Se spune despre cei care seamana, rasadesc sau altoiesc cu prinos ca au "mana verde". Ceramista Gherghina Costea are, atunci, "mana alba" pentru ca ridica din caolin, de aproape trei decenii, infiorate gradini lunare.
Artista de o exigenta, de o distinctie si o pasiune care-mi evoca, si fizic, feminitatea experimentatoare a lui Marie Curie, Gherghina Costea elaboreaza, cu continuitate ascendenta, prin ecuatiile ei tehnologice, o poetica minutioasa a fragilitatii vegetalului mineralizat in portelan. Pamantul alb dospeste in atelierul sau de monah-herborist-alchimist ca o mranita pentru orhidei siderale. Caolinul devine, sub stiinta ezoterica a arderilor din propriul cuptor, prototipul pastei imaginative (v. Bachelard). Framantare, modelare, atingere se transforma la Gherghina Costea in gesturi incantatorii pentru forme care surprind ecloziunea, lastarirea, inflorirea. Un lut imaginat ca tesut vegetal trece prin umezeala, prin dexteritatea mainii si prin foc, pentru a incremeni ca lujer al unui vis pur de planta alba, nemuritoare. Portelanul este contrariat in raceala-i sticloasa de apasari, pe memoria lui umeda, ale podului plamei, de turtiri si line turgescente sau de usoare imbratisari rotitoare. Cochilii de muguri, scoici-petala, un regn inedit coraliform, adica acel pasaj insesizabil intre vegetal-mineral-marin-zoologic, s-a instalat ca orizont imaginar al artistei. Roca alburie, cu siliciu si aluminiu a Marelui Deal (Gaoling), are structura divin hexagonala a fagurelui, molecula de apa, divina si ea, care-i da plasticitatea si memoria atingerii. Astfel, caolinul are partitura larga de expresivitate artistica, de la zeama de barbotina la vitrifierea de 1.300?. Lutul alb se inmoaie la apa, dar si la foc. Aceasta supunere gravitationala a moliciunii il ingemaneaza cu vegetalul, cel cu seve si oxidari. Daca viul apei dispare prin coacere, formele arse de Gherghina Costea sunt tocmai astfel gandite incat sa evoce, sa exalte germinativul. Ceramista a devenit laborantul-expert al curbelor de crestere, al nodurilor de rasucire, al plierii fragile, al franjului de ruptura, acolo unde vibreaza imaginar o seva. Artista lucreaza ca aliat cu focul pentru a poetiza mustirea. Este un pariu etern de transmutare. Apoi momente precise si ritualizate converg sa surprinda o taina a cresterii viului, o clipa de miracol. Caci exista timpul optim al "fermentarii" pastei cu apa de streasina adunata la echinoxuri. Exista timpul uscarii fara boare si cel al coacerii fara fisurare.
De la o expozitie la alta, formele propuse de Gherghina Costea sunt din ce in ce mai involte in spatiu, mai ample, mai provocatoare, ca fragilitati, la proba incandescentei. Sunt hortisculpturi cu compunere unduioasa, organica. Principiul modular si serial, prin telescopari de ramuri si concatenari germinative, o conduce pe artista la firesti solutii ambientale. Gina Costea scenografiaza, ca "o opera la alb", spatiile sale expozitionale cu portelan tratat monumental. Marele recif horticol propus unei ample sali a Muzeului Taranului Roman, in aceasta toamna, va avea piese parietale pe langa ansambluri vibratile cu glazuri inedite din pamant rar de pestera, lucrari petaliforme din gresie slefuita cu piatra, portelanuri dure, fosfatice, visand inmuguriri opalescente.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
