Ziarul de Duminică

EDITORIAL / Reforma pandemica

EDITORIAL / Reforma pandemica
18.06.2009, 14:57 17

 
La inceputul anilor ’90 treburi gazetaresti ma puneau in situatia de a realiza, saptamanal, o seama de dialoguri cu personalitati (din varii domenii) ale vietii romanesti. Intr-un astfel de context, academicianul Constantin Balaceanu Stolnici mi-a spus ca, prin politicile sale balbaite de reformare si prin politicile de bugetare a invatamantului si sanatatii, puterea (de atunci, fireste) nu face decat sa amaneteze sanatatea si educatia mai multor generatii si ca acest tip de amanetare nu va putea fi rascumparat niciodata. Altfel spus, ca raul facut nu va mai putea fi niciodata indreptat. Omul avea dreptate – credeam atunci si cred, inca, si acum. Pe acest fond intunecat, o geana de speranta s-a strecurat catre mine dinspre vorbele lui George Emil Palade (domnul cu Nobelul pentru medicina). Mai optimist, domnia sa considera ca societatea romaneasca de atunci era asemenea unui arc care a fost puternic comprimat si acum (atunci, adica), eliberat, se zbate in sus si-n jos in cautarea echilibrului. Pe care, fatalmente, conform legilor fizicii, il va gasi intr-o buna zi.
Si zile au trecut de atunci o multime. Iar "arcul" despre care vorbea George Emil Palade se balangane, in continuare, cu o hotarare si o determinare care sfideaza nu numai legile fizicii. Reforma in sanatate si in invatamant a inceput in 1990 si nu s-a sfarsit pana acum. Toate partidele politice si toate coalitiile care s-au aflat la putere in ultimii 20 de ani au reformat. Apoi au reformat reforma. Apoi au reformat reforma reformata. Si tot asa. Reforma a scapat de sub control si s-a metamorfozat in devalmasie. S-a raspandit an dupa an, ca o fatalitate a istoriei. Reforma a devenit pandemica. Victimele ei sunt lesne de identificat: sanatatea si educatia natiunii (vorba mare, dar notiunea asta chiar exista) – adica taman lucrurile care chiar conteaza intr-o societate si de care depinde succesul sau esecul acesteia. Probabil ca, odata si odata, zapaceala din cele doua sectoare mentionate va lua sfarsit. Cu toate acestea, raul facut unor generatii intregi nu va putea fi indreptat niciodata si acest lucru ne va costa foarte scump. Mult mai scump decat oricate miliarde am imprumuta de la organismele financiare internationale care prospera din dobanzile noastre. Mult mai scump chiar si decat orice fonduri nerambursabile am putea accesa de la alte organisme internationale pe care tot noi le finantam. Valoarea unei tari este data de suma valorilor indivizilor care o compun. O mare masa de indivizi cu o educatie aproximativa si o sanatate (doar) nativa nu poate genera decat o Romanie tot aproximativa.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels