Expozitia Danielei Cara de la Caminul Artei (parter) nici nu-si propune, cred eu, prea multe... Daca inaltam sfiala stilistica la rang de virtute, poate vom aprecia acele ghivece, muscate, gradini varatice s.a., si poate vom evita iritarea inerenta contactului cu plimbarea motivelor prin diverse marci stilistice. De la impresionismul cel mai "caldut", la expresionismul moderat, trecand printr-un vag secession, Daniela Cara plimba ghivecele si gradinile cu gratia celui ce nu se poate hotari sa abandoneze exercitiul si sa se exprime. Nu incerc sa demolez expozitia de la Caminul Artei, dar cred ca lipsa unui standard inalt nu poate face bine unui artist tanar.
Daca am retinut ceva, atunci ar trebui sa vorbesc despre orasele artistei, spatiu pe care reuseste intr-adevar sa-l vada cu un real organ artistic; as mentiona si portretele, figurile evanescente care insufla privirii respect, care trimit intr-adevar la un dincolo artistic. Expozitia este prea eterogena pentru a lasa o impresie finala, exponatele trec prin prea variate filtre pentru ca in minte sa-ti ramana pur si simplu... numele Danielei Cara.
Cred ca solutia se gaseste in abordarea acelui model citadin, in portretizarea reusita, asadar in abandonarea unor teme si motive desuete, in maniera desueta.
Recunostinta cunoscatorilor
"Recunoastere si recunostinta" este titlul sub mantaua caruia se adaposteste expozitia de la Orizont. Este vorba despre reunirea colectiilor unor importanti critici de arta, simplu fapt ce ar trebui sa constituie o "garantie a calitatii". Colectiile acestor profesionisti ai artei (se spune despre arbitri ca ar fi niste fotbalisti ratati - cazul criticului de arta, institutie hulita dar cultivata, este, cred eu, diferit prin chiar faptul ca acesta este de fapt un scriitor, daca nu chiar un om de stiinta) sunt simboluri ale unei relatii intime cu arta, au de a face mai mult cu "sufletul" decat cu ochiul critic. Dragostea pentru un obiect artistic este precedata de actul critic, dar acest act al posesiunii isi arde precedentele... Cand un critic de arta accepta sa expuna obiectele acestea afective (pentru care trebuie sa multumim curatorului Aurelia Mocanu), devine fundamental vulnerabil si... simpatic.
Adrian Silvan Ionescu, Adrian Guta, Pavel Susara, Corneliu Antim, Aurelia Mocanu, Gheorghe Vida, Octavian Barbosa sunt cateva dintre numele celor ce au consimtit la aceasta denudare (si au consimtit, implicit, si la adulterul operei atinse de ochiul strainului). Am retinut lucrarile lui Spiru Vergulescu si ale Irinei Horsia din colectia Ionescu, lucrarea Getei Bratescu (colectia Adrian Guta), un Sorin Ilfoveanu din seria Fric (Pavel Susara), un superb Stefan Caltia (Corneliu Antim)... Cea mai bogata si mai diversa colectie este cea a curatorului: Ana Ilfoveanu, Mihai Manescu, Dan Dumitrescu, Alexandru Radvan, Ion Stendl s.a.
O expozitie care a meritat vazuta si care, in confruntarea de astazi, primeste in mod categoric bila alba.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
