Ştiam că urăşte singurătatea pentru că pe Ionu Impăratului îlcunosc de mult, de când trăiau Mihai Cupcea, Iosif Hamza, ClaudianCosoi ori Vasile Bologa. Îl sunam la telefon, - de câteva ori mi-arăspuns soţia sa, Florica. Să ai grijă de Burnar - asa-i spunea, penumele de familie. Uneori îl certam dar asta îl înfuria la culme.Mă declara "individ obscur, "o expresie a lui Mihai Cupcea. Cu elîn Baia Mare mă simţeam mai puternic deşi era subţire ca frunza-nvânt. Avea o tenacitate nemaipomenită, os de voivod, cum îi plăceasă spună.
Dincolo de glumă, Ion Burnar (1947-2010) era un om cult şiinstruit, se ştia la literatură, dar spunea că la vârsta lui nu maisuportă să aibă şefi. Dovadă - era şef la toate organizaţiile.Neplătite, bineînţeles. Ştiam că este bolnav, l-am sunat şi i-amspus să nu ne facă de minune, vroiam să-l încurajez. "Fii serios, osă fac o cură de peşte la italieni, unde merg, şi voi fi alt om.Mie îmi place mult peştele." Şi când era în spital la Baia Mare şicând era la Cluj am vorbit la telefon. Zicea: "Am întâlnirea de laterminarea facultătii, stau să mă vadă nişte profesori de lamedicină. Sosesc luni în Baia Mare." Apoi mi-a spus că stă înCicârlău că nu mai poate suporta Baia Mare, acest oraş"infect".
Vestea a pornit ca fulgerul, dovadă că însuşi redactorul şef de larevista Familia, din Oradea, m-a sunat să-i confirm dacă esteadevărat. Din păcate aşa era. Ion a plecat. Se mândrea cu tatălsău, firav la trup dar care a atins suta de ani. Nu întotdeaunaereditatea se transmite şi la viată lungă, Ioane. Credea, ca înpoveste, că fericirea este în altă parte. "Viaţa creatorilor nueste uşoara", mi-a spus un bătrân pictor într-un interviu. "Toatălumea crede că viaţa noastră-i o distracţie continuă."
Când Burnar a împlinit 50 de ani am scris câteva rânduri despre elîn ziarul local. S-a bucurat ca un copil. Şi după jumătate de anpurta în mapa de lucru ziarul cu pricina. Nu credeam că voi ajungesă scriu la trecut despre Ion, prietenul meu din vechea gardă deprieteni. Ionucă a fost un înaintemergător , un botezător de poeţicare iubea armonia.
Nu-i plăceau ceremoniile funerare. Nici mie, dar n-am de ales. Înveci pomenirea lui!
Te-am preţuit mult Ioane, şi tu ştiai asta. Poate că acolo sus veiprimi o catedră mai bună, pune o vorbă bună şi pentru noi,muritorii de aici.
Foto: Ion Burnar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
