- De ce Padurea de sculpturi?
- Padurea de sculpturi este un titlu ce apartine colectionarului, titlu care a fost preluat, sentimental, de colegii nostri din Darmstadt, din dorinta de a ramane fideli intentiei acestuia. Este vorba mai degraba de o 
exclamatie de uimire decat de un concept – de altfel greu de sustinut – de ordin teoretic. Initial, in domiciliul colectionarului (cu privire la care exista, in expozitie, marturii fotografice), aglomerarea lucrarilor putea sa provoace o asemenea justificata exclamatie. Va propun sa nu insistam; am, totusi, sentimentul ca pentru el esenta sculpturii consta in verticalitate. Insa in ziua de azi o expozitie este indeobste o compozitie mai mult sau mai putin savanta, care se construieste in jurul unui concept, al unei unei teme, reprezentand prin selectie si prin „punere in pagina" un eseu al curatorului. Suntem intr-o situatie particulara, in fata unei selectii de un pronuntat subiectivism, acumulata in intervalul a cca 20 de ani. Foarte sincer, pe mine personal nu conceptul expozitiei ma atrage, cat individualitatea lucrarilor si faptul ca majoritatea sunt opere de o calitate remarcabila. Am fost foarte tentati sa aranjam altfel lucrarile, insa ar fi fost deplasat sa nu acceptam punctul de vedere al colegilor nostri germani, pentru care speram ca suntem niste gazde bune.
exclamatie de uimire decat de un concept – de altfel greu de sustinut – de ordin teoretic. Initial, in domiciliul colectionarului (cu privire la care exista, in expozitie, marturii fotografice), aglomerarea lucrarilor putea sa provoace o asemenea justificata exclamatie. Va propun sa nu insistam; am, totusi, sentimentul ca pentru el esenta sculpturii consta in verticalitate. Insa in ziua de azi o expozitie este indeobste o compozitie mai mult sau mai putin savanta, care se construieste in jurul unui concept, al unei unei teme, reprezentand prin selectie si prin „punere in pagina" un eseu al curatorului. Suntem intr-o situatie particulara, in fata unei selectii de un pronuntat subiectivism, acumulata in intervalul a cca 20 de ani. Foarte sincer, pe mine personal nu conceptul expozitiei ma atrage, cat individualitatea lucrarilor si faptul ca majoritatea sunt opere de o calitate remarcabila. Am fost foarte tentati sa aranjam altfel lucrarile, insa ar fi fost deplasat sa nu acceptam punctul de vedere al colegilor nostri germani, pentru care speram ca suntem niste gazde bune. - Ati declarat agentiei Mediafax ca organizarea expozitiei a reprezentat "un efort economic extraordinar". Ati putea dezvalui cititorilor Ziarului de Duminica si implicit celor ai Ziarului Financiar valoarea baneasca a acestui efort?
- Prezenta expozitiei la Bucuresti se datoreaza unor tratative incepute dupa ce bugetul muzeului pentru anul 2008 intrase in exercitiu. O astfel de expozitie, daca nu e prevazuta cu minimum un an inainte, nu prea are sanse sa fie organizata normal, caci trebuie intotdeauna anticipate costuri importante, care in acest caz nu fusesera bugetate. Au fost necesare mari eforturi, din partea germana, ca si din partea noastra, pentru a 
gasi sponsori. Sunt inca o data recunoscator partii germane pentru generozitatea si intelegerea de care a dat dovada, reducand la minimum costurile acestei expozitii si devenind, de fapt, in acest fel, principalul sponsor. Sponsorilor din Romania, Banca Romaneasca, Grupul NOVA si Romania libera, intreaga noastra recunostinta pentru curajul lor de a sprijini un eveniment cultural de asemenea importanta intr-un moment economic delicat. Cifrele nu se prea fac publice in asemenea cazuri, dar va puteti imagina ca, dupa ce Ministerul Culturii a acoperit cca 25% din cheltuieli, sumele care mai trebuiau adunate au fost totusi de ordinul mai multor zeci de mii de euro, reprezentand costurile transportului, asigurarilor, publicatiilor, suportului tehnic, expertizei etc.
gasi sponsori. Sunt inca o data recunoscator partii germane pentru generozitatea si intelegerea de care a dat dovada, reducand la minimum costurile acestei expozitii si devenind, de fapt, in acest fel, principalul sponsor. Sponsorilor din Romania, Banca Romaneasca, Grupul NOVA si Romania libera, intreaga noastra recunostinta pentru curajul lor de a sprijini un eveniment cultural de asemenea importanta intr-un moment economic delicat. Cifrele nu se prea fac publice in asemenea cazuri, dar va puteti imagina ca, dupa ce Ministerul Culturii a acoperit cca 25% din cheltuieli, sumele care mai trebuiau adunate au fost totusi de ordinul mai multor zeci de mii de euro, reprezentand costurile transportului, asigurarilor, publicatiilor, suportului tehnic, expertizei etc. - Cati vizitatori ati avut dupa o sapamana de la deschidere?
- In prima saptamana am avut cca 3.000 vizitatori, nu tot atatia platitori, conform aranjamentelor cu partea germana. Puteau fi mai multi daca aveam sansa unor prezentari punctuale la mai multe televiziuni, care nu s-au aratat interesate sa ofere gratuitate unor clipuri de 15 secunde, pentru difuzarea carora au solicitat sume pe care nu eram in masura sa le acoperim. De asemenea, problema principala a Muzeului ramane dificultatea accesului, datorata locatiei. Acest handicap major este nerezolvat in momentul de fata din pricina retelei de transport urban, care nu ne avantajeaza, dar mai ales din pricina lipsei unei intrari separate, cu acces normal pentru publicul larg, care astazi este obligat sa parcurga pe jos o distanta prea mare, pentru ca apoi sa intre intr-un sistem de filtraj excesiv pentru o institutie de cultura, chiar daca ea isi imparte locatia cu Parlamentul. Mizam pe bunavointa si intelegerea celor care se ocupa de aceste probleme, oferindu-le ca exemplu situatia Muzeului Luxembourg din incinta Senatului Francez.
- Care este cea mai valoroasa piesa din expozitie?
- Fara doar si poate „Pasarea in spatiu" a lui Constantin Brancusi, lucrare asigurata pentru 24 de milioane de euro, dar care se afla in compania foarte prestigioasa a altor sculpturi, semnate de Arp, Giacometti, Moore, Noguchi, Louise Bourgeois sau Spoerri, artist elvetian nascut la Galati.
- V-ati implicat in organizarea unui eveniment inedit pe piata de arta romaneasca, si anume Targul de Arte Foarte Frumoase. Care au fost mizele acestui pariu si ce a castigat arta romaneasca din acest eveniment?
- Muzeul nu a fost implicat in organizarea Targului de Arte Foarte Frumoase. Aceasta initiativa a Fundatiei ArtPromo a fost ocazionata de organizarea de catre Muzeu a celei de-a treia editii a Simpozionului International privind Piata de Arta, unde reprezentanti ai Sindicatului Caselor de Licitatie din Franta si ai Societatii Internationale a Galeristilor au hotarat sa organizeze la Paris, la finele lunii martie, o licitatie online, intitulata „Panorama artei romanesti".Pe 29 martie 2009, la Drouot Montaigne si la Hotelul Novotel din Bucuresti, colectionari din Franta, dar si din Romania, vor putea participa simultan, gratie transmisiei online, la aceasta licitatie, unde vor fi oferite lucrari de arta romaneasca, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea si pana in zilele noastre. Este interesant ca lucrarile provin din colectii si galerii din tara, dar si din strainatate. Va fi un inceput nu usor, insa imperios necesar, pentru o mai buna plasare in cotarile internationale a operelor aristilor romani. Contextul economic este dificil, insa personal consider ca aceasta ocazie nu trebuie ratata, chiar daca evaluarile expertilor francezi pot fi sub nivelul mediu al antecedentelor locale. Lumea artelor de la noi nu poate sa-si permita sa ramana complet rupta de realitatea pietei de arta internationale. Investitia in arta este una dintre rarele solutii ale momentului actual, atat pentru colectionarii straini, cat si pentru cei romani. Gratie eforturilor comisarilor de licitatii francezi si relatiilor lor, vom putea beneficia de o buna pregatire si publicitate. Sunt asteptati din nou la Bucuresti experti si ziaristi straini specializati in piata de arta, care vor face selectia finala a lucrarilor pentru licitatie. Va fi probabil vorba de un lot de cca 200 de piese si e un eveniment care ar putea fi interesant, cred, pentru presa romana. Bineinteles ca Bucurestiul ar trebui sa aiba un Targ International de Arta. Dar acest lucru nu poate fi hotarat decat de o Asociatie a Galeristilor din Romania, afiliata Societatii Internationale a Galeristilor, care sa evalueze si sa pregateasca un astfel de eveniment in functie de cererea si oferta actantilor de pe piata romaneasca si nu numai. Ar fi un prilej pentru ca artistii romani sa fie vazuti de galeristii straini, dar ar fi si un prilej pentru colectionarii romani sa cumpere de la galeristi straini. Colectionarii romani ar putea descoperi astfel ca exista si lucruri pe deplin abordabile din punctul de vedere al preturilor pe piata internationala; uitam prea repede ca Athanase Simu, Toma Stelian, George Oprescu sau Zambaccian s-au miscat acum cateva decenii cu destula dezinvoltura pe aceasta piata. Iar artistii romani, in diversitatea expresiei lor artistice, sunt convins ca vor trezi interesul galeristilor straini. Domeniul este foarte sensibil, dar avem nevoie de un climat mai binevoitor si in acelasi timp de mai mult pragmatism.
- Portretizati, va rog, anul 2009 din punctul de vedere al Muzeului National de Arta Contemporana.
- Anul 2009 debuteaza pentru Muzeul nostru sub auspiciile primirii unui important grant de echipamente, oferit de Guvernul Japoniei. Cu ajutorul acestui grant speram sa conferim un relief mai ferm zonei de noi media. Avem in plan cateva expozitii importante, intre care as pomeni-o pe cea a lui Horia Damian, programata pentru luna septembrie 2009, dar si altele, mai putine la numar decat pana acum, dar mai dense si mai bine pregatite. Vom avea importante expozitii straine, organizate de curatori internationali de prestigiu, dar si expozitii de arta romaneasca, in care vom expune lucrari achizitionate in ultimii ani. Vom avea probabil mari dificultati financiare, una dintre cele mai stresante fiind salariile mici ale muzeografilor. Acestea descurajeaza tineri foarte bine pregatiti si competenti, pe care suntem in constant pericol de a-i pierde in astfel de conditii. Avem grave probleme nerezolvate din cauza birocratiei si a unor legi contabile stufoase, extrem de dificil de adaptat specificului unui muzeu ca al nostru. Vom avea mari probleme de spatiu pentru expunere si pentru depozite. In Bucuresti dispar sali de expozitii intr-un ritm ingrijorator. Noul Minister al Culturii ar trebui sa constientizeze aceste probleme, si mai ales, sa introduca intre prioritatile lui crearea unui muzeu al fotografiei. Avem nevoie de sprijinul presei pentru a intra in normalitatea unor standarde culturale europene si mi-ar face placere ca artele vizuale sa-si gaseasca un loc mai important in paginile de cultura ale ziarelor de la noi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
