CONTRIBUTII

Ion Bulei: Acum 90 de ani... (II)

15 oct 2008 Ziarul Financiar

Ion Bulei: Acum 90 de ani... (II)

Georges Clemenceau, presedinte al Consiliului de Ministri al Frantei. Va avea un rol hotarator in tratativele de pace si in aspectul postbelic al Europei

1918. Razboiul dura de patru ani in Europa. Prin antrenarea coloniilor statelor aflate in conflict, acesta era, de fapt, un razboi mondial. Cu atat mai mult cu cat in 1917 se alatura beligerantilor si SUA. Cat de departe erau iluziile de la inceputul conflictului! "Veti fi acasa inainte de caderea frunzelor", spunea Kaiserul trupelor care plecau la lupta in august 1914. Reichstagul nu-si suspenda activitatea decat pe patru luni, cat credeau toti ca va dura razboiul. Nici ceilalti beligeranti nu credeau ca razboiul va fi lung. Ofiterii rusi sperau ca vor fi la Berlin in sase saptamani, pesimistii de la Sankt Petersburg vorbeau de sase luni pana la victoria rusa, dar cei mai multi dadeau ca suficient ragazul de trei luni. Francezii scontau si ei pe un succes rapid. De aceea si-au si permis sa piarda bazinul siderurgic din Lorena si, odata cu el, 80% din minereurile de fier. Erau siguri ca pana in iarna le vor lua inapoi. Erau si unii care nu se aratasera deloc convinsi de rapidul sfarsit al razboiului. Lord Kitchener, idolul militar britanic al vremii, spunea la 4 august 1914: "O natiune ca Germania, dupa ce a fortat jocul, va ceda numai dupa ce va fi infranta complet, iar asta va lua foarte mult timp. Nimeni nu stie cat". El acorda pentru moment ragazul de trei ani. Joffre, de cealalta parte a Canalului Manecii, spunea in 1912 ca daca Franta va castiga prima victorie intr-un razboi, va incepe rezistenta germana si invers. Dar nici el nu credea ca va fi chiar asa. Si dupa patru ani razboiul continua... Devenise deja o trista obisnuinta in Europa. Nimeni nu stia cum se va iesi din marasm. Toti beligerantii doreau pacea. Dar nimeni nu voia sa piarda. Intrebarea nu mai era cum sa castigam razboiul, ci cum sa facem pentru a ne retrage onorabil din joc. Cu aceasta intrebare se intra in anul 1918. In ultimul an de razboi. Fara ca beligerantii s-o stie. Ce a fost in 1918? In spatiul romanesc, dar si in Europa? Iata mai jos cateva fragmente de viata istorica trecuta. Alegerea lor e aleatorie... 

In razboi cu Rusia
In noaptea de 8 spre 9 decembrie, un grup de maximalisti vor sa-l aresteze pe Scerbacev. Atacul e respins, dar generalul rus, indemnat foarte insistent de catre ministrii aliati, cere sprijin armatei romane. Generalul C. Iancovescu si Gh. Marzescu se duc la Bratianu care, dupa miezul noptii, convoaca din nou consiliul. Bratianu constata dilema in care se gasea statul roman: ori intra in lupta cu bolsevicii, asa cum cereau imperios aliatii, ceea ce echivala cu razboi contra Rusiei "sau lasam ca valul bolsevist sa ne acopere, sa rupem cu aliatii si sa intindem mana Germaniei". Care era solutia cu procentajul cel mai mare de sperante? Se calculeaza pierderile pentru Romania: tezaurul, represalii contra romanilor din Rusia, intreruperea aprovizionarilor prin Rusia. Consiliul decide, la ora 4,30 dimineata, razboi cu bolsevicii. Impotriva au fost Take Ionescu, M. Pherekyde, D. Greceanu si generalul Iancovescu. Urmeaza o aprinsa discutie intre Bratianu si Take Ionescu. Cel din urma ramane intransigent. Generalul Prezan preseaza cu o hotarare pentru a pregati armata (nu mai erau decat doua ore pana la ziua). Si se ajunge la rege, care decide in favoarea punctului de vedere al lui Bratianu (regele Ferdinand n-a iesit niciodata din cuvantul sefului liberal). Take Ionescu isi da demisia la care ulterior revine. Si astfel Romania ajunge in razboi cu Rusia. Armata romana readuce rapid ordinea in Moldova. La 9 decembrie e preluat controlul asupra Garii Socola. Confruntari mai insemnate sunt la Pascani, Galati, Spataresti si pe Prut. Cei mai multi soldati rusi depun armele si sunt trimisi spre Rasarit. De la Petrograd, Trotki adreseaza o nota amenintatoare lui C. Diamandi, ministrul roman acreditat in Rusia, acuzand Romania ca se amesteca in treburile interne ale Rusiei. C. Diamandi raspunde cu abilitate, aratand ca Romania a luat masuri de politie interna. Multe au de suferit romanii aflati la Odesa, care nu reusesc sa scape decat prin energia colonelului canadian J.W. Boyle. Si schimburile de "amabilitati" dintre cele doua state sunt abia la inceput. Romania se trezeste inconjurata din toate partile de dusmani si parca in cea mai fara de speranta clipa a existentei sale. Anul 1918 incepea pentru romani sub cele mai vitrege auspicii. Toate le erau impotriva.
 
Clemenceau e nemultumit
De pe frontul cu Centralii incep sa vina stiri care atrag atentia ca armistitiile ruso-germane de la Brest-Litovsk, din 22 noiembrie 1917 si de la Focsani, din 26 noiembrie, urmare a celui dintai, stateau sa-si scada termenele. Nu se termina anul 1917 si Mackensen adreseaza lui Scerbacev trei note in care ii cere sa se conformeze dispozitiilor armistitiului. Iar pe romani ii intreaba de semnificatia gruparilor de trupe de pe frontul roman. De la oamenii politici ramasi la Bucuresti, de fapt de la Marghiloman, vine stirea ca Germania ar garanta Romaniei integritatea teritoriala, daca ea ar face pace imediat. Mai tarziu Germania va fi obligata sa dea Bulgariei Dobrogea intreaga, iar Austro-Ungariei defileurile Carpatilor. Stirile despre o posibila pace separata ii pun in alerta pe reprezentantii diplomatici si militari ai Aliatilor in Moldova. Informat, Clemenceau trimite o telegrama dura lui Bratianu: "Mi-ati cerut increderea si v-am acordat-o, voim sa continuam inca a v-o acorda, insa Romania sa-si ia seama sa nu se puna in fata ireparabilului". Stirile sunt solicitante si dinspre Rasarit. La 8 decembrie Consiliul Directorilor din Basarabia hotaraste trimiterea unei delegatii la Iasi pentru a cere guvernului roman si reprezentantilor Antantei ajutor militar ca sa puna capat jafurilor si omorurilor comise de bolsevici. Delegatia soseste. La fel o alta la 5 ianuarie. "Prapadul bolsevic" sunt cuvintele tuturor celor veniti de peste Prut. Si asa in preocuparea factorilor politici de la Iasi intra problema basarabeana.
 
Trista aniversare a nuntii regale
Intre timp, la Curtea regala, lumea isi aduce aminte ca se implineau 25 de ani de la casatoria regelui si reginei. La cina asista toti ministrii, precum si Prezan, Grigorescu si Vaitoianu (nu si Averescu, demisionat din armata si in concediu). "Masa ca in timpurile bune", noteaza Marzescu. Dar..., un sentiment de grea ingrijoare domnea peste toti.
La noi cereri adresate de Erhan si Pelivan din Basarabia, unele si prin ofiterii Misiunii franceze, guvernul se hotaraste sa trimita trupe ardelene pentru politia interna. Romania avea in Basarabia multe depozite de materiale pentru armata si voia sa aiba in stapanire calea ferata Chisinau-Ungheni pentru aprovizionare. Securitatea spatiului basarabean era o componenta a securitatii Romaniei. "Avem interes ca in Basarabia sa se gaseasca trupe devotate noua, daca nu se poate trupe curat romanesti". La 1 ianuarie, consiliu de ministrii. Ca in toate zilele. Participa si basarabenii Petre Cazacu si Gh. Lucasievici, care expun situatia de dincolo de Prut. La Consiliu asista si gen. Prezan. Se decide "ocuparea repede a Chisinaului si Basarabiei, cu conditia sa fim in forma, acoperiti de guvernul de acolo, oricat de putina autoritate ar avea". De fapt era clar ca la aceasta se ajungea dupa actiunea de politie interna contra trupelor rusesti inceputa la 9 decembrie 1917. Dar cei prezenti la consiliul de ministrii din 1 ianuarie 1918 nu au mai putin impresia ca asista la "o decizie istorica". Alt consiliu, la 2 ianuarie, hotaraste ca a doua zi, la 3 ianuarie, sa se convoace la rege, o reuniune restransa. La ea participa, pe langa suveran, Bratianu, Take Ionescu, generalii Averescu, Prezan, Berthelot, Vaitoianu, Grigorescu si Iancovescu. Se discuta rezistenta in continuare, in razboi, a Romaniei si interventia in Basarabia. In prima chestiune nu se ajunge la nici o concluzie, in a doua, insa, dupa multe argumente pro si contra, se admite decizia luata de guvern doua zile mai inainte privind trimiterea trupelor dincolo de Prut. Averescu consimte sa se ia doua divizii din Armata a doua si sa se trimita in Basarabia. Vor fi in total doua divizii de infanterie si doua de cavalerie. La 13 ianuarie 1918 divizia 11 infanterie, comandata de generalul Ernest Brosteanu intra in Chisinau. Inaintarea armatei romane intampina rezistenta din partea Rumcerod-ului, a sovietului creat la Odesa de catre Cr. Rakovski. In primele zile ale lui ianuarie, grupuri armate bolsevice se opun armatei romane, uneori cu succes. Asa e la 6 ianuarie, cand o actiune rapida duce la inconjurul, dezarmarea si arestarea mai multor soldati transilvaneni veniti la Chisinau de la Odesa si care, din ordinul Ministerului roman de Razboi, se pusesera la dispozitia guvernului basarabean. Unii dintre voluntarii transilvaneni sunt ucisi, altii facuti prizonieri.
 
Cu gandul la tezaur
Intrarea armatei romane in Basarabia provoaca reactia guvernului bolsevic. Deja la 31 decembrie 1917 sovieticii adresasera Romaniei o nota ultimativa, echivalenta cu o declaratie de razboi, amenintand cu transformarea Romaniei in republica si includerea ei in componenta Republicii Federative Ruse. La 3 ianuarie urmeaza un nou ultimatum, iar la 13 ianuarie Consiliul Comisarilor Poporului rupe relatiile diplomatice cu Romania. Intre cele doua state intervine practic starea de razboi. Urmarea directa e confiscarea tezaurului tarii aflat la Moscova, adica a intregului depozit al Bancii Nationale, a bijuteriilor Coroanei, depozitelor Casei de Consemnatiuni, al colectiilor de vechi documente, tablouri de pret, arhive, titluri, carti rare, documente ale Creditului Funciar, ale Academiei Romane, ale pinacotecii. Toate aceste valori fusesera transportate in decembrie 1916 si in august 1917 in 17 vagoane - 1 740 de lazi (monede si lingouri de aur, in valoare totala de 314 580 456,86 de lei aur) primul transport, si in 24 de vagoane, 1 621 de lazi, cu o valoare de cc 7,5 miliarde de lei aur, al doilea transport. Abia in 1935 si apoi in 1956 a fost returnata o buna parte a documentelor de arhiva si a obiectelor de arta. Bijuteriile, banii si celelalte valori ale Bancii Nationale n-au mai putut fi recuperate, ramanand pana astazi subiect de negocieri. Nu fusese o idee fericita acest transport de valori (Vasile Gh. Mortun, ministru in cabinetul lui Bratianu, mare colectionar de arta, isi da si el cea mai mare parte a tablourilor sale in transportul care s-a dus in Rusia. Nu le-a mai vazut. In schimb pe acelea pe care le-a lasat in casa de la Bucuresti le-a gasit, la intoarcere, la locul lor). Ideea transportului fusese chiar una dezastruoasa. Dar suntem in Romania din anii de inceput ai secolului 20, in care se credea ca va putea eventual dispare imperiul austro-ungar, dar niciodata nu se va putea prabusi Rusia pravoslavnica.
In timp ce spre Rasarit se petreceau toate acestea, dinspre celelalte puncte cardinale vin spre Iasi presiunile Puterilor Centrale. Ele erau in tratative avansate de pace cu Rusia sovietelor si cu Ucraina. Romania cand incepea tratativele sale? Sau continua razboiul? Statul roman, cat mai ramasese din el, era inconjurat din toate partile.

 

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.10.2008

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Ion Bulei
, razboi
, Europa
, colonii
, state
, conflict
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
vreaupresedinte.ro
vreaupresedinte.ro
Inchide