La Sorrento, pe un povarnis invesmantat in voaluri dese de lamai si smochini, tremurand feciorelnic la adierile languroase ale brizei, recitesc cartea domnului Octavian Paler
Drumuri prin memorie, ghidul ideal pentru o excursie in Italia.
Autorul lamureste "Mitul lui Narcis", "osandit de Nemesis sa se indragosteasca de chipul sau, fiindca dispretuise un sentiment natural cum e dragostea!". Povestea frumosului fiu al regelui Cephisus si al nimfei Liriope ma framanta, iar explicatia tragediei acestuia, ca razbunare a zeilor greci, care nu suportau misoginismul, mi se pare neindestulatoare. Deasupra fantanii, privindu-si chipul in oglinda apei, Narcis si-a dat seama ca nu poate iubi decat BARBATUL. Atunci, in clipa aceea lucid-fatala, el a avut reprezentarea neiertatului pacat al homosexualitatii. Caci, pana la el, "lumea buna" a Greciei arhaice nu mai cunoscuse pederastia (cel putin nu avem dovezi in sens contrar). Nu misoginismul il determinase sa refuze multele fete si nimfe care se indragostisera de el, cum considera unii, ci deviationismul sexual. Nefiind in stare sa infrunte morala - ingusta? - a vremii mitologice, Narcis s-a sinucis, lasandu-i pe altii, ceva mai tarziu, sa lupte pentru libertatea sexuala. Nefericitul personaj avea de ales intre declararea publica a orientarii sexuale si suicid. A optat pentru cea de-a doua optiune, intuind ca posteritatea il va pastra nu ca pe un proscris, ci ca pe un erou tragic, cu accente patologice. Asadar, Nemesis l-a osandit nu pentru ca dispretuise dragostea, in general, ci un anumit tip de dragoste...
*
Turismul a devenit o afacere in care totul este permis, indeosebi sarlatania, un joc in care turistul accepta de bunavoie sa fie tras pe sfoara. Si, culmea, tot el este cel care, cu o voluptate neinteleasa si prosteasca, achita nota de plata! La Capri, o deplasare la Grota Albastra costa vreo 20 de euro, iar barcagii, care seamana cu niste briganzi abia deslusibili, stramba din nas daca nu le lasi si lor cateva monede, desi traseul este extrem de scurt. Se sta la rand minute in sir, asteptare ce-ti ridica stomacul la gat, in involburarea marii, iar apoi, in coloana plutitoare, patrunzi in grota. Barcagii canta fals, in incercarea nostima de a-i imita pe vecinii lor napoletani, straduindu-se astfel, neconvingator, sa compuna, din sunet si culoare, un paradis misterios... si revoltator de scump.
*
Ce ironica este, adesea, soarta!
Axel Munthe s-a retras, spre sfarsitul vietii, pe insula Capri, departe de tumultul obositor al lumii! In coltul acela de rai, medicul suedez a trait fericirea laolalta cu pasarile si florile, inconjurat de spuma valurilor tanguitoare. In prezent, casa de la San Michele si-a pierdut intimitatea in stransoarea sufocanta a magazinelor si restaurantelor rasarite pana la buza zidurilor, prin care se perinda mii de curiosi. Pe solitudinea exemplara a unui om s-a construit, iata, o intreaga industrie de holbare in grup...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
