Pictura lui Anghel, fara a parasi gestualismul, adica un dicteu energetic racordat la stari retiniene, a devenit "o stare de a picta", care s-a rafinat de-a lungul unui har ce dainuie de aproape jumatate de veac.
Este, in primul rand, o stare de vibratie cromatica dirijata nu spre atmosferizare, ci spre combustie. Nu se deschid spatii, ci se exfoliaza tesuturile lucrurilor si valuri de memorie. Chiar daca mai intuim un tarm, un colt de incinta, imaginarul picturii sale nu deschide spatii... Pensula scrijeleste sau matura coaceri, uscari, patina de vremuri, colb si cenusa. Funigei pestriti de energii picturale se incalcesc peste jarul Noptilor Melissei.
Indrumat din 1949, de la 11 ani, la Galati, de catre extraordinara artista cu formatie europeana Lola Schmirer Roth, Gheorghe I. Anghel absolva Institutul "N. Grigorescu" in 1964 si sustine apoi o cadenta expozitiona remarcabila in orasele tarii, dar si pe cateva continente. Profesor la Liceul "Tonitza", apoi conducator de clasa de pictura la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, dupa 1990, Gelu Anghel a avut insa timp si pentru reverii arheologice, peripluri balcanice si aventuri de navigator. Iubirile unui metec, una dintre seriile sale picturale, vor fi fugitive, pestrite, melancolice. In glisajul temporal al fragmentelor de lumi, Anghel a devenit un resort sensibil la memoria afectiva, al carei terminal este atingerea de val a pastelor picturii sale. Fragmentul poarta inevitabil marca unei "pierderi", ceea ce se simte acut intr-o anumita zona de bordura, de taietura, de ruptura. Paradoxal, fragmentul capata astfel forta de focalizare. Fragmentul este la Anghel o entitate nelinistitor invadatoare, o strafulgerare care menajeaza un spatiu unde se poate simti, pentru o clipa, ordinea pierduta. Fragmentele lui de figuratie mentin si confirma oscilatia intre dispersie si integritate.
Un fragment (concept la care a meditat dascalul universitar Gh. Anghel) din panzele lui, din colaje sau din ediculele de ceramica, fragment care a stat sub aura mainilor pictorului Anghel, nu poate fi confundat. Iti evoca apartenenta, ca un fractal. Exista o anumita calitate de atingere a pastei, "tip Anghel", elastica, acoperitoare si periferic transparenta. Pictorul nostru este la fel de subtil in grifa pensulatiei sale ca un Cy Twombly, american fascinat deopotriva de Mediterana, dar nu la fel de bantuit de memoria balcanica a straturilor de istorie. Anghel nu e un abstract, ci un arheo-imaginativ, am putea spune, dupa competentele sale eline. Pictorul povesteste inca si portretizeaza, dar sub un detritus de efecte plastice, vestigii cautate cu mari rafinamente de aventuri texturale. Figuratia bruionata rudimentar, precum cea a stiletului pe zid, se intalneste cu graffitismul mimat rudimentar de un J.-M Basquiat.
Apoi artistul este un impecabil conceptor de expozitie: varii dimensiuni, echilibrari si contraste intre formatele si inramarile de tot soiul. Parcursul oricarei expozitii "Gheorghe I. Anghel" are efectul unui flaut de cobra, nu-i poti scapa farmecului, ti se induc ocoluri si reveniri.
Prezenta mai recenta a ceramicii pictate in opera lui Anghel, pe formate de reliefuri-stela, a aparut ca un sambure copt indelung al concentratei sale cautari expresive. Carne si miez, ardere, memoria straturilor si culorile patinei mocnesc sub jarul griurilor "Anghel".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
