"...Să ucizi o pasăre cântătoare" face parte dintrecărţile singulare ce se adresează copiilor de toate vârstele, nuştiu dacă ele alcătuiesc o duzină sau două, dar nu te dezamăgescnici la a doua, a treia şi ori la a nu ştiu câta lectură. Singurulroman al scriitoarei americane Harper Lee, apărut în 1960 şidistins cu Premiul Pulitzer, a fermecat cititori de pe totmapamondul şi a împlinit în acest an jumătatea de secol. O anchetărealizată în Statele Unite în 1991 despre cărţile ce schimbă viaţaoamenilor plasează romanul pe al doilea loc după Biblie.
Romanul cu titlu frapant este fructul cel mai fraged dinfabuloasa grădină a Sudului din care au ieşit nu doar romancieriuriaşi ca William Faulkner, John Steinbeck şi William Styron, ci şicuceritoarele unui public larg, ca Margaret Mitchell, răsfăţateleunei critici pretenţioase, ca Eudora Welty, Katherine Ann Porter,Carson McCullers (şi sunt doar numele care îmi vin primele înminte...). Iar Harper Lee este ea însăşi o figură ieşită din comun,prietenă din copilărie şi pe viaţă cu Truman Capote, autoarea unuiroman unic ce o propulsează în prim-planul vieţii literare, dupăcare se retrage discret vreme de patru decenii, ieşind iar lavedere datorită filmului "Capote".
"Să ucizi o pasăre cântătoare" a devenit de-a lungul vremiiroman-cult al prozei americane, s-a preschimbat din bestseller înlongseller, iar astăzi, la semicentenar, probează nepăsare faţă detrecerea timpului, păstrându-şi neatinsă prospeţimea. O explicaţieo dă lumea pe care o prezintă: orăşelul din Alabama, concentrândprejudecăţile Sudului, modul de viaţă conservator, rasismulizbucnind cu prima ocazie, întâmplări petrecute în anii MariiCrize. Cartea atinge punctele nevralgice ale istoriei americane, lacare se întoarce fiecare generaţie căutând desluşiri.
A doua explicaţie o oferă familia prea puţin obişnuită, cu tatălcare îşi creşte singur fiul şi fiica. Relaţia dintre tată şi ceidoi copii iese şi ea din comun prin discreţia cu care Atticus îiurmăreşte în cursul verilor şi în lunile de şcoala, atent la felulîn care ei înţeleg, cu şocuri şi traume, orăşelul unde trăiesc.Tatăl este personajul formidabil al cărţii, iar esenţa educaţieidate copiillor, o formulează chiar el: "dar înainte de a trăi înbună pace cu ceilalţi, trebuie să fiu împăcat cu mine însumi.Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorităţiieste conştiinţa omului."
Farmecul cărţii îl dă felul în care trei copii, Scout, împreunăcu fratele ei mai mare, Jem, şi cu prietenul lor Dill cel mărunţeltrec prin aventuri ce-i obligă să vadă răul lumii din jur -prefăcătoria oamenilor, bigotismul şi rasismul, interdicţiileabsurde ce distrug vieţi. Ca atâţia alţi copii inventează jocuri,iar misterul casei vecine le umple o întreagă vară, verile îi scottreptat din copilărie şi le deschid porţile spre lumea celormaturi, pe care ajung să-i descopere cu alţi ochi.
Recitite, rămân memorabile episoadele în care copiii încep săînţeleagă lumea în mijlocul căreia trăiesc: penitenţa lecturii setransformă într-o lecţie a demnităţii în faţa morţii pe care le-odă vecina cea afurisită, procesul îi obligă să-i analizeze peoamenii sudului şi pe tatăl lor, şcoala înseamnă şi ora în careconstată deosebirea dintre democraţie şi dictatură, iar deHalloween frate şi soră trec prin tot spectrul surprizelor:spectacol, groază, pericol de moarte şi salvare miraculoasă.
Autobiografismul cărţii este aproape transparent: Scout ceabăieţoasă păstrează mult din copilăria şi formarea scriitoarei, iarDill, prietenul venit în Monroeville în vacanţele de vară îl are caprototip pe Truman Capote copil. Fire tainice leagă, de altfel,"...Să ucizi o pasăre cântătoare" de "Harfa de iarbă" şi "Alteglasuri, alte încăperi". Şi, pentru că bântuie o modă a cărţiloravând scriitori ca personaje, n-ar fi interesant un roman care săexploreze neobişnuita prietenie care i-a legat pe Harper Lee şi peTruman Capote? Poate aşteaptă în portofoliul unei edituri...
Harper Lee, "...Să ucizi o pasăre cântătoare", traducere,prefaţă şi note de Tatiana Maliţa, 496 pag.; Editura Polirom,2010
Elisabeta Lăsconi, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
