Episodul 1. Patul conjugal
E amuzant si induiosator sa constati cat de tare isi doresc oamenii sa fie unici. Prin ceva. Prin orice. O dovada cat de marunta a irepetabilitatii. O drama inedita. O boala rara. O intamplare "de roman" rememorata pana la tocirea completa. O dragoste nemaivazuta. O aparitie in Guinness Book. Orice. Numai sa certifice o amprenta. Mandria de-a avea trei sani, o tumora imensa, un cancer atipic ori de-a fi cea mai batrana mama din lume.
O vanzoleala absolut inutila. Nu e nimic irepetabil si nimic inedit. Dramele noastre sunt invariabil inseriate. Orice imperiu ai cuceri, el se va risipi ori va fi cucerit de altii. Se spune ca amprentele digitale sunt unice. Fals. Statistic vorbind, in orice moment pot gasi undeva in lume o persoana avind amprente identice cu ale mele. Ar fi o intalnire interesanta...
Asadar, am incetat de mult sa-mi bat capul cu a fi unic. M-am obisnuit sa constat ca, definindu-ma in datele mele esentiale si in asa-zisele mele particularitati, fac parte dintr-o serie cu un numar nedeterminat de membri.
M-am adaptat la soarta mea de om obisnuit. Daca cineva va fi vreodata interesat, va constata ca, in perioada in care scriam aceste randuri, pe care le-au mai scris si altii, eram un functionar-model. Fara nici o abatere. Fara nici o absenta nemotivata. Incercand permanent sa-mi indeplinesc cu buna-credinta si in limitele maxime ale competentelor mele obligatiile profesionale. Un contribuabil normal, un tata normal, un cetatean.
*
Ca orice om normal, am o atractie specifica cititorilor de tabloide pentru experientele aparte. Am un amic care-a fost in trei razboaie: in Iugoslavia, in Afganistan si in Angola. Cu Vulturii Desertului, Scorpionii Rosii, Ismenele Verzi si dracu' mai stie cum le zice la toti astia, ca eu n-am facut armata si nu deosebesc un plutonier de un sergent. Baiatul asta a fost in trei razboaie ca sa stranga bani sa-si cumpere un apartament la bloc si sa-si intemeieze o familie. Cand a terminat de dus razboaiele si de adunat banii, femeia l-a parasit pentru un om obisnuit, care nu facuse razboaie.
Orice om normal, atunci cand sta de vorba cu unul despre care stie sigur ca a omorat oameni, e furnicat de curiozitate. Oricat de rezonabil ai fi, tot nu te poti abtine. Mai cu seama cand omul ti-e amic si vorbesti cu el romaneste, la o bere rece. Trebuie sa fie ceva cu totul iesit din comun, spui tu care n-ai taiat vreodata gitul unui pui si te doboara mila cand eviscerezi carasii mutanti pescuiti prin lacurile de pe langa Bucuresti.
"Aiurea!", iti raspunde amicul, verbalizand cu o verva in care tu recunosti corectitudinea si coerenta alcoolului. "In esenta, e doar un trosc, un bum sau un fas. Asta daca lucrurile se intampla repede, inainte ca trupul care va muri sa aiba timp sa mai fie penibil inca o data. Trupului care stie ca va muri i se face frica, se caca pe el, ii curg mucii si-i inghite sughitand rugaminti si promisiuni. Toata aceasta scena inutila trebuie evitata; perfect inseamna rapiditate, eficienta, discretie desavarsita. Sa nu auzi rugaminti si sa nu vezi sange. Sa nu privesti pe nimeni in ochi, privirile sunt de prea multe feluri, te deruteaza. Sa apesi pe tragaci. Trosc, bum, fas. Nimic special." Atata zice amicul si mai rastoarna un pahar in sanatatea fostei viitoare neveste.
*
Am fost si eu insurat: dragoste, nunta, sex (nu neaparat in ordinea asta), tot tacamul. Am stat cu nevasta-mea vreun an de zile. Mi-e tare greu acum sa inteleg cine a fost sadicul care a inventat instrumentul de tortura caruia-i zice pat conjugal. E ingrozitor sa dormi cu cineva in acelasi pat.
Trupurile asuda, put, sforaie si fac parturi. Cel mai tare m-am chinuit cu parturile. In fiecare noapte, din dragoste curata, ma abtineam de la ele, in fiecare dimineata explodam in baie, intr-o simfonie incredibil de sonora, parca iesind la lumina din cosmarul unei iminente incurcaturi de mate. Ajunsesem sa visez ca fac part, ma trezeam de zece ori pe noapte, disperat, balonat si mai trageam cate unul discret, verificand, dincolo de orice indoiala, ca nevasta-mea doarme tun.
Dupa vreun an de casnicie, imi dadusem peste cap digestia si imi stricasem somnul definitiv. Ajunsesem sa am cearcane de intelectual si sa ma suspecteze vecinii de ciroza pe fond alcoolic, desi eu beau mai rar decat majoritatea predicatorilor neoprotestanti. Si-atunci am pus piciorul in prag si-am avut o discutie cu nevasta-mea. I-am spus clar ca vreau sa dormim separat. Au urmat vreo trei saptamani de scandaluri pe motiv de "nu ma mai iubesti", "ai pe alta", "toti sunteti niste porci", pana mi-am facut bagajele si m-am mutat.
Daca o fi sa ma insor iarasi, o sa gasesc o femeie care sa nu aiba nimic impotriva dormitoarelor separate. Si, de cate ori aud sintagma "pat conjugal", ma balonez instantaneu, cred ca deja e o problema psihica.
Am iubit-o pe bunica. Eram student - am uitat sa va spun ca am facut studii superioare, da' se vede, banuiesc, dupa cum pun virgulele - si ma duceam la bunici cu voluptatea radacinilor care se tot smulg si nu se mai termina. Ajung la ei, intr-o vara, in livada de la capatul traseului de autobuz linie judeteana. Batranu' statea tantos in fata casei si hranea o closca cu o droaie de pui. Pupaturi, povesti. "Buna unde e? In spate, aduna fanul." Pun mana pe o grebla si ma grabesc sa o ajut. Alte pupaturi, alte povesti. Ma gandeam: oamenii astia au trait impreuna cincizeci de ani. Au crescut cinci copii si treisprezece nepoti si-au facut doua randuri de case. Si totusi, bunica pare suparata. "Buna, e vreun bai?" "Da, am un nacaz, tie-ti pot spune, ca tu ai scoala multa si pricepi." Se uita la mine cu o privire galbena si-si ignora suveran conditia de absolventa de doua clase primare. Imi ofera o replica in care am regasit, ulterior, sintetizata toata literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, a Angelei Marinescu si Ruxandrei Cesereanu la un loc. Ba chiar si-un pic de Marta Petreu. Zice: "N-am somn, ma scol noaptea si nu mai pot durmi. Sed in pat, ma uit la buna-tu si-ase-mi pare ca-i un strain!".
Discutia despre doamnele scriitoare imi aduce aminte de un amic din studentie, poet respectabil, cu placheta scoasa la o editura de relevanta nationala si cu cronici prin revistele culturale. Cum nu traieste din poezie, ca nu da nimeni (doi) bani pe marfa asta, omu' e ziarist la singura gazeta dintr-un orasel de munte. Il stie de ziarist si de poet toata lumea: notaru', popa, acordeonistu', junele sufletiste, notabilitatile, golanul Ilie care fumeaza chistoacele aruncate de altii samd. Ma vad cu el vara trecuta, la un sprit de vara (stiu reteta de la un securist de treaba). Povestim. Depanam amintiri din studentie. Vorbim de Ruxandra Cesereanu si de Marta Petreu. (De Angela Marinescu nu, ca n-o stim, si nici de Hortensia Papadat-Bengescu, ca de morti numai de bine.) Si-mi povesteste o istorie din oraselul lui. Ca in orice orasel de munte, cea mai frumoasa casa din centru este a biznismenului local, genul patron de hotdogarie care a facut avere din monopolul asupra operatiunilor comerciale cu puf de pinguin pe teritoriul Romaniei. Domnul miliardar mai este, asa cum e obiceiul, posesor de nevasta grasa, coafata amplu, stilul taranca emancipata, cu multe ghiuluri si patroana de farmacie cu vad. Primeste amicul meu un telefon de la domnul cu pricina intr-o dimineata. Bineinteles ca a fost siderat, el neavind nimic de-a face cu domnul si nepricepandu-se la puful de pinguin. Ajunge la vila centrala, patrunde emotionat inauntru, domnul miliardar il invita sa ia loc si-i debiteaza un set de delicateturi provinciale, cu fursecuri si apa minerala. - Am auzit ca matale esti scriitor si te pricepi la carti, zice ala. - Pai... - Lasa ca mi-a zis nevasta-mea ca scrii, ca a citit la gazeta. - Da, da'... - Dom'le, te pricepi ori nu te pricepi la carti??? Amicul renunta sa mai relativizeze lucrurile, asa cum prost l-a invatat frecventarea marii literaturi si a unui sir intreg de filosofi si moralisti si se da pe brazda. - Da, ma pricep la carti! - Bine? - Cel mai bine din oras! - Dom'le, esti mare, a avut dreptate nevasta-mea! Fii atent aici, ca e o afacere. Nevasta-mea ma tot bate la cap ca sa ne facem biblioteca. Eu pierd vremea si nici nu stiu ce sa cumpar. Vasile!!! Fii atent, Vasile e soferul meu, il ai la dispozitie cu tot cu masina. Aici ai zece mii de euro sa-mi cumperi carti de ei si aici ai o mie de euro pentru efortul tau. Ai o saptamina la dispozitie sa-mi faci cea mai tare biblioteca din oras! - Mai tare decit aia municipala?, incearca amicul fara succes un spirit de gluma. - Daca-ti mai trebuie bani, vii si-mi spui. - Da? - Da! - Spor la treaba.
Asa si-a platit amicul meu ratele din literatura.
Balansoarul scalciat din coltul incaperii. Perfect inutil. Ocupa mai mult de un metru patrat din suprafata construita a locuintei. Asta inseamna, la cotatiile imobiliare din Bucuresti, vreo 2.000 de euro. Doua mii de euro ma costa privilegiul de-a tine in casa un obiect pe care-l privesc fara sa-l vad de sapte ani, in fiecare zi, si nu mi-a dat niciodata prin minte ca as putea sa-l arunc. Lucruri. Multe lucruri. Cand se rupe o camasa ori un pantalon, le punem de-o parte. Sunt bune la livada. Ori la pescuit. Ori de dat la saraci. Uitam de ele ani de zile prin dulapuri. Multe cutii de carton prin diverse locuri. Ma ridic. Iau una. O deschid. Inauntru sunt saptesprezece carcase goale de casete audio, trei carcase de CD-uri, doua ceasuri de mana defecte, doua pixuri uzate, patru incarcatoare de telefoane mobile, o telecomanda sparta, un lantisor cu medalion fara nici o valoare. Mi-e lene sa mai deschid o alta cutie, mi-e frica sa ma gandesc ce e in camara. De jur imprejurul meu - lucruri. Oricat as incerca sa fiu ingaduitor, constat ca majoritatea nu-mi sunt de nici un folos. Brelocul de la Sangeorz Bai. Premergatorul copilului. Pietricele colorate si scoici de pe plaja. Un calut de lemn. Carti pe care nu le citeste nimeni niciodata.
Cred ca daca am decide toti, in aceeasi zi, sa aruncam lucrurile inutile din vietile noastre, serviciile de salubritate ar fi complet depasite.
Oricum, cele mai mari depozite de amintiri sunt gropile de gunoi ale oraselor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
