Pe langa hipism, ciclism si vanatoare, romanii de la 1900 se dadeau in vant dupa patinaj. Pe lacul Cismigiu, acest sport se practica inca din vremea Razboiului Crimeii, dupa cum ne spune capitanul austriac Stefan Dietrich, in 1855 (Bucurestiul era ocupat pe atunci de trupe austriece).
Patinajul era un sport nerestrictionat de moda sau avere, in practicarea lui straturile sociale amestecandu-se. Un sport care venea de la elite: Napoleon al III-lea era un mare pasionat, la fel si sotia sa Eugenia, la fel regina Victoria a Angliei sau kronprintul Germaniei Friederich sau o sotie ambasador precum Pauline de Metternich. La romani, intre indragostitii de patinaj, C. Bacalbasa ii citeaza la Bucuresti pe C. Boerescu, I. Ghica, I. Lahovary, Em. Costinescu, M. Sutu, Gr. Cerkez, Al. Oteteliseanu... In tinerete, Carol I si Elisabeta mergeau destul de des la patinaj. Si mai des o faceau Ferdinand si Maria. Protipendada dadea adesea petreceri pe gheata, baluri la care se etalau toalete distinse si se dansau valsuri. Adrian Silvan-Ionescu ne descrie un costum elegant de dama din lumea buna aventurata pe gheata: spenter sau cataveica captusita si imblanita, fusta mai scurta decat aceea de plimbare, care oferea astfel prilejul de a pune in evidenta frumusetea botinelor, de dorit de culoarea fustei si captusite cu fulgi de lebada sau blana de vulpe, caciulita si manusi din blana scumpa asortate la restul imbracamintei. Si un costum de barbat: sacou, flanela groasa sau cojocel, pantaloni cu supieuri ca sa nu incomodeze fixarea patinei sau pantaloni bufanti si stransi pe pulpe, caciula sau palarie, de obicei melon sau homburg. Patinatorii erau acompaniati in piruetele lor pe gheata de muzica militara, care la Bucuresti se canta in Cismigiu martea, joia, sambata si duminica, intre orele 14 si 17 (pe atunci se folosea insa formula "intre orele 2 si 5 dupa-amiaza"). Intrarea costa in intervalul muzical un leu, iar in rest 50 de bani. La 1900 nu exista inca un pavilion cu bufet, garderoba si personal de serviciu. Acestea vor debuta in 1909. La bufet se puteau servi tot felul de bunatati, mai cu seama o tuica parfumata si calda.
In 1881 s-a infiintat Societatea Patinatorilor din Bucuresti, unde intrau toti cei care plateau un abonament anual de 25 de lei (10 pentru copii). La Iasi, un Club al patinatorilor exista inca din 1870 (in Moldova iarna era mai geroasa) si tot aici era si un frumos patinoar, langa gara. Aici abonamentul era de 20 de lei (jumatate, pentru studenti). Duminica, la patinoarul din Iasi canta muzica primariei sau a regimentului de rosiori ori de infanterie cu garnizoana in localitate. La Sinaia, un patinoar functiona langa Hotel Caraiman, iar un altul pe terenul de tenis din centrul orasului (unde este astazi Hotel Montana), acesta din urma fiind folosit si vara pentru patinajul cu rotile, cum ne arata un film din 1912. Mai cu seama printul Carol era un neobosit alergator cu patinele la Bucuresti sau Sinaia. Piruetele patinatorilor, sclipatul patinelor in razele de soare sau in blanda lumina a lampioanelor serii, voiosia de culori au incantat condeie ca acelea ale lui Claymoor, rafinatul cronicar monden de la L'Independance Roumaine, sau Eminescu de la Timpul. Si au inspirat un pictor ca Theodor Aman, care ne lasa schite in tus si o panza de mari dimensiuni, astazi disparuta. Patina vremii nu s-a asternut peste aceste imagini. Pentru ca s-a patinat tot timpul si se patineaza si azi. Pe alte patinoare. Si noi ca si cei de la 1900, fara grija amintirilor pe care le vom lasa. Cum scria Calendarul Mefistofele pe 1876: "Si valsand intr-un pas/ Multi din noi cad in nas".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
