Sibiu. Mai 1943.Un grup de tineri intelectuali, refugiati din Clujul ocupat in urmaDictatului de la Viena, pun bazele unei miscari literare care vamarca hotarâtor si semnificativ cultura româna din ultima jumatatea secolului trecut: Cercul Literar de la Sibiu. Doctrina acestuia,unica in literele românesti, originala, coerenta si longeviva, afost slujita de catre cei care au subscris Manifestului, atunci, inprimavara lui 1943, cu remarcabilafidelitate. Erafiresc ca unui fenomen cultural de asemenea anvergura sa i seconsacre, de-a lungul timpului, numeroase studii si analize.Acestora li s-a adaugat recent volumul «Cercul Literar de laSibiu/Cluj. Deschidere spre europeism si universalitate», datoratpoetului si eseistului literar Dan Damaschin, avizat comentator sitemeinic ingrijitor al operei cerchistilor. Critica de specialitatea salutat volumul ca pe un adevarat eveniment.
-Careeste noutatea acestei lucrari? Ce perspectiva noua de abordare afenomenului cerchist propuneti?
- Am considerat ca deschidereaspre europeism si universalitate a Cercului Literar de la Sibiupoate constitui o perspectiva inedita de abordare a acestei gruparide o semnificatie aparte in cultura româna, dar si o grila noua dereceptare a operei cerchistilor. De aceea investigatia noastra si-apropus sa radiografieze si sa identifice orientarea europeana amiscarii initiate la Sibiu si continuate la Cluj, in toatemomentele semnificative ale evolutiei sale: de la cristalizareaideologiei cerchiste, la configurarea proiectului "Euphorion" sielaborarea unei doctrine "euphorioniste", de la tentativa deeuropenizare a culturii române (ca orizont de idealitate), pâna laracordarea la Europa ca transpunere a demersului teoretic inscrierile acestor autori. Inedit este si faptul ca insasi coerentasi organicitatea formatiunii, ca si congruenta remarcabila intreprogramul si opera concepute de componentii sai, sunt evaluate inlucrare ca derivând din aceeasi perspectiva/constiinta europeanaproprie membrilor gruparii.
- Asadar, iiconsiderati pe cerchisti niste europeisti "avant la lettre" incultura româna…
- Fara indoiala! Pentru ei,europeismul este o entitate la care se raporteaza pe tot parcursulevolutiei lor, de la convingerea juvenila, exprimata in «Manifest»ca literatura româna trebuie sa fie "o ramura tânara aspiritualitatii continentale", pâna la crezul maturitatii,axiomatic formulat si functionând ca un imperativ categoric:"Civilizatia nu poate fi decât europeana sau nu este". Adoptate siprofesate cu o fervoare si o consecventa rar intâlnite in cuprinsulspatiului cultural românesc, astfel de postulate au dictat si auinfluentat decisiv atitudinea protagonistilor si raspunsurile lorla dileme si provocari, la crize culturale sau la cele apartinândistoriei propriu-zise.
- Chiar daca, principial,miscarea s-a considerat apolitica, receptarea sa oficiala a fostuna glaciala, ca sa folosesc un eufemism. Membrii Cercului Literarde la Sibiu au fost marginalizati, tinuti sub un con al tacerii,unii chiar deferiti justitiei, iar opera lor minimalizata. Cumexplicati acest lucru?
- Conceptia lor europeista i-adeterminat sa conteste si sa repudieze nationalismul/autohtonismul(in formele lor exacerbate de legionarism sau ceausism), infavoarea deschiderii spre universal si cosmopolit. Pe de altaparte, regionalismul si pasunismul literar au fost la rândul lordezavuate in numele atasarii la o traditie europeana, adica la olinie care, de altfel, nu era deloc straina culturii române,inaugurata fiind de corifeii Scolii Ardelene, de latinistisi junimisti, revendicati, pe buna dreptate, drept precursori.Iata, asadar, suficiente motive pentru ca miscarea cerchista simembrii ei sa nu fie agreati de autoritatile vremii. Pe de altaparte, au existat reactii pro/contra si din partea lumii literare amomentului, reactii nascute ca urmare a perspectivei axiologice pecare ei o promoveaza ca o nazuinta de reordonare a valorilor,raportate la criteriul de "clasicitate absoluta", de ei stabilit.Prin prisma acestei aspiratii trebuie intelese si evaluatereactiile amintite fata de o viziune coerenta, ce pune in balantarefuzul categoric al unor fenomene precum estetismul, purismul (inpoezie), formalismul si nihilismul (de factura avangardista sineoavangardista) cu optiunea decisa pentru resubstantializarealirismului, pentru resuscitarea baladescului si resurectiatragediei, ba chiar pentru reabilitarea artelorminore.
- Fenomenulcerchist a fost definit ca o placa turnanta a literaturii române.Cum decriptati acesta metafora a criticii despecialitate?
- Aidoma statuii lui JanusBifrons, artele poetice formulate de cerchisti au o fata dubla,care priveste concomitent spre trecut si viitor. Proclamate inintervalul 1945-1957, adica intr-un moment de raspântie al culturiieuropene, dar si al celei autohtone, "Resurectia baladei" si"Resurectia tragediei" (impreuna cu alte texte cu vadit caracterprogramatic) vin sa ateste si sa justifice calificativul de placaturnanta a literaturii române.
- Proiectul "Euphorion" afost unul dintre cele mai controversate aspecte ale CerculuiLiterar. Desi nazuind a fi "poate ultima solutie de europeism",majoritatea comentatorilor l-au privit ca pe o utopie esuata. Vise pare excesiv acest punct de vedere?
- Intr-adevar, proiectul"Euphorion" a fost privit de multi ca un orizont inaccesibil (depura idealitate), o himera donquijotesca, adica un demersspeculativ-teoretic, nerealizat si nerealizabil. Nefiind de acordcu acest punct de vedere, investigatia noastra si-a propus sademonstreze existenta fundamentelor unei doctrine euphorioniste sisa reconstituie configuratia acesteia, valorizând mai multedocumente inedite din arhiva Jacquier, descoperite de noi,reproduse si comentate in contextul lucrarii. Un pas mai departe ilreprezinta incercarea de a proba eficienta si functionalitateaacestei doctrine. In acest sens, au fost convocate scrieri demaxima reprezentativitate apartinând cerchistilor, in prim-plansituându-se cele semnate de initiatorul proiectului "Euphorion" siautorul doctrinei respective, I. Negoitescu (foto 3), conformmarturisirilor lui Henri Jacquier. Eu cred caeuphorionismul, ca proiect si doctrina capabile sa confereindividualitate si sa constituie marca inconfundabila a acesteigrupari, reprezinta un mod aparte, singular de raportare la Europa.In esenta sa, asa cum transpare in configuratia doctrinaraelaborata de I. Negoitescu, euphorionismul se prezinta ca tentativacea mai radicala si, totodata, cea mai temerar-ambitioasa de acorespunde canonului occidental, ipostaziat, in cazul de fata, inierarhia valorilor fundamentata de Max Scheler. Actul de raportarea culturii române (inclusiv filosofia si etica) la teoriaaxiologica formulata de filosoful german nu are pentru cerchistinimic gratuit-speculativ, nimic ostentativ-cosmopolit, ci derivadintr-o nevoie acuta de aprofundare a "gravelor noastre probleme destructura" si are, drept finalitate, inaugurarea unei "atât denecesare dezbateri, profunde si grave, asupra structurii axiologicea sufletului românesc".
- Ati adus vorba despre I.Negoitescu. Este cunoscut faptul ca ati fost unul dintre putiniicaruia a acceptat sa i se confeseze. In ce imprejurari l-aticunoscut pe autorul "Orei oglinzilor"?
- L-am cunoscut in februarie1973, pe vremea studentiei. Ii citisem, licean fiind, inegalabilaexegeza asupra poeziei lui Eminescu si studiul despre E. Lovinescu.De asemenea, volumele de poeme, atunci tiparite, ale caror versurimi se pareau mai enigmatice/inaccesibile chiar decât ale autorului"Jocului secund". Luasem cunostinta din paginile revistei"Familia"de planul "Istoriei literaturii române", publicat peintinderea a doua pagini de revista, urmarisem controversele iscatede acest proiect ce sfida toate canoanele, ierarhiile si tabuurileistoriografiei literare a epocii. Insolitul perspectivei,radicalismul si consecventa aplicarii criteriului estetic m-aucucerit si m-au determinat sa fiu de partea exigentului critic,chiar daca neincluderea unui poet ca Labis era (la acea vârsta amea) de natura sa ma surprinda. Transpunerea in practica a aceluiplan, concretizarea lui, mi se parea ca va prilejui literaturiiromâne sustinerea celui mai dificil/sever examen la care a fostsupusa vreodata. Sansa a facut sa-l cunosc direct, chiar lalocuinta parintilor sai din Cluj, din strada Dijmei, unde acestavenea de la Bucuresti spre a-si vedea mama, doamna LucretiaNegoitescu. Un coleg de facultate ii trimisese mai multe poemede-ale mele, iar acum urma sa astept verdictul. Dupa o scurtaasteptare a aparut insusi criticul, care mi-a adresat câtevaintrebari, a facut aprecieri asupra versurilor mele, consideratiidin care memoria mea, blocata din cauza emotiei, n-a inregistratmai nimic... A urmat, apoi, un schimb epistolar, o corespondenta pecare am publicat-o, de altminteri, in paginile revistelor"Apostrof" si "Tribuna".
- Soarta a facutca, peste ani, sa deveniti mostenitorul unei adevarate arhive,cuprinzând numeroase manuscrise de tinerete ale lui I. Negoitescu.In ce consta ea?
- Arhiva incredintata mie sprepastrare de criticul insusi, in septembrie 1980, e formata din maimulte caiete, file disparate (o buna parte din "Jurnal" e asternutape acestea), manuscrise dactilografiate (poeme, studii critice),doua dosare continând documente legate de Cercul siRevista Cercului Literar de la Sibiu. Luând ca puncteliminare anii 1930 (de când dateaza cele mai vechi caiete aflate inpastrarea mea) si 1954-1955 (perioada careia ii apartincaietele-registru continând versiuni ale eseului "Poezia luiEminescu"), se poate constata ca arhiva pe care o pastrezcorespunde unui arc de timp ce reprezinta un sfert de veac dinbiografia spirituala si scriitoriceasca a lui I.Negoitescu.
- Revenind laEuphorion, cum situati aceasta grupare in succesiunea celor maiimportante grupari din literatura româna ?
- Indraznesc saafirm ca, spre deosebire de gruparile care au precedat-o(Junimea, Sburatorul) si de cele care i-au urmat(Echinox, Cenaclul de Luni), confreria spirituala intemeiatala Sibiu in 1943 a impus, prin program si opera, operspectiva si o viziune pe cât de organic-coerente, pe atât desubstantiale, ce intrunesc calitatile de autenticaparadigma. Si daca in spatiul culturii române e greu sa-iaflam un corespondent, un termen de comparatie ne poate fi oferitde grupul romanticilor de la Jena, cu care ei insisi s-au asemuit.Cultul pentru modelul schillero-goethean, dar si setea deemancipare de sub tutela-i coplesitoare (simptom valabil, in cazullor, fata de Blaga), elanul juvenil nemarginit, patosul sifervoarea puse in slujba spiritului (incluzând aici pasiunea pentruteorie, metafizica, transcendent), in fine, vizionarismulnetarmurit sunt trasaturi care ii apropie pe cerchisti de marii lorconfrati carora Ricarda Huch le-a consacrat una dintre cele maifascinante exegeze din literatura universala.
- In final, asvrea sa revin concluziv cu intrebarea din titlu: Cum se vedeaEuropa de la Sibiu in 1943?
- Am sa va raspund citânddintr-un interviu luat lui I. Negoitescu in 1991, de catre PetruCârdu, poet român din Banatul sârbesc. Intrebat fiind daca nu arputea trage Munchenul mai spre Bucuresti, criticul român, stabilitde aproape un deceniu in capitala Bavariei, raspunde: «FereascaDumnezeu ! Daca mi-ar fi cu putinta, as aduce Bucurestiul maiaproape de Munchen, adica l-as indeparta de Asia si l-as apropia deEuropa». Raspuns ce sintetizeaza intreaga stradanie si lucrare acerchistilor, initiata in 1943 si continuata de majoritatea lor peintinderea a mai mult de jumatate de secol, anume aceea de de aemancipa literatura si cultura româna, aducând-le cât mai aproapede Europa. Desigur, nazuinta si proiectul de europenizare aculturii române exprimate atunci si in anii urmatori aveau invedere racordarea la o Europa arhetipala: de aici, obsesiaclasicitatii absolute, atât de pregnant evidentiata deprogramul si opera acestor autori. Reevaluând doctrinaeuphorionista, elaborata la inceputul anului 1947 (cf.documentelor inedite din arhiva Jacquier), se poate afirma, faraexagerare, ca, la acel moment, cerchistii probau mai temeinice simai convingatoare aptitudini de aderare la valorile europenedecat conationalii lor din 2007.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
