Bloga lui Christian, 1 august „Roman deocamdata fara titlu", partea 20
- Da, mai Lilisor draga, vin draga, cum sa nu vin, ce, am lipsit eu vreo duminica?
- Ce? Adica poftim? Aaa, pai atunci eram si eu bolnava... cum sa vin bolnava?
- Daca mi-a trecut? Ce, Lili draga, nu te simti bine, pai nu ne-am vazut alaltaieri, eu am fost bolnava acum doua saptamani, nu zilele astea!
- A... pai da, m-a durut capul aseara dar pe mine ma doare in fiecare seara capul asta, parca nu stii! Acum vreau sa imi curat niste cartofi si langa sa imi fierb niste legume ca nu am mai mancat de mult asa... si apoi cobor sa iau niste smantana, niste patrunjel si poate si niste telina si apoi o sa mananc... pe urma-ncep stirile cu Andreea si gata ziua si se face... Lili draga, mai esti acolo? Lili ? Ioi! Lili, te simti bine? spune ceva ?L.I.L.I., Lilisoor, gata ma imbrac, in cinci minute sunt la tine... rezista, acusica imi iau papucii si un jersé, sa nu racesc..." Nu mai apuca sa puna receptorul la loc, il lasa sa atarne... ca doar ce era sa faca, Lilisor a ei, prietena din generala, se simtea rau... s...t
Se duse repede in hol... isi arunca cat colo papucii de casa pe care tocmai ii cumparase, lua de jos pantofii si se duse langa usa sa se aseze pe un scaun, altfel i-ar fi fost tare greu sa se incalte. Toate acestea insa le facu uimitor de repede... incuie usa doar o data... se tinu bine de balustrada verde din plastic... si intr-un minut-doua, era deja jos.
- Buna ziua! doamna Veronica, ce mai faceti? se auzi un glas de sus, era al vecinului de palier.
- Buna ziua, domnule Victor, raspunse aceasta oprindu-se din drum si ridicand doar un pic capul spre geamul balconului, caci nu avea timp de taclale acum... era grabita.
- M-am dus, ii spuse aceasta vecinului, ma grabesc, stiti, ii e rau lui Lili!
- Ei, nu mai spuneti! Lili, prietena dumneavoastra din generala care...
- Da, da, ea... am plecat, gata...
- Stati asa, nu plecati...! doamna Veronica! Doamna Veronica! Io ce s-a dus, domne’ ... o fi asa grav... se intreba vecinul Victor caruia, curios fiind din fire, nu-i placea sa fie lasat asa, in deruta.
- Da, domnule Victor, se auzi din nou glasul doamnei Veronica, m-ati pus sa ma intorc din drum m-am si speriat, spuneti repede, s-a intamplat ceva... ce vreti?
Uimit si in acelasi timp bucuros peste masura ca poate mai afla ceva, domnul Victor profita si o intreba repede:
- Dar ce are? E grav?
- Offf!! Domnule!... Dar nu mai continua, era in mare graba si ea statea si isi pierdea timpul aici. Ajunsa in gangul care lega curtea interioara de strada Republicii, mai putu auzi inca vocea domnului Victor:
- Doamna Veronica! striga domnul Victor, poate aveti nevoie de ajutor...
„Are mare dreptate, daca Lili a cazut jos? eu ce fac?cum o ridic, ca nu am forta?" se intreba doamna Veronica.
- Da, domnule Victor... dar ce sa fac, nu mai e timp, stiti unde sta? se auzi vocea infundata a doamnei Veronica.
- Cine?... A, doamna Lili, Lilisor? incerca domnul Victor sa se concentreze, da, cum sa nu stiu, sigur ca stiu , cand vine vorba de adrese si numere de telefon sunt neintrecut, de mic mama...
Domnul Victor nu mai apuca sa termine tot ce avea de spus caci putu auzi usa de la curte deschizandu-se si o voce stinsa care venea din partea aceea:
- Va astept domnule Vic... continuarea numelui nu se mai auzi, fiind acoperita de scartaitul gros al usii masive de la intrare. Era o usa foarte veche, chiar si pe vremea cand tatal doamnei Veronica era mic, aceasta usa exista... Cine stie ce istorie are si usa asta...? medita doamna Veronica in zilele cand se plictisea.
Comment 1: „Doar in trecere?" Bine ba, dupa tine aia putea da ortu’ popii linistita, ca pe ailalta o durea in papuci... la propriu, auzi merge sa se incalte pe scaun, pai daca ar fi patit unul din tovarasii mei ceva ma, m-as fi dus descult ma!... halal prieten... asa, poate punem de-o inmormantare... Iar faza cu Istoria usii, ai facut-o lata, hai ca-i buna, alta nu ai gasit? Iti spun eu ce istorie are usa, o istorie usaseasca... intelegi? de la usa... usaseasca, hai, ma, ca mi-s mai bun ca voi... ma apuc si eu sa fac un roman ... sa vedem care pe care...
Comment 2 Thorsten: Mai Christian, ma, a intrebat ieri profa de tine la examen, ne miram noi ce-i cu tine, am crezut ca te-ai simtit rau sau ceva si cand colo tu scriai pentru blog... nu stiu ce sa zic, mergi maine si vorbeste cu doamna Heller, poate te lasa sa mai dai o data examenul la turism... Te-am sunat acasa, dar nu a raspuns nimeni si m-am gandit k asa e singurul mod prin care am putea comunica... cine-i domne’ Veronica asta k nu mai inteleg nimic...? oricum interesant... intru in fiecare zi... dar eu totusi zic sa rezolvi si cu examenele... bafta multa si noroc! Postat in „Roman deocamdata fara titlu"partea 20, tagged, incercare de roman, Strada Republicii, web cam, personaje. 2 comentarii
Blogu’ lui Christian 14 mai 2008, tagged: Nu e adevarat!
Reply: Pentru toti nedumeritii... Draga Martin, daca ar fi trebuit sa iti raspund la o intrebare legata de turism, colegiu pe care tocmai acum il termin, ti-as fi spus ca nu ma bag... dar cand imi reprosezi ca am dezinformat oamenii in legatura cu moartea lui Flower... zau Deci, sa revenim pentru a nu vorbi doar asa, in bataia vantului, ci intr-un cadru organizat. Cum vine vorba... va anunt ca am mai infiintat o alta rubrica a site-ului... pentru toti nedumeritii si nedumeritele intr-ale Meerket Manor... Rubrica se numeste chiar asa „Pentru nedumeriti" si puteti posta aici orice intrebare aveti in legatura cu serialul si personajele Meerket Manor, eu va voi raspunde in limita examenlor restante pe care le mai am .... Va asigur ca sursa este sigura pentru ca tocmai mi-a venit comanda din America a cartii lui Tim Clutton „Meerket Manor-Flower of the Kalahari".
Comment 1: Johann: Pai, ma, spune repede la ce ai restante... poate te ajutam.
Comment 2 Stupid: Rau am mai ajuns mai sa iti pierzi examenele doar ca sa scrii despre niste veverite maimute din astea ...
Comment 3 Johann: Cred ca ti-ai ales un nickname pe masura: Stupid pentru ca esti stupid rau... daca nu iti place subiectul, atunci cum ai ajuns pe blogul asta?
Commnet 4 Stupid: Asa din plictiseala... e vreo problema?...
Comment 6: Nu mai stati ca stati degeaba!
Comment 7 Das Rindvieh: Stii ceva, bai Christian, stau si ma gandesc daca tu faci pe prostu’ sau mi se pare mie, k esti cam ironic, pe bune, chiar ma intereseaza...
Blogu’ lui Christian, 6 august Continuare partea 21
- Doamna Veronica, dar ce ati patit ? De alergati asa?! Sa va ajut cu ceva? o intreba fata de la alimentara care, vazand-o din departare, iesise speriata afara din magazin, nestiind ce sa creada. Doamna Veronica - de fel foarte sprintena si vorbareata din cale-afara, acum nu era in apele ei. Se vedea ca ar fi dorit sa alerge, dar mai mult aveai senzatia ca isi taraste picioarele pe rand unul dupa altul... ca si cum ar fi vrut sa inainteze foarte repede, dar ceva o tinea pe loc.
- Eu nimic, Lili... lui Lili ii e rau, reusise sa raspunda aceasta gafaind. Toti cei care lucrau la alimentara Luca de pe Republicii le stiau pe cele doua, erau nedespartite. Duminica faceau impreuna cumparaturile de aici: un sfert de kilogram de biscuiti, un sfert de bombonele, un suc de un litru, asa ca sa se simta bine si ele, macar duminica.
- Pai, sunati la salvare! Vreti sa sun? o intreba tanara din fata alimentarei. Doamna Veronica avea senzatia ca toate aceste piedici, conversatia cu domnul Victor si acum, aceasta cu Maria, o facusera sa intarzie foarte tare, astfel ca in mintea ei si-o imagina pe Lili intr-o stare mult mai grava.
- Vai, Mario, ca ti-a dat Dumnezeu cap, suna, suna repede la salvare sa vina, ca e grav, spune-le ca e grav raau, sa se grabeasca, auzi Maria, sa le spui sa se grabeasca... apuca sa-i raspunda doamna Veronica din mers.
In cele din urma ajunse si la numarul nouasprezece, deschise poarta si urca pe scarile ce duceau exact in fata apartamentului. Pe usa: „Caine rau!" si mai jos un pic, pe o alta tablita gri era inscriptionat: Caine de rasa inregistrat cu numarul 009363- Asociatia Chinologica Brasov.s...t
Din spatele usii se auzira niste voci, inima doamnei Veronica incepu sa bata din ce in ce mai tare, deja isi si imagina grupul de asistenti si medici, care incercau disperati sa o faca pe Lili, draga ei Lili, sa isi revina... Doamna Lili sufera de atatea boli, incat Doamna Veronica nu stie la ce sa se astepte... din toate insa, cel mai tare se teme de inima..." Asta cand nu mai vrea, sanatate, nu mai ai ce sa faci, te poti da tu si peste cap..." isi spusese mai demult doamna Veronica. Mai suna o data, in speranta ca o aude cineva... un glas razand se apropie de usa. „Ce-o fi Doamne, i-a apucat si pe astia strechea... unii sunt pe patul de moarte si altii se veselesc de nu mai pot! se gandea ea.
Usa se deschise. Aproape la fel de inalt cat aceasta, statea Bogdan, fiul lui Lili, intors din America. Plecase acum patru ani acolo, cunoscuse pe internet o fata, o invitase aici, se placusera si gata... acum el locuieste acolo, vanzator la o alimentara pentru ca nu ii era recunsocuta facultatea."Du-te mama, nu fi prost, aici mori de foame", ii spusese Lili cand discutasera subiectul delicat al plecarii lui in America.s...t
- Buna ziua, doamna Veronica, vai ce bine aratati, nu v-ati schimbat deloc! o intampina Bogdan. Abia acum isi aminti ca Lili o anutase de vizita fiului ei din America, dar cu atatea pe cap, uitase.
- Vai, mai Bogdane, Bogdanel, ce bucurie sa te revad, dragul meu... a trecut parca o vesnicie... si eu, care am venit intr-un suflet pentru ca am crezut ca i s-a facut mamei tale rau de la inima... vorbeam cu ea la telefon si dintr-o data nimic....Lili, Lili..., ea nimic.
- Dar haideti, doamna Veronica, ce stati in usa, la noi e mare veselie, au venit toti aici; si unchiul si matusa si nasul si nasica... o gramada de lume, ei, lasati... ca e bine acum ... cred ca atunci cand vorbeati la telefon am picat si noi, si nu a apucat sa va mai spuna nimic... a fugit probabil sa deschida usa... si gata... apoi a uitat de tot si de toate... s-o fi vazut ce uimita a fost...
- Pai, cum altfel... unde esti tu, Lili, tu, continua doamna Veronica indepartandu-se de Bogdan care ramasese in urma sa incuie usa. Nu apuca sa o inchida bine ca se auzi iar soneria... cand deschise usa Bogdan il recunoscu pe domnul Victor, vecinul doamnei Veronica care se grabise sa vina in ajutor. Dupa ce ii explica si domnului Victor intreaga poveste, se retrasera in sufragerie, unde era multime de lume. Degeaba a venit soferul de la salvare si a sunat timp de cateva minute la usa, nimeni insa nu i-a raspuns. Jessica, cateaua doamnei Lili, dormea bustean in bratele lui Bogdan.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
