Ramon Solsona este unul dintre cei mai originali reprezentanti ai noului val in literatura catalana. Lipsit de prejudecati, fara sa se impiedice de morale mai vechi sau mai noi, isi construieste opera surazandu-i cu inocenta paganului. L-am intalnit la Bucuresti in aceasta primavara, cu prilejul Zilelor Culturii Catalane, cand s-a lansat versiunea romaneasca a romanului sau "Ceasuri oprite".
- Faceti parte din noul val al literaturii catalane. Ce loc ocupa aceasta literatura iberica in spatiul cultural latino-american?
- Literatura catalana nu se compara cu nimic din acest spatiu. Nici macar cu literatura spaniola in ansamblul ei, de care ne despart enorm de multe lucruri. Literatura catalana are o personalitate proprie, extrem de puternica, si o traditie proprie, care n-are de-a face din nici un punct de vedere cu Spania; prin urmare, reprezentantii ei nu trebuie pusi in relatie directa cu literatura spaniola. Desi pornite din aceeasi radacina, cele doua literaturi s-au dezvoltat diferit, ocupand astazi locuri distincte in spatiul cultural de care apartin.
- Toata lumea vorbeste de bogata tematica a literaturii latino-americane; pentru cea catalana care sunt temele predilecte in acest inceput de secol si mileniu? Sunt ele simptomatice pentru perioada de rascruce pe care o traversam?
- Nu se poate vorbi de o tematica literara, filosofica specifica numai literaturii catalane. Aceasta urmareste temele literaturii contemporane universale, inscriindu-se practic pe acest drum. In plus, temele pe care le dezvolta nu s-au prea schimbat in ultima suta de ani: sunt aceleasi - solare, pagane, erotice, existentiale sub multe aspecte.
- Ramon Solsona cum s-ar defini ca scriitor? Unde se gaseste el in peisajul literar de astazi?
- Aceasta este problema cea mai chinuitoare cu care ma confrunt: nu ma pot defini. Mai rau este ca nici nu-mi dau foarte bine seama unde ma plasez. Comit permanent, cu fiecare carte nou aparuta, gresala de a considera ca posibilitatea de a ma defini cel mai bine, mai obiectiv si eliberat de prejudecati critice, o va avea cititorul, singurul care te plaseaza automat acolo unde iti este locul, fara partinire si cu inocenta. ai o face chiar mai bine si mai rapid decat criticul literar, care purcede la analiza cu idei nu de putine ori preconcepute. Dar, repet, nu cred ca e o atitudine normala pentru un scriitor. El trebuie sa aiba un oarecare control asupra peisajului literar in care se misca si constiinta nivelului axiologic la care se situeaza. Nu sfatuiesc pe nimeni sa se comporte ca mine. Chiar si urmatoarea carte este un mister. E ca si cand as scrie-o pentru mine.
- Dincolo de misterul care o inconjoara, despre ce vorbeste urmatoarea carte?
- In general sunt superstitios si nu-mi place sa-mi divulg proiectele romanesti. Trebuie sa spun insa ca lucrez la o fabula asupra vietii cotidiene, o metafabula daca vreti, care, trebuie s-o spun si pe asta, ma solicita extrem de mult.
- Scriitorii contemporani latino-americani penduleaza intre tema iubirii si cea a dumnezeirii. Ce loc ocupa la dvs. iubirea si Dumnezeu?
- Dumnezeu - mai putin, dar iubirea este omniprezenta. Iubirea este cel mai pregnant aspect al vietii fiecaruia dintre noi. Prin urmare, dragostea ocupa un loc foarte important nu doar in literatura pe care o scriu, ci si in viata mea. Trebuie sa iubesc, altfel nu pot trai. Iar traind trebuie sa scriu, altfel ma sufoc. La mine, viata si literatura sunt sinonime cu dragostea, iar aceasta e la fel de importanta pentru amandoua, fiindca le ajuta sa se intrepatrunda. Imi traiesc viata ca pe un roman si scriu din realitate.
- Il goniti pe Dumnezeu de la baza impreunarii a doi oameni?
- Personajele create de mine sunt libere. Ele nu sunt legate nici de ideea de Dumnezeu, nici de aceea de destin, de fatum. Crearea personajelor este o atributie a mea, a autorului. Nu, cu Dumnezeu nu am nimic in comun. Privesc iubirea cu ochiul liber al paganului.
- Cum va evolua literatura catalana in viitorul apropiat?
- Va merge, se va dezvolta si va evolua in paralel cu celelalte literaturi latino-americane. Personal, eu, atat in calitate de scriitor, cat si de cititor, presimt ca vom avea cel putin doi, trei scriitori care vor marca acest secol XXI.
- Literatura romana este cunoscuta in Spania?
- Din pacate, pana acum cand am venit la Bucuresti, cu prilejul lansarii romanului meu, nu am stiut nimic despre acest spatiu literar, care mi se pare acum destul de tentant pentru un explorator in domeniu. Sunt insa convins ca podurile pe care eu si colegii mei de breasla tocmai le-am aruncat - de exemplu astazi scriitorii catalani care au venit la Bucuresti pentru lansarea unor carti in limba romana au pus piatra de temelie la construirea unor asemenea capete de pod si vor pleca imbogatiti de tot ceea ce au vazut aici - vor duce la o mai buna cunoastere a literaturii romane la noi.
- De ce credeti ca nu este perceputa literatura romana ca parte a literaturilor latino-americane?
- Pentru ca nu ati vrut acest lucru. Scriitorul roman s-a orientat cu predilectie spre spatiul anglo-saxon. Sincronizarea cu Occidentul literar a dus treptat la o ruptura de spatiul literar latin, fie el european sau sud-american. Pe urma, literatura romana, din cate am auzit, a trait cincizeci de ani sub dictatura comunista. Or, realismul socialist nu are nimic de-a face cu fantasticul latino-american.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
