Între 9 mai şi 22 noiembrie se va desfăşura la Veneţia cea de-a 56-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia. România va fi prezentă cu „Darwin's Room” şi „Inventând adevărul. Despre ficţiune şi realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”.
Bienala de la Veneţia este un eveniment de primă importanţă în viaţa artistică internaţională, încorporând expoziţii şi dezbateri din artă plastică, film, muzică, teatru şi arhitectură. La început înglobată în Expoziţia Internaţională de Artă, Expoziţia Internaţională de Arhitectură a început să se emancipeze în anul 1980. De atunci, ea a crescut ca importanţă, complexitate şi amploare şi a căpătat sensul unui moment unic de reflecţie asupra profesiunii, devenind un important eveniment mediatic, cu mare audienţă.
În „Darwin's Room”, Adrian Ghenie propune o analiză a actualităţii prin recursul la istorie neoficială, una în care Darwin i-a întâlnit pe Freud şi pe Marx. „Camera lui Darwin” nu conţine dovezi ştiinţifice sau secrete despre evoluţia speciilor, ci o privire asupra subconştientului şi presiunii pe care supraeul o exercită asupra responsabilizării societăţii. „Camera lui Darwin” nu se mistifică şi nu idealizează, ci deschide mai degrabă o cale spre recitarea şi remodelarea valorilor sociale după care societatea trăieşte în prezent, prin întoarcerea la un moment zero (unul dintre momentele zero ale umanităţii), relevant din perspectiva unei construcţii a viitorului prin imagine.
Arhitectura expoziţiei, concepută de Attila Kim, este strâns legată de preocuparea lui Adrian Ghenie pentru trecutul recent. Compartimentarea spaţiului expoziţional, printr-o intervenţie temporară a arhitectului Attila Kim, reinterpretează configuraţia originală a pavilionului (propusă în 1938, sub tutela lui Nicolae Iorga), în spiritul demersului celor doi artişti, de analiză-deconstrucţie-reconfigurare.
„Scena de artă din România a crescut mult în ultimii 10 ani, pavilionele de dinainte – dacă ar fi să mă gândesc la cel din 2011, a fost excelent făcut –, e vorba de o evoluţie extrem de bună a acestei participări româneşti, în general. Probabil este foarte important să înţelegem că reprezentarea la Veneţia aduce un capital fantastic scenei în ansamblu. Dincolo de aceste truisme, expoziţia lui Adrian Ghenie va fi una aşteptată, pentru că Adrian Ghenie este un artist la mijlocul carierei lui, un artist matur, un artist cunoscut scenei internaţionale”, a spus Mihai Pop, curatorul expoziţiei lui Adrian Ghenie.
Proiectul „Darwin's Room” porneşte de la interesul lui Adrian Ghenie pentru istoria recentă. „Adrian Ghenie este foarte interesat de ceea ce s-a întâmplat în istoria secolului XX, iar pictura lui are capacitatea să poarte aceste conţinuturi destul de dificile. Este vorba de o istorie care nu este neapărat în cărţile de istorie, este o istorie căreia i se analizează resorturile intime şi poate de multe ori abordată dintr-o perspectivă psihanalică”, a spus Pop.
Curatorul proiectului României la Bienala de Artă de la Veneţia a vorbit şi despre colaborarea cu documentaristul Adam Curtis. „Adrian Ghenie îl invită pe Adam Curtis în pavilion, în ideea de a se uita împreună la istorie. Inclusiv istoria şi felul în care imaginea istoriei se developează ca într-un laborator, lucrul acesta necesită un dialog, de aici prezenţa lui Adam Curtis în pavilion. (...) Ei se întâlnesc pe imaginea mediatică a secolului XX, nu e imaginea brută, imaginea netrucată pentru a analiza istoria pe care o trăim”, a completat curatorul "Darwin's Room".
Proiectul „Darwin's Room” este iniţiat de Fabrica de Pensule din Cluj, în parteneriat executiv cu Asociaţia Film ETC din Bucureşti şi în colaborare cu PACE Gallery din New York, Galerie Thaddaeus Ropac din Paris, Galerie Judin din Berlin, Tim Van Laere Gallery din Anvers, Fundaţia Plan B din Cluj, Nicodim Gallery din Los Angeles/ Bucureşti, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Universitatea de Artă şi Design Cluj, Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, Editura Hatje Cantz din Germania, Asociaţia Galeriilor de Artă Contemporană din România şi Asociaţia Amicii Muzeului Naţional de Artă Contemporană. Coordonatorul general al proiectului şi curator al evenimentelor publice este Corina Şuteu.
Într-un recent interviu acordat revistei „Dilema veche”, Adrian Ghenie explica cum a ajuns să reprezinte România la Veneţia: „Iniţial, când mi-a propus Mihai Pop, am refuzat. După care mi-am dat seama că, dincolo de ideea de reprezentare a României, aveam nevoie de un extra-motiv, unul pur artistic. Bienala de la Veneţia a fost destul de străină picturii, cel puţin în ultimii 20 de ani. Chiar dacă au fost din când în când şi expoziţii de pictură, ăsta nu era un mediu preferat. Se zice că dacă vrei să faci pavilionul unei ţări, nu poţi să te duci cu o expoziţie de pictură, trebuie să faci ceva complex, pictura e mult prea tradiţională. Şi-atunci mi-am zis «OK, ăsta e un moment potrivit sfi fac o expoziţie de pictură, să mă plasez în tot acel context ostil şi să văd cum stau.» Într-un fel, tot circuitul în care am mers până acum are ceva de vitro, un soi de cocon pe care ţi-1 confecţionezi. Devine confortabil. Bienala nu va fi confortabilă.
De ce „Camera lui Darwin"?
Pentru mine, Darwin nu e un subiect rezolvat, există lumea înainte şi după Darwin, paradigma pe care o schimbă el e mult prea mare ca să poată fi digerată integral. Am senzaţia că aproape tot ce s-a întimplat în secolul XX îşi are originea în el, de la Marx la eugenie şi rasismul de tip nou. De fapt, e foarte actual. Teroriştii, de pildă, luptă împotriva unei lumi care îl îmbrăţişează pe Darwin. Pozitivismul occidental, în care totul are raţiune, totul are cauză şi efect, nu se prea potriveşte cu viziunea iraţională a lumii vechi, în care ei încă mai cred. Darwin e personajul care îţi demonstrează pentru prima dată ştiinţific ceva ce duce discuţia despre Dumnezeu într-o cu totul altă zonă. Şi nu e digerată, cred, nici acum. Asta să zicem că ar fi o explicaţie tematică. Esenţialmente, e o expoziţie de pictură, dar există şi nişte ingrediente care o s-o transforme în ceva mai mult de-atât. Nu vreau să fac doar un solo show de pictură.”
*
* *
În spaţiul expoziţional din Noua Galerie a Institutul Român pentru Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneţia, România va fi reprezentată de proiectul „Inventând adevărul. Despre ficţiune şi realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”.
„Acest spaţiu din Noua Galerie a ICR cred că poate fi perceput din această perspectivă a continuităţii, în sensul în care ultimele ediţii cred că au redat o nouă identitate acestui spaţiu, o identitate legată mai degrabă de noile generaţii de artişti, de expoziţiile un pic mai experimentale care devin un punct complementar al pavilionului, unde sunt, de obicei, expuşi artişti cunoscuţi internaţional”, a spus curatoarea Diana Marinca.
De asemenea, curatoarea proiectului „Inventând adevărul. Despre ficţiune şi realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”, realizat de Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovsky, Ştefan Sava şi Larisa Sitar, a declarat că există un corp comun de idei de la care a pornit expoziţia: „fiecare artist în parte marchează şi îmbogăţeşte acest concept” despre ficţiune şi adevăr.
„Pornind de la această estompare a graniţei dintre ficţiune şi realitate am identificat două trasee conceptuale: există un interes foarte puternic pentru istorie şi (...) felul în care pictura se inserează în viaţa de zi cu zi”, a completat aceasta.
Estomparea graniţei dintre ficţiune şi realitate defineşte contextul cultural actual, în care proiecţiile asupra lumii se bazează pe exteriorizarea imaginaţiei, construcţia posibilităţilor şi resemantizarea imaginii despre istorie. Această extindere aproape organică a ficţiunii permite articularea unor ipoteze creative despre trecut şi prezent, activând un nou raport între ce există şi ce ar fi putut exista în realitate.
Câmpul de intersecţie dintre cele două perspective, adevărul şi ficţiunea, a devenit în prezent mai interesant decât teritoriile pe care le demarcă, făcând loc ficţiunii să se manifeste dincolo de canalele ei „legitime” de acţiune – literatura sau arta –, şi realităţii să-şi câştige un nou orizont de semnificaţie. Expoziţia „Inventând adevărul” se plasează în mijlocul acestui câmp de intersecţie şi se construieşte prin două trasee de cercetare simultane – unul care interpretează ficţiunea ca parte „reprimată” a discursului istoriei (definită astfel de Michel de Certeau), şi altul îndreptat spre viaţa de zi cu zi, în care elemente cotidiene sunt recontextualizate poetic şi recompuse temporal cu ajutorul ficţiunii.
Intervenţiile artiştilor, prin obiect, fotografie, video sau performance, aduc în prim plan atât procesul interpretării, cât şi pe cel al producerii unor poveşti. Construcţia vizuală a fiecărui proiect îşi asumă convenţiile ficţiunii, lăsând la vedere urmele autorului şi „cusăturile” subtile între autenticitate şi invenţie. Imposibilitatea de a indentifica unde începe povestea şi unde se termină realitatea pune spectatorul în ipostaza de a oscila între cât de convingătoare sau cât de stridentă e înscenarea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
