"Parvan, un savant cu adevarat solid si un cercetator de mare calibru, si-a castigat renumele prin activitatea sa de predare la Universitate, prin cartile sale care trateaza indeosebi cultura romana de la Dunarea de Jos si prin amplele sale sapaturi arheologice din Dobrogea" (Raymund Netzhammer, 27 februarie 1913). Am tinut ca marturia de fata sa apara in cursul anului 2007, cand s-au implinit 80 de ani de la decesul prematur al savantului roman (1882-1927).
Aprecierea notata pe scurt de inaltul prelat, pe atunci cu 20 de ani mai varstnic decat Parvan, fusese prilejuita de vizita de vreo doua ore pe care arheologul, deja de doi ani director al Muzeului National de Antichitati, i-o facuse lui Netzhammer impreuna cu clasicistul Constantin Litzica, director al Liceului Sf. Sava. Desigur, prelatul i-a multumit si atunci lui Parvan pentru faptul de a-i fi lasat deschise portile Muzeului pana chiar la a fotografia si publica materiale din colectie. Aceasta intelegere avea sa continue si in anii urmatori.
Cu prilejul vizitei din 1913, aflam din Jurnalul anterior citat al lui Netzhammer ca, examinandu-i monedele, Parvan s-a bucurat mai ales la vederea unei piese ce purta reprezentarea podului construit peste Dunare, la varsarea Oltului, de catre Constantin cel Mare. In legatura cu existenta urmelor acestui monument remarcabil, tocmai aparusera in 1911 si 1912 doua studii noi. Fireste, Vasile Parvan era la curent cu acestea si cu informatia istorica si arheologica referitoare la acel pod care, potrivit reexaminarii integrale a problemei peste ani, de catre un alt mare arheolog, profesorul Dumitru Tudor, fusese construit in anul 328.
Intalnirile celor doi foarte avizati cunoscatori ai antichitatilor crestine din Dobrogea au devenit mai frecvente din nou dupa primul razboi mondial, temele discutiilor fiind de obicei mai ales descoperirile din aceasta arie de preocupari comune si interpretarile date lor.
Din relatarile lui Netzhammer, el a fost cel care l-a vizitat pe Parvan, de cele mai multe ori in biroul sau de lucru de la Muzeul National de Antichitati, legat atunci direct de Universitate.
Astfel, la 8 noiembrie 1921, arhiepiscopul venea la Vasile Parvan sa-l felicite pentru numirea sa ca director al Institutului Roman de la Roma (inca neconstruit, in curand viitoarea Accademia di Romania, existenta si astazi). Bineinteles, discutia a ajuns la ultimele descoperiri de la Histria, la care Parvan a adaugat si multumirea terminarii casei de langa cetate, pentru el si colaboratori. Casa exista si in zilele noastre si, cu unele reparatii si modernizari inevitabile, a fost permanent utilizata si continua sa fie de catre conducerea stiintifica a santierului arheologic.
O intalnire mai putin obisnuita s-a petrecut sambata 14 octombrie 1922. Era in preziua incoronarii regelui Ferdinand si a reginei Maria la Alba Iulia. Ca invitat oficial, Raymund Netzhammer s-a urcat, asa cum relateaza el insusi in Jurnal, in trenul special B nr. 11, vagonul IV, cuseta 11-12, cu plecarea la ora 13.30. Trenul a pornit la ora prevazuta. In acelasi vagon, in cusete separate, se mai aflau cateva personalitati: Vasile Parvan, deja academician la acea data, ministrul plenipotentiar Henry Catargi, ministrul Victor Antonescu, prof. Constantin Dissescu, si el fost ministru, generalul Alexandru Tell si profesorul Maximilian Hackmann, rectorul Universitatii din Cernauti.
Dupa plecarea trenului, C. Dissescu, bine cunoscut ca profesor de drept administrativ la Universitatea din Bucuresti, l-a vizitat pe arhiepiscop, iar acesta l-a felicitat pentru propunerea sa facuta la Geneva, la Liga Natiunilor, in sprijinul unei monede mondiale unice. Dupa ce relateaza aceasta informatie, autorul Jurnalului nu o mai comenteaza. Fara indoiala insa ca specialistii in finante cititori ai acestor randuri si nu numai dansii vor aprecia vechimea si importanta unei asemenea propuneri romanesti.
"Mai tarziu", scria tot atunci Netzhammer, "m-am asezat langa d-l profesor Parvan in compartimentul sau. Pe masuta de la geam se afla exemplarul de corectura al celei mai noi opere a sa referitoare la Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii; face in tren ultima corectura a lucrarii".
Cu un total de 247 de pagini, cartea avea sa apara in 1923 in prima editie. Se voia, asa cum ii marturisea Parvan lui Netzhammer, o explicare cat mai inteligibila, pe intelesul tuturor, a originii romanilor si vietii romane in regiune.
Cu nuantari dintre care unele fusesera sesizate chiar atunci de vizitator, schema propusa acolo de Parvan este si astazi in buna masura utilizata in istoriografia romaneasca. Rezulta mai apoi din aceeasi discutie ca era gata si cladirea Muzeului de la Histria, astazi inlocuita in apropiere de o alta de mult mai mari dimensiuni, pe masura descoperirilor acumulate intre timp.
Dupa Predeal, cei doi, impreuna cu ceilalti oaspeti oficiali din trenul B11, au fost invitati la cina in vagonul-restaurant, ca oaspeti ai guvernului. A doua zi au participat cu totii la festivitatea istorica a incoronarii de la Alba Iulia.
Potrivit relatarii din 5 mai 1924 din acelasi Jurnal, Parvan il primea zambind pe Netzhammer in biroul sau de lucru, unde se vedeau multe carti deschise pe podea, cu aceste cuvinte: "Pentru ca sunteti Dvs, aveti voie sa intrati aici." Venea din nou vorba despre Histria, dar si despre cartea pe care Parvan o pregatea cu pasiune despre istoria dacilor. Cum observa Netzhammer, starea sanatatii savantului nu parea cea mai buna.
In 1926, aparea la Bucuresti monumentala lucrare Getica, de referinta si astazi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
