La prima vedere, cu geografia literara lucrurile par simple, demult stabilite si documentate*. La a doua scrutare, ele dezvaluie un mecanism complicat si plin de riscuri (confuzie de planuri intre geografia literara si geografia literaturii, reductionism, supralicitare etc.), pentru ca la a treia evaluare sa simti cum aluneci din abatere-n abatere direct in aporie.
Cine nu stie, la nivel de manual elementar de literatura, de Moldova lui Sadoveanu, Ardealul lui Rebreanu si Muntenia lui Caragiale? Cum sa nu-ti sara in ochi jocul antinomic dintre spiritul valah la Arghezi, grecitatea lui Ion Barbu si matricea germana din fiinta si gandirea lui Blaga? Mai este cazul sa subliniem ce va sa zica geografia literara in Braila lui Panait Istrati, ce inseamna Bucovina pentru Eminescu, Transilvania pentru Goga si Slavici, Bucurestii pentru Nicolae Filimon, Ion Ghica, Mircea Eliade, Eugen Barbu si Mircea Cartarescu, Oltenia pentru Petre Pandrea, sudul pentru Marin Preda, Stefan Banulescu, Zaharia Stancu, porturile Marii Negre pentru Jean Bart, Radu Tudoran, Pavel Chihaia, ce valori simbolice si psiho-estetice capata topografia in cazuri precum Ipotesti, Martisor, Lancram, Silistea-Gumesti s.a.m.d? Cate speculatii nu s-au facut de la intemeierea regatului si pana azi pe tema aportului specific al provinciilor romanesti! Ce ?vine" din Moldova: spiritul critic odata cu Maiorescu, sau duhul povestirii din proza fabulosului rural? Ce sunt realismul si mesianismul ardelenesc fata de realismul magic si ludicul fantezist al Baraganului si Bucurestilor avangardei? Ce aduce aerul catolico-protestant al conturelor habsburgice ardelenesti in slavofilia moldava, creuzetul etnic al Banatului si fanariotismul capitalei? Care este ponderea specifica a aromanilor si basarabenilor in literatura noastra si ce rol a jucat, in general, alogenia in cazul armenilor si evreilor, al grecilor, bulgarilor, sarbilor sau nemtilor de la noi? Cine nu s-a jucat jubilativ comparatist, cu sfinte febre asociative, in perimetrul geoliteraturii?
Ei bine, pe cat de ferm trasate par liniile peisajului, pe atata sunt ele de alambicate, involburate, incetosate. Cornel Ungureanu se afla la primul volum dintr-o serie de cinci: Muntenia si deschiderile spre sud. ?Spatiul muntean este marcat de trei niveluri ale desprinderii: cel al culturii otomane, al culturii grecesti si al intemeierilor francofone. Suntem balcanici in masura in care deschiderea noastra catre sud evoca o istorie comuna cu a grecilor, sarbilor, bulgarilor". Vor urma Moldova si ?sentimentul abisal al culturii" (Iasii intre otomani, polonezi si austro-ungari), cu societatile culturale si publicatiile integratoare (Maiorescu, Eminescu, Slavici, Iorga, Parvan, Sadoveanu), apoi Basarabia ca ?parte a unui imperiu care isi joaca mereu cartile" (?anxietatea basarabeana", exilul siberian, Hasdeu, C. Stere, ?pasoptismul de dupa 1989"), Transilvania si seductiile Europei centrale (mitul imperial, structurile culturale multipolare, modelul german catalizator, Viena, Budapesta, Sibiul, Brasovul, Oradea) si, in fine, Banatul, Bucovina si creativitatea specifica zonelor de contact multietnic.
Proiectul lui Cornel Ungureanu este numaidecat raliabil la celelalte cinci mari performante ale criticii noastre literare in postceausism: Istoriile lui Marian Popa si Alex Stefanescu, Lista lui Nicolae Manolescu, cele trei volume din Fictiunea jurnalului intim de Eugen Simion, Enciclopedia exilului literar romanesc, de Florin Manolescu. Firesc ar fi sa ne pastram observatiile pentru finalul sintezei, fiind de acord ca lucrul inceput de Ibraileanu in Spiritul critic... s-a incorporat in sfarsit intr-o sinteza bine echilibrata. Una infinit discutabila, dar imbatabila in esenta, motivare si desfasurare.
Precaut, criticul avertizeaza inca de la primele randuri ca: 1) geografia literaturii presupune, teoretic, ?anlocuirea principiului estetic cu unul provizoriu"; 2) ?a trasa izoglosele literaturii nu inseamna a pune hotare, a fixa granite, a regionaliza in numele unor proiecte secesioniste"; 3) ?este evident ca literatura moderna nu mai traieste din euforia asezarii intr-un timp si loc, ci din aventura in non-locuri". Sunt citati simpatetic Peter Sloterdijk (Daca Europa se trezeste) si Paul Claval (Geografia culturala), iar postfata retine ?fascinatia sudului pe care o traiesc ardelenii" ca si ?obsesia sudica" a moldovenilor, in timp ce sudul este conservator si fixeaza periodic centre de revigorare a traditiei (?ca sa intelegem sudul, ar trebui sa incepem de la aromani").
Sigur, acum, ca pasiunea cuprinderii pe orizontala vaduveste, uneori pana la sleire, partea analitica, verticala. Nu vom gasi multe observatii incitante, precum hotii de cai ca ?eroi solari", insularitatea Baraganului, peisajele poeziei de la 1859 si cele de la 1918 ca insemne ale renasterii nationale (p.117), Mircea Dinescu ?cronicar muntean". Nu putini autori autori sunt expediati, pur si simplu prinsi in insectar (v. Urmuz, Eugen Ionescu, I. Peltz, Ion Gheorghe, Ion Caraion, D.R. Popescu s.a.), unele simetrii sunt fortate (Mircea Eliade - Mihail Sebastian: de ce nu Camil si Cezar Petrescu?), dupa cum fiecare dintre noi poate reclama cutare absenta (ca de ex. Dana Dumitriu, Daniel Banulescu si Dan Stanca la cap. X) ori condamna cutare prezente inconfortabile, ca sa nu zic neavenite (gen Adrian Paunescu ?si metamorfozele spiritului pandur"), insa intregul care-i cuprinde pe Moromete, Dimov si Vintila Horia, pe Cartarescu, Banulescu, Marin Sorescu si Matei Caragiale, pe I. Peltz si Valeriu Anania merita din plin atentia, inclusiv obligatoria asociere cu demersul lui Cornel Ungureanu de acum doi ani, Mitteleuropa periferiilor (Polirom). E de lucru.
*) Cornel Ungureanu, Geografia literaturii romane, azi, vol. I, Muntenia, Editura Paralela 45, 263 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
