Regina Maria
Însemnări zilnice.
Volumul al X-lea (1 ianuarie-31 decembrie 1928)
Editura Polirom
Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu. Ediţie îngrijită de Olga‑Silvia Turbatu. Regina Maria a României (1875-1938) a început să-şi scrie jurnalul în timpul Primului Război Mondial şi de atunci şi-a aşternut aproape zilnic pe hârtie memoriile, până în 1938, cu puţin timp înaintea morţii. Volumul de faţă cuprinde anul 1928. După decesul lui Ion I.C. Brătianu la sfârşitul anului 1927, Partidul Naţional Liberal a început să piardă teren, opoziţia intensificându-şi campania politică. Efectele acesteia s-au văzut în 1928, an marcat de Marşul asupra Bucureştiului organizat de Partidul Naţional Ţărănesc şi de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu. Lupta pentru putere, criza dinastică acutizată de divorţul dintre Carol al II-lea şi principesa Elena, dar şi relaţiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regăsesc în jurnalul reginei Maria, alături de întâmplări din viaţa de zi cu zi.
„Opoziţia spune că a declarat război, că şi-a pierdut răbdarea, că guvernul a dus ţara de râpă, că aceasta este administrată de Regenţă pe apucate, că nu se va da în lături de la nimic ca să răstoarne ordinea existentă deoarece opinia publică o susţine. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, eu anticipasem asta şi am făcut tot ce am putut ca să împiedic acest rezultat. Am sperat că Regenţa va şti să îl convingă pe Vintilă să ceară formarea unui guvern de coaliţie sub conducerea unui om ales în mod înţelept, care să fie capabil să se descurce, implicându-i pe toţi în proiectul de stabilizare şi obţinere a împrumutului. Astfel opoziţia ar fi devenit mai tolerantă şi Maniu ar fi fost obligat să colaboreze în loc să devină liderul unui partid care nu este de acord cu nimic, ca acum.”
Iată cum descrie Regina una dintre întâlnirile cu oamenii politici:
„Luni, 12 noiembrie 1928
Cotroceni
Astăzi am primit noul guvern, cu toată ceremonia şi solemnitatea cuvenite. Nu mă pot abţine să nu spun că Maniu pare un dresor de circ care „prezintă în libertate“ nişte animale pe care le-a îmblânzit şi de care este foarte mândru. Îi cunosc doar pe Vaida, Mihalache, Halippa, Răducanu, Cihoski, Alevra şi pe domnul cărunt pe care l-am întâlnit ieri la şcoală. Maniu a stat în picioare în poziţia-i caracteristică, cu degetul mare în buzunarul de la pantaloni şi cu faţa rigidă, exprimând o mulţumire desavârşită. Ochii săi verzi-albaştri erau cât se poate de prietenoşi. Era evident că toţi au fost încântaţi. Am vorbit cum am putut mai bine şi, ca un patriot, le-am urat să le meargă bine, cu speranţa că vor putea să-şi ţină majoritatea promisiunilor făcute astăzi. Apoi am avut un dialog tête a tête cu Maniu, stabilind câteva principii, detalii cu privire la o colaborare mai strânsă şi metodele şi agenţii prin care poate ajunge la mine. I-am spus că trebuie să-i consolidăm poziţia lui Nicky, în toate privinţele, şi să-l facem ca, treptat, să fie figura centrală a Regenţei. A fost un dialog foarte prietenos. Mi-a spus că l-a ales pe Sever Dan, care n-a putut fi aici în această dimineaţă, pentru Sănătate şi Asistenţă Socială, pentru că ştie că-mi este simpatic.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
