- ...Cauciucul ăsta merge perfect; iţi imaginezi cum ar aluneca el pe piatra asta cubică, să trec eu prin mulţime şi toată lumea să intoarcă ochii spre mine, asta senzaţie, mă inţelegi?
- ...Mă inţelegi, domnişoară, că nu am chef de astfel de conversaţii banale cu dumneata, mi se pari o ignorantă şi nu imi face plăcere să vorbesc despre acele vremuri, au fost demult şi nu se vor intoarce, să trăim pe pământ...
- ...Să trăim pe pământ fără să ştim aceste uimitoare fapte este ca şi cum ne-am uita numele... Aşa nota şi Sextil Puşcariu, marele nostru istoric. Este de-a dreptul fascinant, domne’, cât aş fi vrut să mă plimb şi eu pe Strada Porţii, astăzi devenită banala Strada Republicii.
- ...Republicii! Este cât se poate de clar, nu mai stau pe gânduri, de acolo o să ii cumpăr, trebuie să ii am, dacă astăzi nu-mi cumpăr, crăp, pe bune, eu chiar crăp, băi şi sunt atât de faini, vai de mine, mai sunt douăzeci de minute şi inchide, unde să schimb banii, dacă nu imi cumpăr adidaşii ăştia eu o să urlu o săptămână, sunt superbi, ah! abia aştept!...
Mă inţelegi, domnişoară, că nu am chef de astfel de conversaţii banale cu dumneata, mi se pari o ignorantă şi nu imi face plăcere că vorbesc despre acele vremuri, au fost demult şi nu se vor intoarce, să trăim pe pământ, să fim realişti... Aceasta este doamna Bertha; locuieşte in prima casă la stânga cum intri in gangul de lângă Dean’s, Irish Pub-ul de pe Republicii. Doamna Muller Bertha este văduvă de douăzeci şi cinci de ani şi locuieşte in Braşov de când se ştie. Casa aceasta o are moştenire de la tatăl său, un cunoscut ceasornicar sas. Deşi e in vârstă de optzecişinouă de ani, nu are probleme mari de sănătate, o mai inţeapă inima din când in când, dar la cafea nu ar renunţa nici in ruptul capului. Casa este destul de mare; ea stă insă doar intr-o singură cameră şi intr-un holuleţ răcoros pe care l-a transformat in bucătărie, restul incăperilor sunt inchiriate. Acum cincisprezece ani, un cuplu de tineri foarte drăguţi a bătut la uşa ei, intrebând-o dacă nu ar fi interesată să le inchirieze una-două camere. Trecuseră zece ani de când ii murise soţul doamnei Bertha, iar cu banii nu o ducea foarte bine. A acceptat propunerea, deşi i-a fost destul de greu; mândră din fire, nu se vedea locuind intr-o singură cameră. „De ce nu?" şi-a spus până la urmă. „Aşa imi voi putea permite o grămadă de alte lucruri la care am renunţat." Doamna Bertha, in tinereţe, lucrase la Operetă croitoreasă, câştigând un salariu frumuşel - tocmai de aceea fusese o cumpărătoare impătimită a blănurilor de tot felul. Telefonul suna de fiecare dată la familia Muller când blănăria de pe Strada Mureşenilor primea noi modele. Vechii ei chiriaşi s-au mutat, acum au venit alţii in casă, dar cu aceştia nu poate vorbi; şi ea a devenit destul de repezită, nu mai are răbdare ca pe vremuri.
Blogu’ lui Christian. New Entry: 20 martie 2008, ora 23: 47, posted in „Ştiri de ultimă oră":
A murit Flower! Tragedie in deşertul Kalahari. Protagonista serialului Moşia Mangustelor, serial câştigător a două Premii Omni Intermedia şi a medaliei de aur la Festivalul de la New York, a murit in urma muşcăturii unui şarpe Cobra. Vom reveni!
Comment1: Sunt Nick din America şi m-am ingrozit când am auzit ştirea. Omule, eşti cel mai bun, ce dacă era animal, merită respect, ce o să se intâmple de acum cu Beethoven şi ceilalţi pui, chiar mă ingrijorează!
Comment 2: Sunt Jose din Columbia. Incredibil... nu pot să cred, ce veste groaznică! Gata,
m-am hotărât, nu mă mai duc azi la şcoală.
Comment 3 Miruna: Mă induioşezi, Christian, nu ştiam că eşti aşa de sensibil! Săraca Flower!
Comment 4 : Fraţilor, sunteţi un pic duşi, dar merge....
Comment 5 Jessica-Flower: Sunt Jessica din America, New York, am 11 ani şi fac parte din fan clubul dedicat lui Fower, eu şi cu prietenele mele am plâns foarte tare când am auzit. Ne vei lipsi, Flower.
Comment 6 Mark: Şi eu sunt emo şi ce contează, nu plânge nimeni după mine ! Ha ha ha! (parte din mesaj şters de proprietarul blogului)
Postat in „Ştiri de ultima oră" Tagged: Flower, Animal Planet, mangusta, 100 de comentarii.
~~~
Spune in gura mare că nu ii face plăcere să vorbească cu nimeni. Pentru ea toţi par nişte ipocriţi. Nu se simte o fosilă, deci nu vrea să fie tratată astfel. Dar cel mai mult o scoate din sărite tonul mieros al domnişoarelor care lucrează la cabinetul oftalmologic de peste drum. „Săraca doamna Bertha!" "Ce atâta săracă!" ii venea in minte doamnei Bertha, ori de câte ori le auzea pe acestea vorbind despre ea.
- Stă singură de douăzeci şi cinci de ani, sărmana, nici nu vreau să mă gândesc, a apucat alte vremuri şi poate ii este greu să le inţeleagă pe ăstea, adăugase una dintre fetele de la cabinet in timpul pauzei de o ţigară devenită de cele mai multe ori pauză de „meditaţii psihologice".
Nu, in nici un caz, doamna Bertha nu gândea aşa, ba se găsea chiar angrenată bine in lumea aceasta, poate chiar prea bine. Astfel, văzând că iar se poartă culorile vii, nu ezită să işi scoată eşarfa verde din uriaşul şifonier de lemn masiv care incă işi păstrase negrul intens de odinioară. Eşarfa o primise de foarte mult timp cadou de la o prietenă dragă, care acum era stabilită in Nurnberg, dar cu care vorbea des la telefon.
– Ce atâtea prostii, auzi: „sărmana", ar trebui să se simtă norocoase că le răspund la salut, aşa este politicos! Aşa procedează o adevărată damă, căci altfel... nici nu m-aş fi obosit să le privesc, d-apăi să le mai adresez vreun cuvânt, işi spunea doamna Bertha revoltată. Toate aceste gânduri deveniseră o adevărată obsesie pentru aceasta, un refren la cafeaua de dimineaţă, la supa de prânz şi la ceaiul de seară: „auzi, „sărmana"! Pffff..."
~~~
Blogu’ lui Christian, 30 iulie, ora 12:30
Era aproape de miezul nopţii. Se uita in pământ, avea o privire pierdută. Işi ţinea in propria ei mână dreaptă arătătorul stâng şi se uita la el. Din când in când, il mai apăsa cu unghia, parcă ar fi vrut să vadă dacă intr-adevăr este al ei. De ceva vreme mai avea astfel de momente, de ceva vreme ea este bătrână, deşi nu vrea să recunoască. Asemenea unui program de publicitate, ideile săreau de la una la alta fără logică, ce treabă avea cana din bucătărie cu closetul din curte, nic iuna, dar nu işi putea controla toate aceste gânduri care veneau şi plecau, deşi e tot acolo rămânea. Era totuşi destul de bine pentru vârsta ei, aceste momente de uitare de sine nu erau foarte frecvente, in rest puteai vorbi cu ea ore in şir, in special despre tinereţea ei, despre serile când ieşea cu tatăl ei la promenadă pe Strada Republicii, o veche stradă din Braşov. Ca şi azi, şi ieri oamenii veneau să caşte gura aici, era locul unde te intâlneai cu o groază de cunoştinţe, puteai lua masa in timp ce te bucurai de o limonadă şi un şlagăr bun la terasa răcoroasă a unui local. Da, dar acum ar fi dat orice să vorbească cu cineva, orice, doar să audă o voce, nu contează ce voce, nu conta a cui voce ci... „Oare laptele de pe foc trebuie să mai fiarbă?", se intrebă ea; ii era poftă de ceva, dar nu ştia exact de ce anume. „Da, cu siguranţă asta este, voi mânca ceva şi imi va trece tot urâtul ăsta", continua doamna Veronica cu o voce scăzută. Laptele este prea cald, merge să il ducă pe balcon, se intoarce pentru că şi-a uitat papucii, urăşte să işi târască picioarele, aşa că are un mers vioi, ajunge imediat in cealaltă parte a camerei, unde şi-i lăsase. Adeseori seara stă pe fotoliul ăsta din catifea roşie - i-a plăcut foarte mult modelul - materialul avea imprimat pe el nişte trandafiri."Foarte frumos, il cumpăr", şi-a zis Veronica, „de ce să nu-l cumpăr, m-ar inveseli". Şi aşa şi fusese, era primul lucru pe care şi-l luase după moartea soţului ei, acum douăzeci de ani. Işi aducea o păturică, ochelarii, işi aprindea lampa de lângă ea şi se inghesuia in vărful fotoliului, citind o carte. Nu are preferinţe, citeşte tot ce ii trece prin mână, dar cum biblioteca de lângă pat e plină cu cărţi de dragoste, asta citeşte mai mult, dar nu se dă in lături nici de la romanele poliţiste. Şi-a luat papucii, dar când s-a ridicat, cordonul gros de la capot s-a agăţat de mânerul uşii. „Clar am datorii" işi spuse ea, lăsând acolo cordonul ...care se balansa intruna, fără oprire.
Comment 1 Peter : Interesant, dar care-i faza... :( poate ne spui şi nouă mai mult, să nu imi zici că o să se spânzure cu cordonul ăla in final...
Postat in „Roman fără titlu deocamdată", tagged: incercare de roman nereuşită, Braşov, webcam, Strada Republicii, 5 comentarii
Blogu’ lui Christian, 21 martie: „Chiar a murit Flower!"
Da, ştirea este adevărată. Leader-ul mamă al clanului de manguste, din reality show-ul difuzat pe Animal Planet, a murit. Tragicul accident s-a intâmplat pe raza deşertului Kalahari, intre orele 12, 1 :15. Victima incerca să işi apere puii intr-o altercaţie când, deodată, inculpatul, o cobra regală, a muşcat-o pe aceasta de cap. Flower a murit pe loc. Ne arătăm solidaritatea şi transmitem pe această cale incurajările şi sprijinul nostru intregii familii. Pentru cine este interesat, intreaga serie va fi difuzată pe Animal Planet intr-un maraton „Meerkat Manor" de-a lungul a două zile: 5 -6 iulie incepând cu ora 8:00.
Comment 1: Deci e adevărat, ce păcat!
Comment 2 Miruna: Dar eşti pasionat rău, nu aşa, oricum, o sa mă uit şi eu să o mai vad o dată pe Flower, dar oare la mine in România, la cât o sa fie difuzat, că-s mai blondă?
Reply Christian: Păi dacă in Germania e de la 8, la voi e de la 9, cam aşa! Serios, chiar vrei să te uiţi?
Comment Miruna: Te-aş minţi eu pe tine vreodată? Ca să am, după, pe cine sâcâi, hi hi!
Reply Christian: Simpatică,aşa ca intotdeauna!
Postat in "Chiar a murit Flower" tagged: Flower, Meerkat Manor, Animal Planet, 34 comentarii
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
De ce să mai fii loial dacă nimeni nu apreciază loialitatea?
Povestea familiei care controlează un gigant din domeniul agricol din România, cu afaceri de sute de milioane de lei şi cu mii de hectare de pământ. Ce planuri au proprietarii cu compania pe care au construit-o
Cine este antreprenorul care vrea să transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor într-o afacere. El a creat şi vândut mai multe afaceri
