Probabil ca fraza care ilustreaza in cel mai izbutit chip calitatile romanului The Lost: A Search for Six of Six Million, de Daniel Mendelsohn, ii apartine lui Phillipe Coste, corespondent newyorkez al revistei Lire. Ea face parte din sapoul unui interviu cu autorul, publicat la inceputul lunii septembrie in revista franceza si suna asa: "Sa omagiezi memoria fara sa exciti tulburea dorinta de a vedea, iata adevaratul tur de forta al romanului".
Publicarea sa in Statele Unite, in 2006, a fost un important eveniment (LA Times a considerat-o cartea anului), iar in Franta, The Lost (Les disparus) pare sa fie deja marele soc al acestei toamne literare. Si de-o parte si de cealalta a Oceanului, interesul criticii si vanzarile au atins cote surprinzatoare, cu atat mai mult cu cat Mendelshon era, la data publicarii, un cvasinecunoscut. Pe de-o parte. Pe de alta, asa cum anunta inca din titlu, volumul nu era decat inca o evocare a Shoah-ului, ceea ce, dupa frescele zguduitoare, pe aceeasi tema, ale lui Primo Levi, Anne Grynberg sau Raul Hilberg (Distrugerea evreilor din Europa), nu avea decat sansele unei replici palide.
Doctor in literatura clasica la Universitatea Princeton, Daniel Mendelsohn s-a nascut in Long Island, in 1960. Este ziarist si critic (New Yorker, New York Times, New York Review of Books, iar prima sa carte, The Elusive Embrace (1999), trateaza in maniera eseistica problema identitatii sexuale si a homosexualitatii, prin prisma mitologiei grecesti (una dintre specialitatile sale).
In The Lost, Mendelsohn nu revendica nici calitatea de victima a Holocaustului si nici pe aceea de istoric. Este o carte, la modul larg, despre iudaism si evreitate, dar care focalizeaza constant obiectivul narativ asupra familiei autorului si celor sase membri disparuti ai acesteia. Cei sase din randul celor sase milioane de disparuti sunt unchiul Shmiel, sotia acestuia si cele patru fiice ale lor. Cateva rude din ramura materna a familiei (Jager), asupra "evaporarii" carora, in timpul Holocaustului din Polonia, Mendelsohn incepe sa ancheteze jurnalistic vreme de cinci ani, intr-un periplu ale carui extremitati sunt Bolechow (urbea, actualmente aflata pe teritoriul Ucrainei, unde locuia familia unchiului Shmiel si unde s-a petrecut masacrul a mii de evrei in timpul ocupatiei naziste), si Australia, locul in care, finalmente,
s-au stabilit cei care au reusit sa scape de teroare. Renuntand la orice acolada fictionala si reprimand constant recursul la reconstructia subsumata culturii reenactement-ului (atat de draga americanilor), Mendelsohn isi descopera familia si incearca sa se descopere pe sine, el cel despre care toate rubedeniile din Long Island spuneau, pe vremea cand era tanc: "Oy, er zett oys zeyer enlikh tzu Shmiel!" ("Oh, cat de mult seamana cu Shmiel!").
O carte de istorie personala care arunca insa niste lumini lamuritoare asupra istoriei mari, o carte care recupereaza fara sa zgarie, dar si fara sa incerce sa cicatrizeze rani. O carte nu doar despre disparitia unor oameni, ci si a unor fapte si a unor puncte de vedere. O carte in tesatura careia se vad multe pagini biblice si care, desi nu este vindicativa, nu isi poate reprima o intrebare dureroasa: Care este mecanismul ce ii face pe oamenii normali sa devina ucigasi?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
