Unchiu-meu işi impinge ochelarii spre vârful nasului cudegetul mare de la mâna dreaptă. Pronunţă in silă:
Colonelul Pelican de la Penitenciarul Arad, secţia Lovirişi omoruri grave.
Imi bălăngăn capul de la stânga la dreapta. Le transmittelepatic - terminaţi, băi, cu vrăjeala, că ne bate ăsta de ne sunăapa-n cap!
Dar nu! Taximetristului i se fleşcăie bâtele de baseball şirenunţă la orice fel de despăgubire. O să-şi repare Audi-ul peasigurarea lui. Men in black mă târâie afară din sediulasigurărilor. Mă aruncă triumfători pe bancheta din spate aVolkswagen-ului interbelic al colonelului Pelican.
Ioane, eu zic să vinzi rabla aia.
Păi fac rost de piese de la schrot, o repar, şi-ovând.
Şi chiar a vândut-o, la preţ dublu decât o luase. Audi 80 e cavinu' - cu cât se invecheşte, cu atât devine mai preţios.
In schimb, pe unchiu-meu l-au ajuns blestemeletaximetristului. Venea dinspre teatru, pe strada care trece pelângă liceul Moise Nicoară, urcă podul de peste Mureş şi, cotind-ola stânga, pe lângă ştrand şi cazarma din Subcetate, se revarsă incartierul Micalaca. Venea ascultând la radio ştirile despre cel maiperformant robot de fabricaţie română, Stolojan 3, destinatbăncilor şi funcţiei de prim-ministru. Stolojan 3 işi intorceacapul pătrat cu un zumzet de farfurie zburătoare de la un ziaristla altul şi prezida conferinţa de presă.
Domnule prim-ministru, Ioana Chiajna de la Evenimentulzilei consideraţi că veţi reduce indicele de inflaţie?
Vzzz! Vzzzz!
Ni-mi-c-c n-nou nu s-s-a s-schimbat!
Petru Şchiopu, Cotidianul, ce părere aveţi desprepreţul gigacaloriei pentru iarna care vine?
Difuzoarele incastrate in portieră emit acelaşi: vzzz!vzzz!
Ni-mi-c-c n-nou nu s-s-a schimbat!
Exact când colonelul accelera văzând că se făcuse verde şi-ispunea Piratului, mă-sa la o adică, privind-o in oglindaretrovizoare, ce minunat e robotul ăsta, in afară de bâzâitulenervant când intoarce capu, e perfect, poate că pe viitor o săpoată fi folosit şi in activităţi mai serioase decât politica,uite, in construcţii sau la plimbatul bebeilor prin parcuri - exactatunci i se infăţişă Adelina in chip de gheişă (infăşată toată inkimonouri şi cu cinci beţe infipte in coc) şoferiţei care conduceadin sens opus o dubiţă cu număr de Germania. Biata femeie, vă daţiseama, venită din străinătăţuri, fără să aibă habar că intersecţiacu pricina fusese semaforizată, când o zări pe Adelina plutinddeasupra volanului pe un tatami subţire cât unghia, in poziţialotus, cu palmele impreunate la frunte in chip de salut, se pierducomplet cu firea şi dădu buzna inainte, pe culoarea roşie. Noroc căVolkswagen-ul lui unchiu-meu avea tablă din aia groasă de 2 inci,din care se făceau castelele germane in Evul Mediu. Altminteri,bolidul i-ar fi proiectat direct in Purgatoriu, pe brâul alpatrulea, unde ar fi impins bolovani cât casa timp de 24.379 de anica să-şi spele păcatele ingreunării sufletului timp de o viaţă cu400 de metri de cârnaţi şi 40 de bidoane de pălincă. Din cauzaizbiturii, unchiu-meu a rămas cu capul lipit de umărul stâng. Il-au indreptat la urgenţe, dar trei luni după accident, cândintorcea craniul, gâtul ii scârţâia: vzzz! vzzz! Piratu fu toatăimproşcată cu cioburi din geamurile laterale. A avut baftă cu ramadin fontă a ochelarilor care-i acopereau ochiul lipsă. Altfelrămânea femeia oarbă de tot, blocată la episodul 3.562 dintelenovela "Pasiune şi cafea". Or, sincer vorbind, nu ştiucine din familia noastră egoistă s-ar fi sacrificat să stea cu eain garsonieră, să-i citească subtitrarea la următoarele 2635 deepisoade. Plus că ii plăcea să vadă şi reluările. Oricum, tot s-aales cu o cicatrice de la nas până la urechea dreaptă. Un ciob,bată-l vina!
Chiar şi aşa, de Adelina doar eu sunt in măsură să mă plângcum se cuvine, pentru că restul familionului a ieşit destul de binedin toate bubuiturile astea. Adică unchiu-meu a primit, la schimb,o Dacie nou-nouţă, cu care mai circulă şi acuma, după 15 ani. Nicinu ştiu dacă e zgârcit, de nu vrea să-şi ia o maşină nouă, decolonel, sau pur şi simplu o ţine de-a dracu', să ne-aducă aminteprin ceea ce a trecut el, un erou neapreciat la valoarea lui reală.L-am intrebat de ce nu-şi dă Dacia la programul Rabla. Punediferenţa şi-şi ia una nouă. S-a crispat tot: ha, mai iau ofranzelă, infig o lumânare in ea şi-o dau de pomană cu tot cumaşină unui sărăntoc! şi deschizând portiera cu buzunarul plin deşurubelniţe, cleşti, scule, adăugă jignit: da' ce are Dacia? aiuitat că i se spunea floarea autostrăzilor?
Piratu' nu s-a ales cu nimic concret de pe urma năzbâtiilorAdelinei la drept vorbind. In afară de aura de martir şi decicatricea până la urechea stângă care crea iluzia unui rânjetimens. In combinaţie cu plasturele de pe ochiul drept, efectul eramortal. Când ieşea din garsonieră după pâine, copiii se topeauţipând după blocuri, javrele se piteau schelălăind in spateletomberoanelor de gunoi, babele inghesuite pe banca din faţablocului, cu sacoşele intre picioare, se opreau din bârfă, işifăceau cruce cu limba, işi trăgeau basmalele pe ochi. In cele dinurmă, după ce domnişoara Isopescu de la doi avortă un băieţel depatru luni (dolofan brunet şi clar făcut pentru numele de Costel)in urma unei intâlniri de seară cu Piratu' ieşită să ducă gunoiul,asociaţia de locatari ţinu o şedinţă fulger. Fiecare familist orinefamilist din imobil işi luă angajamentul ca, pe rând, să-iplătească facturile şi să-i facă aprovizionarea Piratului. In felulăsta, nu mai stăteau cu spaima c-o să le sară inima din piept şinimeni nu mai trebuia să-şi scuipe in sân ori să facă trei paşiinapoi zicând Tatăl nostru de-a'ndoaselea. De acumamătuşă-mea se putea dedica trup şi suflet telenovelelor şiştirilor, aprofundând cunoştinţele asimilate mai ales prinvizionări incăpăţânate ale reluărilor. Niciodată n-am priceputpasiunea asta hibridă: telenovele+ştiri. Unele te incălzesc lainimă cu iubiri mexicane pătimaşe, insă pure, fără scene de sex, incare eroii sunt mereu parfumaţi, coafaţi şi, neavând facturi deplătit - de asta se ocupă probabil regizorul -, n-au altă treabădecât să ţipe isteric ori să plângă muşcându-şi buzele; celelalte,ştirile adică, gem de picioare, testicole şi gâturi retezate dar,mai ales, de prezentarea detaliată a activităţii extrem deplictisitoare a politicienilor. In adâncuri privind, ne dăm seamacă există o răsuflătoare intre telenovele şi ştiri: ceea ce inprimele este doar sugerat (cafteala, sărăcia, cariera tâmpită), incelelalte este relatat, mărunţit, exagerat. Opuşii se atrag.Hotărât lucru, Piratu' era o fiinţă a dracu' de complexă.
Din cauza sau datorită complexităţii ei, nu mai putea ieşiprin cartier decât seara, foarte târziu, sau dimineaţa cu noaptea-ncap. Bine, in urma convenţiei cu vecinii nici nu mai avea la ce săse fâţâie toată ziua, din moment ce ei ii preluaseră toatedaraverile - doar să fie pace. In orice caz, atunci când ieşea, işiinfăşura capul intr-un fular verde imprimat cu palmieri galbeni. Unfular de plajă. Ar fi părut un om de cârpă, dacă nu i-ar fi sclipitochiul sănătos dintre faldurile textilei. Orişicât, inainta cugreutate, mai mult pe orbecăite. Ieşea din bloc ţinându-se depereţi. Odată in faţa scării, fluiera scurt. Gardul viu careurmărea conturul aleii incepea să se agite. Curând se extrăgea cuchiu cu vai dintre crenguţe şi ţepi Motanu, un maidanez pârlit pejumătate, de când ii dăduseră foc copiii poliţistului de la parter,nea Ştiucă. Lumea incepuse să-l strige Guzganu. Piratu era singuracare ii păstrase numele din tinereţe. Auzindu-se fluierat, sezbătea să iasă din gardul viu lătrând scurt, apoi se apropiascârţâind şi gudurându-se.
Ce-i mă băiatule, mă! mă, nebunule, mă!
Aaaauuu-iau-iau!
Mă pocitanie mică ce eşti tu!
Şi abia atunci am inţeles că dl Turban nu se cărăbănise detot. Se mutase cu mustaţă şi cu discografia lui Rob Zombie pecd-uri Princo in trupul aparent sfrijit al Guzganului. O jigodiefără destin, la prima vedere, un superbeast la a doua. Şiabia atunci am inţeles că asta voia şi Adelina - să ne mute pe toţiin carnea râncedă a câinelui prăjit de nea Ştiucă. Abia acolo, inhărmălaia transpirată a tuturor neamurilor, mi s-ar fi dat cu coculdesfăcut, in poziţia lotus, parfumată cu apă de trandafiri galbeni.Şi Pichi, lupoaica aia de fată pe jos in fiecare an in faţacârciumei lui Jean, ăl de'n tinereţe fusese dj la city fm, numade-a dracu' inmulţea neamu ăsta spurcat, aducător de Adeline. Deasta nici dl Turban nu mi-a zis nimic de moartea lui şi-a şters-ode parcă mâine ar veni sfâşitu lumii. Iar când coloneluPelican...
Din volumul in pregǎtire, "Instrucţiuni de folosire apǎrului alb"
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
