Poezia lui Gellu Dorian traverseaza o zodie fasta. Prezenta asidua in principalele publicatii literare ale momentului, autorul exceleaza prin poeme de mari dimensiuni, tumultuoase si aluvionare ca fluviile cu delta indepartata, dar unitare ca viziune si, lucru extrem de important, unitare stilistic.
Constructia (teme de suflu witmanian, scrise intr-o singura fraza de la a la z, in proiecte simfonice tratate in maniera postmoderna) isi da mana aici cu deconstructia (supraimpresiunea, fractura, fenta si driblingul memorabil, intr-un cuvant subminarea continua a enuntului linear, previzibil). O asemenea dictie lirica are ca model clepsidra, mereu intoarsa cu susul in jos si invers, dupa ce nisipul s-a scurs si, ca in poemele lui Vladimir Holan, ritmul interior al acestei cascade uscate ramane esential si el antreneaza cu sine tot ce intalneste in cale, inclusiv timpul, inclusiv fictiunea. "Specialitatea casei" e din specia "ceasurilor lichide" ale lui Dali: imaginile curg una intr-alta si decurg una din cealalta, au margini fluide si permisive, astfel incat intregul e o "coarda la capete" vizand fara exceptie "chinta royala", miza suprema. Ar putea fi citate in sprijin piese de rezistenta ca "Straina", "Cafeneaua Kafka", "Ekklezia", "Locul", "Bufonul" sau acest remarcabil "Frakt..." si atatea altele, publicate in ultimele luni, care ne recomanda o remarcabila creatie de maturitate si un autor de top al promotiei '8o. Mi-a fost greu sa aleg. Poemele acestea de larga respiratie si spatiul restrans al unei rubrici cum e cea de fata rimeaza mai greu decat elefantul cu un lift de bloc. Mai e apoi dificultatea optiunii pentru un text (din atatea bune) sau a selectiei unui fragment (dintr-o masa coerenta structural si ideatic), dificultate de care s-a izbit autorul insusi cand, nu demult, in revista Euphorion, (nr.-ele 7-8/2003), a fost pus sa aleaga si sa comenteze un text din creatia proprie.
Sunt numeroase motivele pentru care am preferat acest poem altora, dar mai interesant mi se pare sa vedem care este opinia poetului insusi despre textul in cauza: "Poemul "Frakt..." isi propune sa readuca absurdul intr-o formula poetica tensionata, codificata, nu insa si absconsa, prolixa, dificila. Nu mi-am propus sa deranjez in vreun fel cititorul, insa sa-l enervez un pic mi-am dorit, trebuie sa i-o spun. Invatat oarecum cu o lectura domoala, in panza poemelor mele triste, in vagul sarcasmului elegiac si al ironiei subtile, a limbajului poetic incarcat de umbre esopice la inceput si de metafora si metonimie apoi, acum isi va rupe, poate, coltii in contorsiunile dedublarilor si inlocuirilor de situatii, ca intr-o atmosfera kafkiana...". Ca o nota personala, poetul preia intr-adevar ceva din climatul kafkian asociindu-i insa - printr-un gest de mare indrazneala si cu bataie lunga - detenta/imponderabilitatea misticii crestine.
Frakt sau Cei trei si umbrele lor in cafeneaua Kafka din Praga (fragment)
Gellu Dorian
Stau toti trei in genunchi si nu se roaga,
unul in numele altuia isi uita numele,
an genunchii altuia stand altul,
nici nu e nevoie de nume atunci cand privesti
peste umeri si nu vezi nimic,
nu vezi nici in spatele nimicului nimic,
fata fiecaruia se lateste in fata fiecaruia,
alba, patata de lacrimi murdare
de pe vremea cand li se infigeau cuie in palme,
an talpi (...)
stateau in genunchi ca si cum din acea pozitie
urmau sa fie ridicati la cer -
cand li s-a spus sa se ridice,
s-au ridicat mai intai umbrele,
Franz, Ottla si Iulia (...)
Franz imparte chibrituri trecatorilor (...)
Ottla il asteapta in pat si zace,
Iulia il mai alapteaza pe Franz
in timp ce el imparte chibrituri,
nimeni nu ia foc,
nimeni nu spune vreo rugaciune,
se face mai tarziu decat si-ar fi putut imagina (...)
in alta viata ar fi fost altfel,
ar fi fost asteptat semnul sa se iveasca in umbra
din care se desprind numele
celui caruia ii esti predestinat...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
