Lucian Vasilescu, cu aerul lui de hippie relaxat şi aristocratic- adică simplu şi bonom (auto)ironic -, îşi adjudecă lejer etichetade nouăzecist, spre deosebire de alţi colegi de promoţie, care audefectat la optzecişti - pe motive de gardă regală, probabil.
Aventura a început cu "Evenimentul zilei", care avea un mottodin Salvador Dali: "Astăzi, când privesc ziarele pe dos, vădlucruri divine, prinse într-o anume mişcare". Jurnalismul văzut "pedos" naşte poeme în general masive, intertextualizate, îmbibate cuironie, cinism şi parabole ce dau impresia unui slalom continuu pegraniţa dintre artă şi viaţă.
Titlurile poemelor sunt rocamboleşti şi şocante înspre absurd:"După ce am băut aproape un litru de vodcă,/ M-am dus şi am scris ofemeie în Gara de Nord/ APOI EA A FĂCUT SEX ORAL CU CONTELEARLANOFF". Referinţele continue la texte şi poeme clasicizate suntîmpinse spre abracadabrant, în jocuri de rime interioare - tehnicăpreluată, ulterior, de unii douămiişti marginali: "lucrători şilucrătoare cu băşti şi/ basmale cu nezdruncinate convingeriproletare/ anale suprasexuale erecţii oropsiţi ai vieţii/ sfârşindodată cu trecutul negru". Foarte sensibil la clişee, fie ele şiculturale, poetul montează sforăielile limbajului lemnos castucaturi pe opera proprie. Nici cortegiul balcanismelor nu-iscapă, mergând pe linia Barbu-Dimov-Cristi Popescu: "e destui carevrea să ne puie la uşa iubirii/ zăbrea".
Fabulaţia conţine mereu cotidianul obscen prin dezumanizare. Suntconstante trimiterile la reprimarea Revoluţiei din 89. Regimulpoliţienesc este atacat deja în titlurile poemelor, ele înseleminipoeme: "Lapidat cu tandreţe de organele de ordine,/ Am fostdepus la Institutul de Poezie Legală/ ÎN COMPANIA SELECTĂ A UNORFEMEI CELEBRE". Parafrazarea textului biblic frizează textualismul,însă verbul corect este acesta, "a friza", căci intenţia auctorialăare un filon religios puternic, orişicât: "când scrii să nu-ţi ieio înfăţişare/ posomorâtă/ ca făţarnicii cari îşi sluţesc feţele/ casă se arate/ oamenilor că scriu" şi "dacă vei ierta oamenilorcuvintele lor şi/ tatăl tău ceresc îţi va ierta ţie textele tale/şi vei fi mulţămit". Nu este acesta un fel de creznouăzecist?
Parodia sofisticată o mai întâlnisem la Traian Ştef. Acolo erosulprecumpănea. Aici accentul cade pe o lume de circari, vizionatăprin viziera lui Toulouse-Lautrec, aşa cum se întâmplă în poemul"Deşi putea face amor cu cinci pitici deodată/ Signorina JEANETTEnu a mai putut intra în valiză,/ ŞI A FOST IMEDIAT PUSĂ PE LIBER".Aş putea zice că Lucian Vasilescu trebuie citit permanent printrerânduri. El întreprinde o critică a cărnii practice, în cheie bufă,grotescă, pe sistemul "Ridendo castigat mores". Sexualitatea esteuna inteligentă, pervers de inteligentă chiar, nu tragică sauteribilistă ca a douămiiştilor.
"Ingineria poemului de dragoste" (1996) iar uimea prin juxtapunereaunor termeni proveniţi din arealuri lingvistice aparent opuse."Inginerie" poate însemna "mânăreală" sau compunere după regulialgebrice, ca la Edgar Allan Poe sau St. Mallarmé. Numai că miezulvolumului era încolţirea funcţionarismului: "subsemnatul născut/din elan birocratic la în judeţul/ cu domiciliul actual…" ("Poemformular"). Noul Apollinaire este un poet-administrator scârbit delume, scorţos în singurătatea-i precum dizgraţiatul Machiavelli:"potrivesc fracul salut mă aşez descifrez/ cu un deget la maşina descris für elise". Instrumentul de transpunere fizică a textuluieste şi pian, dar şi maşină de tocat. Scrisul este armonie înaceeaşi măsură în care este şi tortură: "îhî îndes în gura maşiniide scris un căluş/ de hârtie" ("Şapte zile în care altădată a fostfăcută lumea sau cum s-a fost scris acest poem"). Un textualistautentic produce text din datorie, cu scrâşnet, pentru a regenerauniversul care, în cazul nostru, se arată stupidizat de rutină: "întramvai strâns uniţi în jurul ideii/ că va fi ora şapte" ("Felul încare ziua începe"). Leonid Dimov bântuie visele coşmareşti alepoetului şi, pentru reglarea somnului diurn, el produce tot în 1996un volum terapeutic: "Sanatoriul de boli discrete".
Arsenalul retoric este cam acelaşi: poeme masive, trimiterisubtile, critic subtile, pastişe şi parafrazări, apoi versurisclipitoare evidenţiate prin diverse corpuri de literă, paralelismepolifonice etc. Un exemplu din "Prima şedinţă de terapie în grup,după ieşirea din starea de şoc": "Eu primisem/ în dar o tristeţeluxoasă, decapotabilă/ şi făceam cu ea ture./ Primise în dar otristeţe luxoasă, decapotabilă şi/ făcea cu ea ture prinoraş/.
Incursiunea prin "Jurnalul Autorului" îl arată pe acesta ca pe unuldintre Marii Trişti, autentic tocmai pentru că luptă să-şi maschezedeprimarea. Foarte puţină autoreferenţialitate, în schimb multegiumbuşlucuri, prelucrări ale lamentaţiilor biblice, autointernărila ospiciul nebuniei - carnavalul unui clovn shakespearian exilatîn Balcani. Încă o dată va fi luată în tărbacă vesel-aberantarealitate în "Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară" (2000),minulescian declarat, dar şi pătruns de oboseală. Pentru prima oarăse vorbeşte deschis despre "patologia speranţei", iar clovnul setransformă într-un Iov "cu capul pe umeri, pe masă".
În 2004 apare "Confort 2 îmbunătăţit", cu un subtitlu şfichiuitor:"Despre autonomia de zbor în condiţii de greaţă". Tonalităţilebiblice preiau ceva din poezia parabolică a Noului Testament.Discursul se adânceşte în defavoarea carnavalescului, simbolul estepe punctul de a detrona alegoria. Însă Lucian Vasilescu esteposedat cu intermitenţe de un drăcuşor folcloric, de unde ojubilaţie semipăgână, bahică: "Viaţă, cîtă am avut/ Am băut şi-ampetrecut/ Moarte, cîtă oi avea/ oi petrece alt cumva".
Ulterior, scriitorul se dedă la biografii şi autobiografisme dinzona breslei, transcrie scene cotidiene revelatoare ("Cartofi vs.Poezie"), mutându-se tot mai aproape de cartierul prozei. Ajunge săse întrebe "Poezie? Ce-i aia?" Se simte dezorientat printre biţi şi"trilobiţi", ca în ciclul parfumat blagian "Val-Deale".
Apoi, în 2009, revine cu volumul bilingv "Aproape. Atât de departe/Close. So far away". Pe lângă reluarea mai tuturor temeloranterioare, aici domneşte ajutată ca de nişte sfetnici vrednici,respectiv formulări sclipitoare şi trăsnite, angoasa artistuluiconfruntat cu o lume hipertehnicizată: "aşa cum te visam întinereţe./ pe cap purtând împletită cunună de cabluri./ roşii,verzi, galbene, gri, unele ademenitoare,/ coaxiale". Maestru alcalamburului şi al rimei derutante, poetul reuşeşte din nou să-şirâdă de ceea ce-l exasperează. Fostul dandy al lui Radu Stanca s-aconvertit la dreapta credinţă tehnologică: "aşteptam cu un cercelîn ureche şi-n cealaltă/ cu o cască blue tooth" ("soareleapunea...") Mai liric, deci mai poetic în sine, Lucian Vasilescuîncă reciclează sufletul prin intermediul terapiei poetice: "acum,de pe puntea cea mai înaltă scrutez/ depărtările. cutreier/neobosit psihozele, depresiile, nevrozele,/ mările. pe trup portrăni adînci,/ rămase din lupta/ cu perfuziile, cu electroşocurile,/copilăria, iluziile" ("ca printr-un ochean...").
Chiar dacă traversăm, politic vorbind, zodii ale Marinarului,poetul priveşte lumea printr-un ochean whitmanian, întors pe dos,însă. Fibra lui critică, învelită într-o minunată ironie, nu-l lasăsă alunece înspre expresionism etalat ori înspre estetismemanieriste. Până la urmă, opera de până acum îl vădeşte pe LucianVasilescu ca pe un mare profet postmodern, vraci incantator şibolnav internat în regim penitenciar, întrucât periculos pentruliniştea noastră funcţionărească şi oportunistă de fiecare zi.
Foto: Bookfest 2010. Editorul (Nicolae Ţone), Autorul(Lucian Vasilescu) şi Criticul (Felix Nicolau)
Felix Nicolau este conferenţiar universitar la Facultatea de Litereşi Limbi Străine a Universităţii "Hyperion" şi la UniversitateaTehnicǎ de Construcţii din Bucureşti. A publicat cǎrţi de criticǎşi teorie literarǎ (Anticanonice, Homo imprudens, Eroismuleminescian), un roman (Tandru şi rece) şi versuri (Bach, manele& Kostel, Salonul de invenţii). Colaboreazǎ la revistele Arca,Cuvântul, Luceafǎrul de dimineaţǎ, Steaua, Tomis, Ziarul deDuminicǎ. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
