IASII IN BUCURESTI

Legende urbane

27 iul 2007 Autor: Lucian Dan Teodorovici

Pentru ca ne aflam in plin sezon estival, am fost tentat sa va adresez invitatia de a admira niste coline. Mai exact, sapte. Cu care se spune ca ar fi inzestrat Iasiul si care i-ar aduce supranumele de "orasul celor sapte coline romanesti".

Insa as comite o nedreptate sa ma axez doar pe aceasta legenda urbana, in vreme ce Iasiul are altele mai rasarite. Si mai cu seama una pe care n-as vrea in ruptul capului s-o trec cu vederea si care functioneaza mult mai puternic nu numai in subconstientul colectiv moldav, dar si ca brand national. Asa ca voi lasa mai spre final legenda urbana estivala, oferind locul fruntas celebrei: "Iasi - capitala culturala a Romaniei".
De ce "capitala culturala"? Pentru ca aici s-a nascut Junimea, pentru ca aici s-a format Eminescu, pentru ca avem in josul Sarariei o bojdeuca a lui Creanga, pentru ca vizitatorii pot face un tur muzeal complet in Iasi, de la casa lui Sadoveanu, trecand pe langa cea a lui Toparceanu si poposind in final la mandretea arhitecturala numita Palatul Culturii, sau pentru ca orasul gazduieste cea mai veche universitate din tara. Si nu numai din motivele astea, dar spatiul de gazduire a articolului pune o limita de bun-simt excursului meu istoric, altfel unul de dat jos palaria. Cum insa locuitorii urbei nu-ti vor spune niciodata ca Iasiul este "ex-capitala culturii" sau "fosta capitala culturala", cauti, firesc, confirmari din prezent pentru aceasta legenda urbana. Si
le gasesti. Nu la Filarmonica, nu la Teatrul National unde, e adevarat, s-a schimbat de-o vreme directorul, dar nu inca intr-o masura semnificativa si spectacolul, nu neaparat prin paginile de reviste culturale locale, nu prin cenaclurile literare sau prin locurile publice unde-si desfasoara activitatea culturala febrila scriitorii locali. Le gasesti la niste autoritati care sunt, se pare, extrem de interesate de nivelul cultural al cetateanului iesean. Atat de interesate, incat, spre exemplu, ca sa nu mai recurgem la celebrul scandal al Evanghelistilor Alinei Mungiu-Pippidi sau la alte initiative "istorice", s-au grabit sa interzica punerea unor afise cu un spectacol de teatru, pe motiv ca ar atenta la puritatea sufleteasca a localnicilor. E vorba, mai exact, de piesa scrisa de Valentin Krasnogorov si regizata de "scandalosul" (si, prin urmare, demisul din fruntea Ateneului) regizor Benoit Vitse, care avea lipsa de buna-cuviinta sa se intituleze Hai sa facem sex. Si care, dupa ce bannerele initiale au fost date jos, a aparut cuminte in ochii iesenilor, pe afise, sub titulatura Hai sa facem... Hai sa facem puncte-puncte deci. Aceleasi puncte-puncte pe care simt nevoia sa le pun, nu numai din motivul mai sus expus, si dupa legenda urbana "Iasi - capitala culturala".
Iar dupa puncte-puncte, nu-mi ramane decat sa trec la coline, fara o legatura culturala propriu-zisa, in afara de aceea ca subiectul a fost dezbatut, in urma cu un an, in paginile revistei Suplimentul de cultura, si de scriitorul iesean Florin Lazarescu. Care, punand la indoiala numarul magic sapte, a avut parte de-o seama de reactii ce nu urmareau doar repunerea in drepturi a adevarului istoric, dar si tragerea la raspundere a colportorului de coline false. Reactii venite din partea unor cetateni ieseni indignati. Acestia, pentru a sublinia infratirea pe baza de relief cu un alt celebru oras european, au enumerat chiar, in scrisorile sau mail-urile de raspuns, cele sapte coline. Doar ca, numarand toate colinele din scrisorile cititorilor, care prezentau si denumirea fiecareia in parte, iti ieseau ceva mai mult de sapte, un numar aproape dublu. Ceea ce, intr-un fel ciudat, nu spulbera legenda urbana, intrucat fiecare scrisoare in parte nu prezenta totusi mai mult de sapte coline.
M-am oprit asupra a doua povesti urbane iesene, prima ceva mai serioasa, a doua cu aspect estival, nu pentru a le demitiza. N-am nici un motiv s-o fac, caci asemenea mituri sunt uneori foarte potrivite pentru a da orgoliului urban acel plus care nu e niciodata de prisos. Ceea ce am vrut sa semnalez insa e faptul ca, intr-o Europa a brandurilor si a administrarii locale autonome, a miza pe imaginea publica a unui oras doar in scopul manipularii orgoliului locuitorilor sai e o perspectiva nu numai vetusta, dar si extrem de neproductiva. Iasiul, asemenea altor orase ale tarii, mai dispune de o serie de branduri reale, care pot fi fructificate dandu-le acoperire. Daca autoritatile tot nu pot nivela vreo colina ca sa ajunga la un numar ce le-ar apropia de Roma, nimic n-ar trebui sa le impiedice sa profite de si, mai cu seama, sa sporeasca imaginea culturala a Iasiului, dand un sprijin real unor institutii, unor initiative culturale locale. Despre unele dintre aceste institutii sau initiative am apucat sa scriu deja aici. Despre altele si despre oamenii care le construiesc voi scrie in numerele viitoare. Si nu-mi ramane decat speranta ca in timp autoritatile sa-si dea, la randu-le, seama de importanta lor. Si ar putea incepe prin a nu le obliga sa-si trunchieze activitatea prin inlocuirea unor cuvinte din demersurile lor cu puncte-puncte...

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.07.2007

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Legende
, urbane
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine