Episodul 4. Tarfa
Sunt intre doi raketi. Ambii au cazmale cu care ma lovesc "de control" cand ma bufneste rasul. Nu e o reactie starnita de accentul lor rusesc. Pur si simplu n-am fost niciodata intr-un asemenea stres. Nu stiam multe despre mine. De exemplu, nu stiam nici cat imi iubesc fratele. Si ce disperare ma va cuprinde in cateva secunde la gandul ca il voi pierde.
Un al treilea se apropie de mine cu un telefon mobil:
- Vorbestii!
Docil, ascult cum o voce de barbat imi relateaza ce face fratele meu in carciuma lui favorita. Nimic deosebit. Bea. Fumeaza. E imbracat intr-un pulover gri. Inteleg ca e supravegheat pas cu pas. Ma podideste plansul. Ma gandesc ca nu l-am insotit niciodata cu placere la un pahar. Eu care sunt, cum zice el, "perfect ca Hitler". Acum as da orice sa fiu acolo si nu aici. Si inteleg ca trebuie sa acceptam orice. Pana la urma e vorba de o femeie care moare. O proxeneta, e adevarat.
- Acuma planji? zice "cazmaua din spate".
- Plang, recunosc eu si am senzatia ca loviturile lor au spart ceva in mine. De parca sufletul ar fi o sticla de termos. Mi se arunca pe jos cheile de la masina si aud ca prin vata ca pot pleca. Nu fac nici un pas, de teama ca voi auzi cum zornaie in mine cioburi adevarate. Ingenunchez. Fizic. Eram asa oricum.
*
Ma pregateam sa cer nota si sa chem un taxi cand a intrat pe usa. Flirtam cu fata de la bar si eram intr-una dintre cele mai bune dispozitii, dar aparitia din cadrul usii mi-a stricat-o pe loc. Ar fi fost suficient sa-l vad intrand intr-un bar in orice conditii, dar asa cum arata era prea mult. Parca nici nu era fratele meu. Eram chiar eu. Mort. Palid, chiar cenusiu, cu arcada deschisa. Ce fel de medic isi lasa o rana la arcada sa sangereze cand poate sa opreasca totul cu o batista? Nu spune nimic. Cere un pahar de vodca. Nu conteaza de care. Iar eu abia acum ma ingrijorez. Nu trag de el sa-mi spuna ce s-a intamplat. Bea dintr-o inghititura si se stramba ca femeile. Asemanarile continua pentru ca tuseste si ochii i se umezesc. As incerca o gluma, dar ceva imi spune ca nu e cazul. Priveste in jur ca o fiara haituita: parca ar cauta din priviri un om pe care, de fapt, se teme sa-l gaseasca. Imi spune ca ma iubeste si ca sunt frumos. Prea tare poanta! Rad si ma gandesc ca pur si simplu nu tine la bautura. Fata de la bar se ofera sa-i stearga sangele de pe fata. Si il intreaba ce a patit. Nu raspunde nimic. Ea considera tacerea drept acceptare si il trage de mana pana "in spate", unde poate sa-i stearga cu apa rece si camasa, "sa nu se pateze".
*
Sarcina noastra era extrem de simpla. Atata doar ca "actiunea" urma sa se desfasoare intr-un spital renumit, cu politisti la usa rezervei. Nu aveam sa aflam niciodata cum a fost convins medicul ei sa ne ceara oficial ajutorul noua, cand in spitalul lui erau destule somitati. Cum era considerat chiar el in unele cercuri. Cert este ca urma sa ingrijim aceasta femeie absolut legal, iar oamenii care ne-ar fi putut aresta oricand pentru ceea ce faceam veneau zilnic la pacienta noastra cu speranta ca ea va marturisi macar intr-unul dintre sutele de procese in care era invinuita sau putea fi martor.
Femeia, frumoasa acum zece ani, temuta pana acum o luna, era acum un strigoi. Dependenta de heroina, de lux, dar mai ales de putere, aceasta mana de carne intinsa pe o umbrela de oase ne fixa cu ochii arzand si "amuzata" repeta enervant: "Nu-s atat de beata". Gluma care, trebuie sa recunosc, nu ni s-a mai facut, desi suntem gemeni de-o viata.
- E bine ca aveti umor! incerc eu sa sparg gheata, dar deja nu se mai uita la mine. A mirosit intr-un fel inexplicabil ca fratele meu e betiv-afemeiatul? De ce-l fixeaza pe el?
- Tu nu stiiiiiiii! rade de se prapadeste, atat cat poate cineva cu un furtun de oxigen in nas si un dren tras din stomac.
- Crezi ca frate-tu s-a impiedicat pe strada, s-a lovit si - in cadere - a devenit un om mai bun? De-asta sunteti voi aici? Nuuuu. Eu vreau sa stii, idiotule, ca eu l-am adus pe calea cea buna si va platesc cu cea mai tare valuta: vietile voastre.
Incerc sa intervin, ii atrag atentia ca ar putea fi microfoane in camera si ca sunt doi politisti pe hol. Suiera si ne pune repede la curent. Pe scurt. Si ei sunt platiti. De data asta, in lei.
Fratele meu rezista mult mai bine decat mine, desi muribunda nu-l scuteste de detaliile umilirii mele. E normal sa faci fata unei povesti cu mai multa demnitate decat personajele reale, iar el nu-si pierde nicio clipa aerul de profesionist care asculta detasat o lista cu boli din copilarie, in timp ce se uita atent la fisa de observatie a femeii. La un moment dat mi se cere sa ies. Cand revin, ea imi spune ca au cazut "la pace". Scot o fiola pe care scrie Algocalmin. Continutul e mult mai valoros.
- Te rog sa ceri fiolele cu inscriptia Ketonal. Scrie in fisa ca e alergica la Algocalmin. Rade si "moarta", dar eu impachetez cu grija resturile fiolei. Femeia asta va muri cu siguranta in urmatoarele zile, iar noi, care figuram pentru prima data pe fisa, am putea fi acuzati (ce ironie) de malpraxis.
*
In putinul ei timp, femeia ne-a povestit cam tot ce visau sa stie politistii. Intreaga ei viata ne-a trecut prin fata ochilor ca intr-o cadere prelungita. Puneam uneori episoadele cap la cap pentru ca nu aveam fiecare decat jumatate. Scurt pe doi: daca prostitutia ar fi o multinationala, aceasta femeie ar intruchipa visul american. Incepuse de jos, dintr-un cartier marginas unde un scurt costa ceva mai mult decat o paine, dar in numai un an mergea doar cu taxiul si se consuma doar in hoteluri de lux. Era tanara si frumoasa, dar la fel erau si multe dintre concurentele ei. Era convinsa ca "talentul" a facut diferenta. Dupa doar inca un an, avea sa faca saltul pe care cei mai multi angajati si-l doresc toata viata: devenea angajatoare. Chiar un fel de lidera de sindicat, care calca pe cadavre cu dezinvoltura, dar platea bine si nu batea fetele "decat cand era absolut necesar". Cheia acestei femei erau totusi barbatii. Ii intelegea foarte bine. Si ii dispretuia ca pe niste microorganisme. Nici eu, care ma consider in timpul liber un om de lume si nici fratele meu, perfect ca Hitler, nu puteam spera sa-i schimbam opinia pe ultimii 50 de metri. Niciun misogin celebru nu a reusit sa desconsidere femeile in asa mare masura. Asa cum niciunui misogin nu i-a oferit viata mai multe exemple care sa-i justifice parerea.
Desi o vegheam de doar doua saptamani si mai aveam de "lucrat" maximum inca una, imi doream cu tot sufletul meu sa se termine. Pentru ca aceasta femeie ma facea sa ma simt diminuat in modul cel mai drastic. Mi se parea ca toata incrancenarea ei se revarsa continuu spre mine. Spre noi. Nu eram prietenii ei, ca in celelalte cazuri. Eram ai ei. Ne cumparase. Dispunea de noi si, intr-un fel, ne gratiase asa cum gratiaza fratele meu gazele pe care le gaseste prin casa. In plus cererile ei erau dintre cele mai extravagante pentru situatia in care ne aflam. In fiecare zi trebuia sa gasesc metode pentru a tine in viata o femeie care turna in ea aproape o sticla de bourbon desi avea un dren in stomac si era alimentata intravenos! Ma jucam cu atat de multe substante interzise si deturnam sangele trimis la analize de teama ca alcoolul ar putea sa sara la un moment dat in ochi. Nici bautura si nici drogurile nu veneau prin noi. Asta era treaba altor soareci. Noi eram cei de laborator. De la care se astepta stergerea urmelor si evitarea complicatiilor. Stresul era imens. Eu era sa o pierd de un numar record de ori. Si de fiecare data cand avertizoarele tiuiau, politistii de carton dadeau fuga "sa vada ce se intampla cu inculpata". Nici nu mai stiam pe cine pazesc de fapt.
*
La fiecare schimb cu fratele meu, il gaseam tot mai nervos. Nu mai bea deloc, dar asta nu se intampla ca sa ma impresioneze pe mine sau din dragoste pentru vreuna dintre prietenele sale. Pe lunatica asta interlopa voia s-o impresioneze. Sarman nebun! Aidoma unui heterosexual orgolios care e convins ca poate sa salveze o lesbiana oferindu-i falosenia lui supradimensionata, fratele meu isi imagina ca va distruge imaginea dezastruoasa pe care o avea moarta despre barbati in cele maximum trei saptamani cat mai avea pana in momentul cand treaba asta chiar n-avea sa mai conteze. Facusera ei pace in doar zece minute, dar "razboiul rece" avea sa tina pana la final. Final pe care femeia il hotarase pentru azi. Iar barbatul, supus ei ca intotdeauna, avea sa i-l ofere neintarziat. Ca pe un orgasm final, pregatit meticulos printr-un preludiu de doua saptamani.
Pe masura ce insir pedant sticlutele cu nume inofensive, o simt cum se crispeaza. Aburii alcoolului se risipesc alungati de racoarea tarmului. Vasul acesta, zguduit de o viata mai putin banala si chinuit de un suflet neindurator, isi va gasi in sfarsit o liniste pe care de fapt nici nu stia ca si-o doreste. Dar sufletul se teme. Ochii care ardeau sunt acum in lacrimi. Intr-un fel sunt razbunat acum pentru toate umilintele si amenintarile cu (poftim ironie) moartea. Pentru prima data nu porunceste:
- Te rog frumos, putem sa mai stam putin? As vrea sa mai stam putin. Te rog.
- Nu mai avem mult timp. Sunt trei faze prin care trebuie sa treceti, doamna. Si fiecare dureaza...
- Aproape o ora, stiu! Te rog mult... mai lasa-ma un minut.
- Cum doriti.
- Asa doresc! redevine ea insasi, apoi imi cere sa-i pun DVD-ul cu "Parfum de femeie". Sare pana la scena dansului. Zambeste si-mi face cu ochiul.
- Putem sa incepem acum. Sau, ma rog, s-o terminam. Maestro!... Muzica!...
Incepem faza intai. Parca vad in chipul asta de strigoi oglindindu-se toate celelalte vieti pe care le-ar fi putut avea. E chiar frumoasa asa si nu ma pot abtine. O sarut.
- Doctoreee!.. E mult prea tarziu pentru "de-astea"!... Si mi-e tare teama ca de maine incolo o sa fiu fooaarte ocupata.
- Pariez ca asta le spui tuturor.
Pe ecran, Pacino cel orb adulmeca aerul. Ea rosteste replicile odata cu el. Frumoasa din film se teme ca ar putea gresi pasii de tango. Asa cum eu ma tem ca sarutul asta fara viitor a fost o greseala. Muribunda rade si declama in acelasi timp cu actorul, cu vocea ingrosata: "Nu sunt greseli in tango! Nu-i ca-n viata. If you are tangled up, you just tango on!".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
