Ca rezultat, exista gloria de o zi a intelectualului onest si conturile de o viata ale mafiotului analfabet. Aceasta este singura ambivalenta a Romaniei contemporane. Deoarece omul civilizat si cultivat nu are nici un rol social. El este victima perpetua a blocajului insesizabil, manevrat din umbra, de obedienti si santajabili. Este ucis cu fiecare ceas si de regresul mentalitatilor in mijlocul carora trebuie sa respire, sa convinga de luciditatea lui benefica. Aceasta se intampla pentru ca a fost eliminata posibilitatea realei ierarhii, bazata pe meritocratie, in favoarea unei ierarhii inversate, oferita omului viclean si mafiot, care-si construieste gloria doar prin afaceri ilicite. Cum nivelul sau de educatie si orizonturile lui de asteptare nu au valente culturale si spirituale, mafiotul are doar continua preocupare fata de interesul personal, iar apoi, la schimbul de stafeta, pune in aplicare sintagma istorica „Dupa noi, potopul". Cum este dovedita aceasta sintagma in Romania prezentului? Foarte simplu. Dupa fiecare ciclu electoral, cei care pleaca nu raspund in fata celor care vin de uriasele devalizari: banci, ministere, agentii guvernamentale, fonduri europene, afaceri ilicite cu bani publici etc. Nimeni nu raspunde. Iar cei care vin ii acopera. Mecanismul intersantajabilului functioneza coerent pana la ultimul atom social al mecanismului statal. In ultima vreme s-a facut public faptul ca au disparut sume foarte mari din bugetul public. Si ce daca? Se vorbeste de aceste lipsuri de parca banii s-ar fi volatilizat, evaporat si nu s-ar fi furat pe rupte si cu nonsalanta. Cine sunt personajele fizice implicate in astfel de devalizari?
Si Romania de odinioara a ridicat pentru elita ei cultivata "problema identitatii ei si a destinului pe care urma sa si-l dea. Cine este tara aceasta care se naste dintr-o data, prinsa intre un trecut patriarhal si folcloric, pe de o parte, si imperativele cu care se confrunta in intrarea in modernitate, pe de alta? Tara aceasta care nu se simte in largul ei nici geografic, nici istoric, nici politic si care isi pune dintr-o data problema rostului ei pe lume in contextul unei Europe moderne?" (Emil Cioran, Tara mea).
Aparitia "Romaniei profunde" prin votul universal a degradat viata politica romaneasca. Populismul, autoritarismul, demagogia si "ideea nefericita ca existenta unui lider carismatic este indispensabila desfasurarii unei vieti politice eficace" (Horia-Roman Patapievici, Politice), l-a determinat pe Octavian Goga sa afirme catre 1927 ca "viata politica a Romaniei in vremea din urma a iesit cu totul din limitele ratiunii" (Octavian Goga, Tirania liberala).
La randul sau, Nicolae Iorga se simtea in mijlocul unor "vremi de ambitii nebune unde se rastoarna scara normala (…), unde se admira, ca la un circ sau la o reprezentatie de sport cutezator, indrazneala cu care se arunca ambitiosul catre culmile cele mai inalte" (Nicolae Iorga, Sfaturi pe intuneric).
Era politica lui "scoala tu sa sed eu si pentru ca sa ajung la scopul meu nu ma dau in laturi de la nimic" (declaratiile d-lui General Al. Averescu asupra situatiei politice). In Romania interbelica, democratia si sistemul parlamentar serveau la "camuflarea egocentrismului ordinar si a setei de putere a partidelor si indivizilor al caror scop aproape invariabil era acela de a se imbogati rapid, pe cheltuiala statului. (…) O competitie purtata fara scrupule cu armele demagogiei si ale promisiunilor pompoase" (Nagy-Talavera, Fascismul in Ungaria si Romania)
Se accentuase principiul politicii de dragul politicii, "pentru avantaje tactice pe termen scurt" care inlocuisera inaltele principii pasoptiste (Keith Hitchins, Romania, 1866-1947).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
