Incepe ofensiva aliatilor
La Berlin, politicienii sunt euforici. In Caucaz si in Finlanda, armata germana obtinea noi victorii, iar Parisul parea la o aruncatura de bat. La 15 iunie, Kaizerul sarbatoreste 30 de ani de domnie. "Niciodata, scria Stresemann, n-am fost mai indreptatiti ca astazi sa credem in victoria germana". Nu de aceeasi parere e Kuhlmann, ministrul de Externe german, care in Reichstag, la 24 iunie, declara ca razboiul nu poate fi castigat doar prin forta armelor si erau necesare tratative diplomatice. La 25 iunie Hindenburg ia atitudine contra lui si cancelarul Hertling ii cere demisia. Si astfel Kuhlmann, semnatarul pacii cu Romania din partea Germaniei, nu mai participa la reuniunea sefilor civili si militari germani de la Spa, din 2-3 iunie. Succesorul sau, Hintze, la 13 iunie dezvolta in Reichtag planul unei paci germane victorioase. Doua zile mai tarziu, Kaizerul e pe front, nerabdator sa vada intrarea trupelor sale in Reims.
Dar atacul german de la sfarsitul lui iunie si inceputul lui iulie se termina cu un total esec. Generalii francezi Foch, Ptain, Gouraud luasera contramasurile necesare. Drept urmare, la 17 iulie, ofensiva germana spre Paris se opreste. A doua zi, spre surprinderea lui Ludendorff, incepe ofensiva aliatilor. Chiar din prima zi avansul lor e de 10 km. Si el continua in zilele urmatoare. Mai intai pentru deblocarea cailor ferate Paris-Nancy si Paris-Amiens-Calais. Apoi pe tot frontul occidental.
Turnura decisiva
18 iulie inseamna o turnura in desfasurarea razboiului. Germanii sunt epuizati. Cu ofensivele lor din 1918 pierdusera 973 000 de oameni. Un alt milion de soldati erau bolnavi. Recrutarea incepe sa se extinda spre contingentul 1920. Soldatii dadeau evidente semne de oboseala. E semnificativ gestul lor de la Humbert si Debeney, doua localitati parasite, unde gasesc hrana si alcool, de care ei erau lipsiti de luni bune. Nu rezista tentatiei. Se opresc si lasa timp apararii franco-britanicilor sa se regrupeze. Incepand din iulie, aliatii sunt cei mai puternici, nu doar ca numar, dar mai ales ca dotare cu artilerie, tancuri si avioane. Aceasta dotare ii permite lui Foch sa-si orchestreze ofensivele. Fara ragaz.
La 8 august incepe ofensiva anglo-francezilor la Montdidier, condusa de generalul Haig. Ofensiva debuteaza cu o insemnata victorie. "8 august este ziua de doliu a armatei germane", scrie Ludendorff in Memoriile sale. In istoria acestui razboi n-am trait momente mai penibile". Si devine constient de situatie: "conduita razboiului ia de acum inainte caracterul unui joc al hazardului nedemn de destinul poporului german si, in consecinta, ... der Krieg ist zu beendingen" ("razboiul trebuie terminat"). El isi cere demisia, care nu e acceptata de Wilhelm al II-lea, nici de Hindenburg. La 14 august, liderii militari si politici germani si austrieci se reunesc la Spa. Participa si Wilhelm al II-lea si Carol al Austro-Ungariei. Acesta din urma anunta ca Austro-Ungaria nu va putea rezista decat cel mult pana in toamna. Burian, ministrul sau de Externe, constata ca Bulgaria nu poate intreprinde nimic pe plan militar din cauza uzurii fortelor sale armate. Iar Turcia nu facea altceva in Caucaz decat sa contracareze planurile germane. In ceea ce privea statele neutre, ele "sunt gata a coopera la infrangerea noastra" (Spania reactionase la actiunile submarinelor germane, punand Germaniei problema de a-i declara razboi sau de a reduce razboiul submarin). Concluzia Consiliului de Coroana, din punct de vedere militar "nu e nicio speranta sa distrugem prin actiuni militare vointa Antantei" si tot ce se putea face era sa se paralizeze actiunile acesteia printr-o "defensiva strategica". Iar concluzia de ansamblu o precizeaza Wilhelm al II-lea "trebuie gasit un moment favorabil pentru o intelegere cu dusmanul". Era inceputul sfarsitului pentru al II-lea Reich.
Demoralizarea germanilor
La 3 septembrie, Foch angajeaza in lupta toate fortele de care dispuneau aliatii intre Meuse si Marea Nordului. Vede epuizarea germanilor si cauta sa profite. Si reuseste sa coalizeze toti aliatii, care coopereaza cu succes. Trei mari ofensive aliate au loc la sfarsitul lui septembrie. Atacul general incepe la 26 septembrie. Mai intai trupele franco-americane in sud, in directia Mezieres si Sedan si trei zile mai tarziu, trupele engleze, franceze, canadiene spre nord-vest. Fortelor franco- anglo-americane li se adauga contingente belgiene, italiene si portugheze. Cooperarea dintre trupe e foarte buna, cu toate ca aliatii acuza slaba capacitate de lupta a americanilor, neexperimentati si inca neobisnuiti cu efortul militar. Ofensiva e lenta mai ales in nord-vest, in Flandra. Rezistenta germana e inca puternica, fructificand toate posibilitatile terenului. Atacul aliat nu isi atinge obiectivele decat partial. Dar... era limpede ca initiativa acum se afla de partea aliatilor. Armata germana e demoralizata. Gripa face ravagii in mijlocul ei. Se sperase ca atacul spre Paris va fi ultimul Friedenssturm (efort pentru pace). Dar... Intre timp aliatii ataca la Amiens, la 8 august, toti impreuna, francezi, englezi, americani. Asaltul e victorios, germanii lasand in retragere 15.000 de prizonieri. Ludendorff ii scrie kaiserului ca armata germana a incetat sa mai fie o perfecta masina de razboi. Si constata: "Trebuie sa facem bilantul nostru. Suntem la limita fortelor noastre. Razboiul trebuie sa ia sfarsit". Si la 28 septembrie Ludendorff si Hindenburg cred ca a venit ceasul "de a pune numele lor pe acest demers pe care ei au cautat prin toate mijloacele sa-l evite". In calitatea lor de comandanti supremi ai armatei, ei cer imparatului Wilhelm sa intreprinda pe langa Wilson pregatirea unui armistitiu. Armata germana nu mai era in stare sa lupte.
Nici armatele aliate nu erau mai putin extenuate. Dar, Foch nu le da nici o clipa de ragaz. In 10 octombrie lanseaza o noua ofensiva. Ea e victorioasa in Flandra: sunt recucerite Lys, Courtrai, Ostende, Bruges, unde si intra regele Albert la 25 octombrie. Ofensiva e mai putin eficace in sud si mai ales in sectorul american. La 20 octombrie, ansamblul armatelor aliate ataca spre Meuse. 212 de divizii, dintre care 102 franceze, 60 engleze, 31 americane, 12 belgiene, doua poloneze, doua portugheze, una ceha, cu o superioritate zdrobitoare de artilerie, aviatie si tancuri impotriva a 181 divizii germane in cea mai mare parte incomplete.
Romanii se mobilizeaza
Intre timp, la 24 octombrie, generalul italian Armando Diaz incepe ofensiva contra Austro-Ungariei pe frontul italian; 51 de divizii italiene, cinci franco-engleze si una cehoslovaca, impotriva a 54 de divizii austriece.
Austriecii cer armistitiu, care se semneaza la Villa Giusti, langa Padova, la 3 noiembrie, de catre generalii Badoglio si Weber von Webenau. Evenimente noi au loc si pe frontul balcanic. Generalul francez, Louis Franchet d'Esperey, care preluase comanda armatei de la Salonic, la 14 septembrie, trece la ofensiva. Cu toata rezistenta bulgara, armata aliata cucereste Moglena, Sokol, Dobropolje, Kravitza, Vetrenik..., armata sarba atinge pe 29 frontiera bulgara, zi in care bulgarii capituleaza. "Turcia, frontierele Austriei, frontul de sud-est sunt amenintate, noteaza Ludendorff, la 30 septembrie. Situatia pe frontul de Vest este grava. Maresalul (Hindenburg) si cu mine suntem convinsi ca trebuie, in interesul armatei, sa punem capat ostilitatilor". Franchet d'Esperey exploateaza situatia si se indreapta spre Sofia, Belgrad, Bucuresti si Constantinopol. La 7 octombrie, d'Esperey consituie Armata Dunarii, in frunte cu gen. Berthelot, rechemat din Franta, pentru a opera in Romania. Tot intre timp, generalul d'Allenby declanseaza ofensiva in Palestina si Siria, care duce la capitularea Turciei pe 30 octombrie, la Mudros. In momentul in care incepea agonia celui de al II-lea Reich, Europa Centrala si Orientala se prabusea. A doua zi dupa caderea Turciei, doua divizii ale armatei lui Berthelot se indreapta catre Dunare, pe care o trec pe 12 noiembrie, la Rusciuc si Sistov, venind in sprijinul romanilor care se mobilizeaza din nou impotriva germanilor, dar mai ales impotriva ungurilor.
Cerere de armistitiu
Pretutindeni aliatii sunt in ofensiva. Pe frontul de Vest, in trei atacuri convergente, in Flandra, Saint-Quentin si Champagne-Argonne, ei se indreapta spre Liege, intre Olanda si Ardenii belgieni. La 29 septembrie, in ziua cand Bulgaria capitula, Directia suprema a armatei germane recomanda, la Spa, un guvern de salvare nationala. Spre stupefactia germanilor, care pana atunci nu auzisera dinspre Comandamentul suprem decat un cantec triumfalist. Acum triumfalismul se transforma intr-un cantec funebru. Pentru prima data se aud voci care cer abdicarea Kaizerului. Hohenzollern-ul inca se mai considera stapan pe situatie si aproba demisia cancelarului Hertling. Dar, dupa aceea, cu greu incearca sa tina situatia sub control. La Berlin se constituie o coalitie parlamentara orientata spre stanga, spre socialisti. La 2 octombrie, aceasta prezinta Kaizerului o lista ministeriala, in fruntea careia el il numeste cancelar pe Max von Baden. Doua zile mai tarziu, noul cancelar trimite presedintelui Wilson o cerere de armistitiu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
