Fotbal iesean cu iz electoral

In ce ma priveste, nu sunt un microbist inrait, dar nici indiferent nu pot ramane la circul fotbalistic autohton. Sunt, ca sa nu ma ascund, un suporter al echipei Steaua Bucuresti. De cand eram mic, dinainte de a castiga Cupa Campionilor Europeni, in 1986. Nu ratez meciurile nationalei si nici pe cele din cupele europene. Fireste ca savurez un spectacol adevarat, rar de gasit in liga autohtona. Nu merg pe stadion frecvent, tocmai din cauza mediocritatii fotbalului romanesc. Dar nici nu imi scapa unele meciuri, mai ales atunci cand ma intereseaza una dintre echipele combatante. Nu am ratat, de pilda, autogolul de la Iasi al lui Banel Nicolita de acum un an.

Este firesc ca un oras care se respecta sa aiba si o echipa de fotbal pe masura. Dar tot firesc este ca aceasta echipa sa fie sustinuta financiar de un investitor privat, nu de la bugetul local. Nu mi se pare corect ca toti iesenii sa intretina, din buzunarul lor, o sleahta de baieti lipsiti de atitudine, care, orice s-ar spune, doar la buna imagine a orasului nu pun umarul. Dimpotriva: clubul de fotbal nu e un motiv de mandrie pentru ieseni, asta o poate accepta, la ora actuala, pana si un suporter infocat, precum amicul Liviu Apetroaie.

Ceea ce deranjeaza este faptul ca primarul Gheorghe Nichita are tot interesul sa sustina financiar echipa, cu banii contribuabililor. Nu doar din amor necontrolabil pentru fotbal, nu doar din interes generos pentru ieseni, care-si mai indulcesc sau mai degraba isi amarasc sambetele pe stadion. Nici macar din orgoliu de salvator si nici in calitate de presedinte de onoare al clubului. Sa fim seriosi, clubul de fotbal Politehnica Iasi ii asigura edilului PSD-ist un important capital electoral. La fel cum mii de romani, pentru care fotbalul reprezinta singura forma de cultura la care au acces, il voteaza pe Gigi Becali, la fel exista mii de ieseni care il aleg pe primarul Nichita doar pentru ca, vezi Doamne, prezenta echipei locale in primul esalon i se datoreaza. De parca Nichita ar fi investit bani din propriul buzunar. Credeti ca e putin lucru? La scorul strans din ultimele alegeri, s-ar putea ca aceste voturi, venite dinspre suporterii Politehnicii, sa fi contat foarte mult. Sau, cine stie, sa fi fost chiar decisive...

Nu ati observat ca, de cate ori este nevoie, conducatorii institutiilor, ai unor reviste culturale, oameni de afaceri, care traiesc cu bani de la bugetul local sau care depind intr-un fel de relatiile cu Primaria, sunt pusi sa dea declaratii de adeziune la programul lui Gheorghe Nichita? Ca nu veti fi atat de naivi incat sa credeti ca toate aceste linguseli publice dezonorante (indiferent care ar fi fost primarul pupat in fund) nu au fost cerute, pretinse de actualul edil, in schimbul sprijinului (financiar, mai ales) acordat? Nu l-a sustinut oare antrenorul Ionut Popa, figura foarte populara, pe prietenul Gigi acum cateva luni? Ba da, a facut-o... Iar devotamentul manifestat la ceas de cumpana se rasplateste. Cu banii contribuabililor, cum altfel?

De ce oare nu s-a facut nimic concret pentru a atrage un investitor serios care sa preia cheltuielile clubului iesean? Ca de gasit s-ar fi gasit destui, asa cum oriunde in tara s-a intamplat. Ganditi-va, de pilda, la Unirea Urziceni. Incape comparatie cu situatia de la noi? Doar de bunavointa e nevoie; dar de unde atata interes, cata vreme clubul aduce voturi dlui Gheorghe Nichita si partidului sau? Pe de alta parte, cred ca si iubitorii de fotbal din Iasi ar trebui sa inteleaga un lucru banal: cu finantare de la buget, nici o echipa nu poate face performanta. Si ca preferabil ar fi ca primarul sa ia mana de pe clubul orasului si sa faca un gest onest: sa caute un investitor serios. Pana la urma, nu e obligat tot ieseanul sa plateasca mediocritatea echipei. Pentru ca saracia de care se plang la unison cu totii, de la jucatori si antrenori la angajatii clubului, este exorbitanta pe langa veniturile medii ale cetateanului de rand, care abia castiga intr-un an leafa pe o luna a antrenorului, de pilda.

Sper sa ma fi facut inteles: nu am nimic cu Politehnica Iasi. Dimpotriva: m-as bucura sa fie o echipa buna, cat mai buna. Dar nu suntem nevoiti noi, iesenii, sa suportam esecurile atat de dese si rarele victorii ale celor 20 de flacai cu fite si fara priza la minge. Pentru ca, la urma urmelor, banii care se scurg in lipsa de rezultate in care Politehnica Iasi se complace de buna vreme ar fi asigurat atatea proiecte care sa schimbe fata orasului. Numai ca, pe langa clubul de fotbal, Filarmonica, Teatrul National, Biserica Trei Ierarhi si alte efigii ale Iasiului nu reprezinta prioritati.