La fel ca toti romanii care se gandesc si la altceva in afara de Mutu, 6/49 si accidentele inghinale, mi-am pus de multe ori intrebarea ce defineste cel mai bine societatea noastra postrevolutionara. Multe raspunsuri au parut corecte: mistocaria, egoismul, coruptia, incultura, incompetenta, prostia, paternalismul, naivitatea.
Toate acestea joaca, fiecare, cate un rol decisiv - si, totusi, am simtit mereu ca, deasupra lor, se mai afla ceva. Ceva cu adevarat specific noua, ceva definitoriu. Cred ca am descoperit in sfarsit despre ce este vorba. Limpezirea a venit dinspre informatica. Aceasta a consacrat termenul de feed-back, a carui origine se afla, cred, in biologie. Feed-back inseamna autoreglarea unui proces pe baza de reactii de raspuns la anumite decizii si actiuni. Astfel, iesirile dintr-un sistem devin intrari, efectele devin cauze si, intr-un sens mai larg, raspunsurile devin intrebari.
Or, mi se pare evident faptul ca societatea romaneasca a ultimului deceniu si jumatate functioneaza fara feed-back. Cea mai cunoscuta si discutata dintre manifestarile acestei infirmitati este lipsa de reactie la semnalarile presei. Nu numai autoritatile (centrale ori locale), ci si entitatile private (firme, asociatii, indivizi) sunt opace la mesajele venite din sistem, adica dinspre societate. Singurele tipuri de reactii practicate sunt declaratiile si "masurile". De regula, declaratiile sunt de tipul "Nu-i adevarat", "Nu intelegem despre ce vorbiti", "Este atacata samavolnic imaginea institutiei" sau chiar "Ba p-a ma-tii!". Cat despre "masuri", acestea sunt paliative, varianta maxima fiind identificarea unui acar Paun. De foarte multe ori, pur si simplu nu exista o reactie.
Mai putin comentata, dar nu mai putin semnificativa, este absenta feed-back-ului in cultura. De bine, de rau, apar carti (inclusiv ale unor autori romani in viata), au loc spectacole si concerte. In afara de mici si putine stiri despre toate acestea, rareori e vorba de un alt ecou.
Manifestarea cea mai flagranta a lipsei de feed-back este insa alta: cu putinte exceptii, presa insasi nu reactioneaza la semnalele presei! Din motive de absurd orgoliu si prost-inteleasa concurenta, atunci cand un ziar, un post de radio sau TV lanseaza o problema de interes general, descopera un caz spectaculos, obtine o declaratie stupefianta a unui demnitar, colegii de breasla, in loc sa porneasca o campanie de sustinere, se fac ca ploua sau, in cel mai bun caz, se chinuie sa descopere un alt caz, mai tare.
Daca o tinem tot asa, vom trai tot asa. Cel mai slab dintre programatori stie prea bine: daca feed-back nu e, nimic nu e.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
