Muzeul National de Arta al Romaniei comemoreaza, printr-o ampla expozitie deschisa din octombrie 2007 pana la 30 martie 2008, centenarul mortii lui Nicolae Grigorescu (Pitaru, Dambovita, 1838 - Campina, 1907). Intitulata Grigorescu pictor al naturii, selectia celor 230 de opere de pictura si grafica apartinand bogatului fond al muzeului prezinta contributia maestrului la dezvoltarea picturii romanesti de peisaj.
Marile expozitii retrospective dedicate in ultimii ani picturii de plein air au relevat necesitatea unei noi lecturi, din perspectiva europeana, a operei lui Nicolae Grigorescu. Asa s-a evidentiat importanta coplesitoare a peisajului pastoral ca gen autonom, in care Grigorescu a excelat, in detrimentul picturii istorice sau al compozitiei alegorice.
Pornind de la traditionala veduta, maestrul roman asimileaza intr-o formulare proprie modelele oferite de pictura clasica franceza si, cu precadere, de cea a scolii de la Barbizon, de care va ramane profund legat pe intreg parcursul carierei sale.
La peste doua decenii de la ultima mare retrospectiva (1984), actuala expozitie aduce in prim-plan, printr-o prezentare cronologica, imaginea panoramica complexa a peisagisticii lui Nicolae Grigorescu, cu accente diferentiate pe cateva mari repere stilistice si iconografice. Astfel, o parte importanta a selectiei se refera la perioada petrecuta de Grigorescu la Barbizon, la Fontainebleau sau la Marlotte (1862-1869).
Stabilit in tara dupa 1869, el va fi interpretul unei zone geografice anume - cea a dealurilor si muscelelor Munteniei, pe care le va picta primavara si vara, dimineata, la amiaza sau in asfintit.
Incet, dar sigur, Grigorescu isi castiga admiratia publicului si atentia colectionarilor.
Pastrand vie amintirea anilor petrecuti la Barbizon, el actualizeaza in tara si unele dintre subiectele cu aura exotica si pitoreasca, asa cum sunt cele inspirate de viata tiganilor, atat de familiare pe meleagurile provinciilor romanesti, aflate "la Portile Orientului".
Un moment de rascruce in cariera lui Grigorescu il constituie Razboiul din 1877 pentru obtinerea independentei, pe care l-a urmarit ca reporter, dintr-o caruta-atelier improvizata. Inedita este prezenta in expozitie a unei parade militare la care asista Carol I, pe care artistul a redat-o in grisaille, tehnica folosita si cu alte ocazii pentru a sugera dramatismul evenimentelor. Pentru desenatorul Grigorescu, participarea la razboi va determina o modificare radicala a conceptiei despre desen. Suplu, trasat cu mijloace putine, in penita sau condei de trestie, sustinut de pete generoase de laviu, desenul pare ca ia nastere direct sub ochii nostri. Liniile se inlantuiesc concentrand miscarea, subliniind lumina. Aceasta magistrala captare a tranzitoriului, a clipei, plaseaza operele artistului roman in randul marilor creatii ale artistilor impresionisti.
Dupa 1879, pictorul calatoreste adeseori in Franta, aceasta fiind epoca in care realizeaza peisaje memorabile in Bretania, la Brolle, Dinan sau la Vitre (1883-1884). Artistul continua sa calatoreasca mult si in tara pentru a gasi motive pitoresti. Il vor inspira balciurile, targurile, dar si drumurile de tara strabatute de chervane sau care trase de boi molcomi. Carul cu boi, ce revine de la camp incarcat cu fan si tarani veseli, va deveni, datorita lui Grigorescu, un model iconografic specific peisajului romanesc. Este o viziune idilica, a unui sat arhetipal, parca scufundat, pe care nu il afecteaza transformarile aduse de industrializare si tehnologie.
Un alt motiv specific, cu ecou in arta olandeza pe care o admira odinioara la Luvru, este hanul, situat la rascrucea drumurilor lungi si prafuite de tara, iar scenele de sous-bois, cu care se familiarizase in tinerete la Barbizon, sunt si ele adaptate la specificul romanesc. Prezentarea portului popular, cu fotele sobre si maramele elegante amintind de somptuozitatea costumului bizantin, impleteste descrierea de tip etnografic cu o conceptie filosofica, potrivit careia omul este integrat firesc in ansamblul unei naturi generoase.
In perioada 1900-1907 (supranumita "perioada alba"), artistul opereaza o decantare a paletei cromatice, care se reduce la tonalitati prevalent luminoase, o esentializare a formelor. Tusa este larga, onctuoasa si foarte rapida, imbratisand parca pasional motivul simplu, cu mare impact vizual.
Nicolae Grigorescu ramane un artist inca inconjurat de mister, prin felul cum a trecut spectaculos de la arta bizantina traditionala, provinciala si conservatoare, ancorata in legi ramase neschimbate din epoca medievala, la arta moderna de la mijlocul secolului al XIX-lea, la realismul scolii de la Barbizon, la impresionism si, intr-o ultima faza, la simbolism. Creatia lui concentreaza un efort sublim, anticipat de generatiile premergatoare, dar fara anvergura cu care acest adevarat "enfant du siecle" a asimilat, exprimand mereu intr-o maniera originala, toate marile prefaceri stilistice ale vremii sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
