Dupa numai cinci ani, Pinacoteca si-a imbogatit patrimoniul cu inca 241 de piese, cumparate din fondul municipalitatii, precum si cu altele, provenite din donatii particulare. Astfel ca, in 1939, inventarul se ridica deja la 756 de lucrari apartinând tuturor genurilor.
Apoi, odata cu cresterea spectaculoasa a fondului, dar si cu preumblarea tarii prin tot felul de vagauni ale istoriei, sediul a tot fost schimbat, inimosii artei românesti umblând cu lucrarile, ca tiganul cu cortul, de ici-colo (Muzeul Simu – demolat de comunisti, subsolul cladirii de Radioficare, Casa Creatiei Populare, str. G. Danielopol nr. 2, str. Biserica Amzei 7-9, casa Slatinenilor din str. dr. Obedenaru nr. 3, Muzeul Colectiilor de Arta de pe Calea Victoriei, iarasi Obedenaru...), „adâncindu-le" din ce in ce mai mult in uitare. Sau, altfel spus, beciuri, intuneric, obroc, singuratate.
Realitatea, astazi, dupa 76 de ani. La fel de rece. Trista. Descurajatoare.
Cele 5.500 de piese ale patrimoniului metropolitan de arta sunt in continuare „conservate" in raspândire, in diverse depozite, pivnite, anexe, mansarde, camari si boxe. Fara sediu propriu si, evident, fara posibilitatea de a fi vazute. Daca, sa zicem, elevii dintr-a XI-a, de la „Tonitza", ar dori sa mearga in grup, spre a vizita Pinacoteca Municipala a Bucurestilor, ca sa vada cu ochii lor operele patronului spiritual, pur si simplu n-ar avea unde sa se duca. Decât, probabil, intr-un bar emo, unde sa fantazeze...
Dar, rasturnare de situatie. Lovitura de teatru. „S-a intors masina lumii...".
Pe vremurile acestea nesovaielnice, lipsite de parfumul oricarei dileme, iata ca mai pot avea loc oarece minuni. Pinacoteca si Muzeul Municipal Bucuresti, impreuna cu Casa „Art Society", si-au luat inima-n dinti si au hotarât o premiera: sa expuna spre extazul publicului o parte dintre lucrarile nevazute de zeci de ani (87 la numar). La Galeriile Artmark*. Intr-o prima sectiune, „Peisajul". Cu promisiuni de continuare si diversificare.
Expozitia provoaca stari de perplexitate solemna. Oriunde. Fie la parter, unde enumerarea, care ar fi trebuit, probabil, sa fie mai criterial-stiintifica, devine placut-aproximativa si lipsita de orice constrângere academica (nu functioneaza decât cea emotionala!). Fiindca nu ne e dat in fiecare zi sa admiram „Moara" si „Hanul de la Oratii" (datat 1885), semnate Nicolae Grigorescu sau fabulosul „San Marco pe ploaie" de Eustatiu Stoenescu (datat 1936), ori „Chioggia" din Venetia anului 1918, al lui Gh. Petrascu sau extraordinarul documentar „Târgul mosilor" al lui Sava Hentia (datat 1886), ori „Venetia" lui Nicolae Darascu (1926) sau nostalgicele instantanee bucurestene ale lui Lucian Grigorescu („Clopotnita Manea Brutaru" si „Piata Sf. Gheorghe"), ori „Marina" bolnava de un impresionism gales a aceluiasi Gheorghe Petrascu sau binecunoscutul „Peisaj" oglindit in apa, semnat de Vasile Popescu (1943), ori strigator la cer de modernul „Peisaj citadin" al Margaretei Sterian (1935) sau „In curte" si „Poarta la Mangalia" ale lui Nicolae Tonitza, ori „Casa Moruzi" (datat 1919) al lui Jean Al. Steriadi sau derutanta „Ferma" a lui M.H. Maxy, ori intunecatele marine ale lui Marcel Iancu sau delicatele si „stampaticele" peisaje din Bucuresti, semnate de Adina Paul Moscu, ori aceeasi obsedanta „Venetie" a Micaelei Eleutheriade sau „Balcicul" lui Darascu, ori dezolantele peisaje dobrogene ale lui Henri Catargi sau surprinzatoarele (prin iesirea furisa din „canoanele" vremii!) imagini bucurestene, surprinse de Marius Bunescu, ori „monet"-izatul picnic de la Baneasa, al lui Samuel Mutznersau anotimpurile contradictorii, si ca tema, si ca stil („Peisaj din Paris" si „Iarna"), ale lui Th. Pallady.
Fie mai sus, la etaj, acolo unde descoperim o alta surpriza placuta: pinacoteca Artmark. Si unde intâlnim nume la fel de cunoscute ale peisajului românesc: Dumitru Ghiata, Octav Angheluta, Corneliu Baba, Spiru Chintila, Dan Hatmanu, Aurel Cojan, Ana Ciucurencu, Alin Gheorghiu, o splendida „Fata in gradina cu flori" a lui Samuel Mützner (datat 1921), un „Car cu boi" al lui Nicolae Grigorescu, Paul Gherasim, Vasile Grigore, Viorel Marginean, Hugo Mund, Ion Musceleanu, Horea Pastina, Silvia Radu, Gheorghe Saru, Janos Thorma, Ion Theodorescu Sion, Artur Verona, Ileana Codreanu.
Azi se opreste aici. Pentru ca secunda de mâine inca n-a sosit.
In orice caz, intreaga stradanie co-operativa, pe care o adaposteste palatul din str. Luca Stroici, nu poate fi calificata in alt fel decât ca un regal (nicio legatura contemporana cu Casa Regala!). Un sincer si curat exercitiu de desfatare arheologica. O voluptate pe care o meritam cu totii, cert, de multa vreme. O proba ca afinitatile delective si reparatorii, inaintate la exceptional, n-au disparut cu totul.
Exista pesemne, uneori, si clopote mai joviale ale Timpului. Care nu bat mereu doar a ingropaciune!
*) Mari repere ale artei românesti, Pinacoteca Bucuresti in vizita la Galeria Artmark, Partea I: Peisajul
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
