pravalie. Aici se face oevaluare (un audit) al debitului la zi, se incaseaza cash banii(sau o parte din banii) datorati, se face un forecast alveniturilor persoanei cu pricina pentru urmatoarele luni si, infunctie de rezultat, se deschide o noua linie decredit.
Deschiderea cu pricina esteindeobste sarbatorita cu unul-doua paharele sau prin achizitionareaunei ciocolate doar putin de tot expirate (cadou de leafa nouapentru cei mici, de acasa). Indeobste, debitul lunii anterioareabia este acoperit de veniturile din luna curenta, astfel incatomul revine la caiet, se tot taie de pe lista si, cu cat se taiemai mult, cu atata lista se lungeste in dreptul numeluisau.
Institutia caietuluifunctioneaza dupa reguli stricte. Cand debitorul ajunge la limitainsolvabilitatii, el nu mai primeste marfa pe datorie pana candcreditorul nu-si recupereaza creanta consemnata in caiet. In acesteconditii, omul nostru apeleaza la imprumuturi private pentru a-sionora obligatiile fata de creditorul institutional (acela cucaietul) sau se roaga de stapanul caietului sa cesionezerecuperarea debitului catre o persoana fizica fata de care seobliga sa presteze, cu carca si la un pret de nimic, tot felul deactivitati.
Desigur, cele de mai sus suntdoar niste istorioare de la periferia societatii. In realitate,lucrurile stau cu totul altfel:
- la inceputul anilor '80,datoria externa a Romaniei era de cca 11 miliarde dedolari.
- la sfarsitul anilor '80, maiprecis in 1989, datoria externa a Romaniei era de 0 (zero)dolari.
- la sfarsitul anului trecut,datoria externa a aceleiasi Romanii era de peste 70 miliarde deeuro.
LUCIAN VASILESCUs-a nascut la Ploiesti, la anul 1958. Adica putin prea tarziupentru a face o frumoasa cariera in comunism si oricum prea devremepentru a se capatui in noul capitalism. Intre timp, si-a urmarit cuobstinatie proiectul personal, anume acela de a rata tot ceea cepoate fi ratat: in ultimii 20 de ani a lucrat ca jurnalist si apublicat noua carti (una de publicistica si opt de poezie).Consecvent cu sine si in pas cu vremea, continua cu sarguintaproiectul anterior mentionat,practicand jurnalismul virtual siscriind carti materiale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
