Un capitol special al istoriei francmasoneriei in Transilvania este consacrat contributiei acestei miscari la realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. In acest context, legaturile cu francmasoneria ale lui Alexandru Vaida Voevod, in doua randuri presedinte al Consiliului de Ministri al Romaniei Mari (1919-1920 si 1933-1934) si membru de frunte al delegatiei romanesti la Conferinta de Pace de la Paris din anul 1919, se numara printre cele mai discutate subiecte ale istoriei noastre contemporane. Tudor Salagean, sef de sectie la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, dezvaluie in cele ce urmeaza o serie de aspecte mai putin cunoscute ale acestui subiect. (Radu Constantinescu)
Masoneria in serviciul Marii Uniri
Alexandru Vaida Voevod a intrat in loja Ernest Renan, apartinand Marelui Orient al Frantei, in anul 1919, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, cu scopul de a crea, in acest fel, un avantaj delegatiei romanesti in negocierile cu reprezentantii Marilor Puteri. Vaida Voevod a marturisit el insusi acest lucru in repetate randuri, incercand insa sa creeze impresia ca legaturile sale cu fracmasoneria s-ar fi limitat la acest unic episod. Documentele existente in colectiile Muzeului National de Istorie a Transilvaniei sugereaza insa ca legaturile lui Vaida Voevod cu masoneria nu au fost conjucturale, ele putand fi urmarite documentar pana in anul 1930.
In Memoriile sale, redactate in ultimii ani de viata, Alexandru Vaida Voevod prezinta adeziunea sa la loja pariziana mai degraba ca pe un fapt divers. "Huard era redactor la Le Temps si Venerabilul Lojii francmasonice Ernest Renan. In intelegere cu Bratianu, am facut cunostinta cu dansul si am intrat in loja, impreuna cu C. Brediceanu, M. Serban, Gh. Crisan, I. Pilat, Tr. Vuia si V. Nitescu. Dupa indeplinirea formalitatilor rituale, am participat de 4-5 ori la lucrarile lojii". Cu prilejul alegerilor parlamentare din anul 1937, Vaida Voevod afirma, intr-o cuvantare catre natiunea romana, ca inscrierea sa in loja pariziana fusese facuta din necesitati diplomatice: "Am fost si francmason. Eram cu Ionel Bratianu la Paris si pentru ca majoritatea delegatilor la Conferinta Pacii erau masoni a trebuit, de circumstanta, sa imbrac si eu pielea lor. Acolo am vazut cu ochii mei ca francmasoneria franceza este jidovita, ca ea traeste in fratie de cruce cu Moscova si cu marele capitalism international evreesc". In iunie-iulie 1941, in doua articole publicate in ziarul Curentul, Vaida Voevod mersese chiar pana la a nega implicarea sa in activitatea masonica, fapt explicabil in contextul politic din perioada intrarii Romaniei, alaturi de puterile Axei, in razboiul impotriva Rusiei Sovietice. In aceste articole, Vaida Voevod afirma printre altele: "Am facut parte ca simplu membru din Loja Ernest Renan la Paris timp de 5-6 luni, pe vremea Conferintei de Pace din 1919, cu aprobarea, daca vreti din insarcinarea, sefului meu de atunci, president al consiliului de ministri si prim delegat al Romaniei la acea conferinta, I.I.C. Bratianu"; "Francmasoneria romana a fost si a ramas un mare moft. Nu se achitau taxe, nu se adunau membrii in numar reglementar spre a tine sedinte... Din 1920 am rupt orice legatura cu Loja Ernest Renan, din Paris, singura loja unde mersesem in conditiile aratate si din care loja, in 1923 am fost radiat, dupa ce din 1920 nu mai dadusem nici un semn de viata pentru ei si nu mai achitasem nici taxele reglementare. Nu am mai fost in alta loja franceza. In francmasoneria romana n-am fost niciodata".
Inadvertente intre declaratii si documente
Intre declaratiile lui Alexandru Vaida Voevod si documentele pastrate la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei exista insa o serie de inadvertente care lasa loc altor interpretari. Astfel, carnetul de membru (Carte d'identite Maconique) al Lojii Ernest Renan, eliberat pe numele lui A. Vaida Voevod in anul 1921, atesta achitarea a trei cotizatii trimestriale in cursul anului amintit. O scrisoare expediata din Tunis, la 4 februarie 1924, avandu-l ca destinatar pe Victor Sterea, cuprinzand o intreaga serie de consideratii asupra similaritatilor dintre francmasoneria romana si cea europeana, ii este trimisa in copie si lui Alexandru Vaida Voievod, in calitatea sa de fruntas al francmasoneriei transilvanene. O alta scrisoare, datata 22 februarie 1928, ii este adresata lui Vaida Voevod insusi de catre G. Peydavi de Tangeres, Venerabilul Lojii Ernest Renan. In aceasta scrisoare, Vaida Voevod este felicitat pentru "atitudinea energica" cu care aparase in Parlamentul Romaniei "dreptul la libertatea cuvantului si la libera critica parlamentara, inerenta oricarei democratii adevarate". Peydavi de Tangeres il asigura pe Vaida Voevod, aflat pe atunci in opozitie, "ca masonii nu-si abandoneaza niciodata fratii, mai ales cand acestia lupta pentru apararea unui atat de nobil ideal".
Este evident, asadar, faptul ca cel putin una dintre contraafirmatiile lui Vaida - "am facut parte ca simplu membru din Loja Ernest Renan la Paris, timp de 5-6 luni, pe vremea Conferintei de Pace din 1919" - nu poate fi intru totul reala. Avem de-a face in acest caz, probabil, cu o ocultare a adevarului, cu o afirmare partiala a acestuia, menita sa arunce o umbra de incertitudine asupra intregii chestiuni. Afirmatia facuta de Vaida si reprodusa in randurile de mai sus trebuie interpretata, cu siguranta, doar in litera sa, in sensul ca Vaida Voevod a fost un membru "simplu" al lojii doar in cele "5-6 luni" ale perioadei sale de ucenicie, inainte de a i se deschide drumul catre gradele superioare. Ascensiunea sa in structurile masonice trebuie sa fi fost una rapida, de vreme ce alegerea sa in calitatea de membru emerit al Suveranului Sanctuar al Romaniei, in iunie 1923, pare sa ofere o confirmare indirecta a faptului ca Vaida se numara deja la aceasta data printre detinatorii gradului 33.
S-a rupt vreodata Vaida Voevod de masonerie?
Este, in schimb, cu mult mai dificila reconstituirea imprejurarilor in care a avut loc ruptura dintre Alexandru Vaida Voevod si francmasonerie, daca aceasta se va fi produs cu adevarat vreodata. Declaratiile cele mai categorice impotriva masoneriei romanesti - calificata ca fiind "un mare moft" - si a aceleia franceze - caracterizata ca fiind "jidovita" - au fost facute, dupa cum am amintit deja, in iunie-iulie 1941, adica in perioada extrem de tensionata a intrarii Romaniei, in alianta cu Germania si cu puterile Axei, in razboiul impotriva Uniunii Sovietice. Este adevarat, urmele activitatii masonice ale lui Vaida Voevod nu mai pot fi urmarite si argumentate documentar dincolo de granita anului 1930, cand revenirea in tara a regelui Carol al II-lea - de care cercurile masonice nu au fost nici ele straine - a produs o adevarata bulversare in activitatea masonica din Romania. Raman, astfel, in afara oricaror posibilitati de argumentare istorica pozitivista supozitiile adeseori rostite, dar niciodata scrise, potrivit carora inexplicabila ingaduinta manifestata de autoritatile comuniste fata de Vaida Voevod, in pofida "calitatilor" acestuia de fost ministru de interne, conducator al unui partid apartinand dreptei radicale si - mai mult decat orice! - de prim-ministru care ordonase declansarea represiunii impotriva grevistilor de la Atelierele Grivita - in jurul carora propagandistii comunisti incercau sa creeze o noua mitologie -, ar fi fost legata anume de relatiile acestuia cu francmasoneria mondiala.
Spre a ne mentine insa in zona certitudinilor, vom concluziona spunand doar ca Alexandru Vaida Voevod, om politic si patriot roman transilvanean, a aderat cu certitudine la o loja subordonata Marelui Orient al Frantei in perioada Conferintei de Pace de la Paris, pentru a crea Romaniei un avantaj fata de statele cu care avea divergente teritoriale. Nu este insa foarte clar daca activitatea sa masonica a debutat cu adevarat in Parisul anului 1919 sau daca a avut precedente legate de masoneria central-europeana; este la fel de putin clar cand a incetat aceasta activitate, in caz ca acest lucru s-a intamplat vreodata. Documentele aflate la dispozitia cercetatorilor arata insa, fara urma de indoiala, ca Alexandru Vaida Voevod a fost in perioada 1919-1930 un membru marcant al Masoneriei din Romania, recunoscut ca atare de fratii masoni din Europa si de dincolo de Atlantic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
