Apartinand pana astazi de domeniul science-fiction-ului, un vis vechi de un secol ar putea deveni intr-o buna zi realitate: liftul care sa faca legatura intre Pamant si spatiul extraterestru.
Din 1895, cand inginerul rus Konstantin Tiolkovski imaginase un turn suficient de inalt pentru a ajunge in spatiul cosmic, oamenii de stiinta s-au intrebat daca nu cumva un lift urias ar putea inlocui, intr-o zi, rachetele. Chiar si in 1979, cand scriitorul Arthur C. Clarke popularizase ideea prin nuvela sa Fantanile Paradisului, liftul spatial nu parea mai mult decat o simpla fantezie. In prezent, insa, ideii ii este acordata mai multa atentie ca oricand.
NASA a hotarat finantarea proiectului unei companii private din Seattle, HighLift Systems, de a studia mai bine tehnologia care ar putea face conceptul fezabil. Renasterea interesului pentru proiect dateaza din 1991, anul descoperirii proprietatilor extraordinare ale nanotuburilor de carbon. Acestea sunt molecule de carbon cu un aranjament regulat al atomilor ce le confera o rezistenta de 250 de ori mai mare decat a otelului (o banda de 3 milimetri alcatuita din astfel de tuburi poate sustine o greutate de pana la 41 de tone).
In raport cu rachetele conventionale, liftul spatial ar oferi numeroase avantaje. In viziunea celor de la HighLift Systems, o astfel de constructie cu lungimea de 100.000 de kilometri ar putea nu numai sa plaseze sateliti pe orbita, ci si sa lanseze din extremitatea sa superioara oameni si echipament catre Marte, Venus sau Jupiter. In prezent, compania din Seattle se straduieste sa adune fondurile necesare derularii proiectului. Daca va deveni functional, sistemul va oferi o modalitate mult mai sigura si mai ieftina de a ajunge in spatiu decat lansarile de rachete din zilele noastre.
Cabina de urcare
Cabina de urcare va converti lumina laserului pentru a alimenta un motor electric conventional. Motorul va fi conectat la un set de role care va trage cabina in sus cu viteze mari. Initial, liftul va transporta maximum 5 tone de material, pentru ca, ulterior, dupa intarirea cablului, greutatea incarcaturii sa sporeasca, urmand sa poata fi transportati in spatiu chiar si turisti.
Statia de emisie laser
Energia va fi transmisa in sus, catre lifturi, prin intermediul unui laser. O retea de panouri solare cu latimea de 3 metri, amplasata pe partea inferioara a cabinelor, va capta lumina, convertind-o apoi in electricitate. Laserul nu poate transmite lumina spre cer daca acesta este innorat, astfel ca statia de emisie va fi amplasata pe o platforma oceanica mobila, care se va deplasa in zone cu conditii meteo adecvate.
Contragreutatea
Contragreutatea amplasata la capatul superior al liftului de 100.000 de kilometri isi va incepe existenta sub forma unei serii de navete spatiale. Lansate pe rand, acestea vor fi asamblate pe orbita intr-o singura structura, care va trimite prima banda de cablu spre Pamant. Pe masura ce cablul va cobori, naveta se va muta pe o orbita mai inalta, pana cand acesta va fi desfasurat pe intreaga sa lungime.
Liftul constructor
Primii 230 de "cataratori" care vor urca pe sistemul liftului vor avea sarcina de a intari cablul principal. Acest lucru va fi posibil prin desfasurarea de pe o rola a unor benzi alcatuite din fibre impletite, pentru a spori grosimea gradual. Dupa doi ani, cablul va putea suporta o greutate de 20 de tone. Odata terminata aceasta operatiune, utilajele de catarare vor ramane in varf, pentru a servi drept contragreutati.
Cablul
Cablul liftului va fi alcatuit, in cea mai mare parte, din molecule de carbon ordonate, numite nanotuburi de carbon. Pentru moment, acestea nu pot atinge decat lungimi de cativa milimetri, astfel ca inginerii studiaza posibilitatea integrarii lor in structura unor tuburi compozite, ce vor contine nanotuburi conectate prin inele din materie organica superusoara.
Platforma
Baza liftului spatial va fi o platforma mobila, asemanatoare celor petroliere, care va pluti pe Oceanul Pacific, in apropiere de coasta Ecuadorului. Locatia asigura conditii meteorologice predominant favorabile; ea va oferi cablului avantajul de a nu se afla in drumul satelitilor de pe orbita inferioara a Pamantului. In cazul unui dezastru, cablul s-ar prabusi in mare.
Caracteristici
Lungime: 100.000 km
Timp de costructie: 15 ani
Material: compozitie din nanotuburi de carbon
Consum: intre 100 KW si 2,4 MW, furnizati de o raza laser
Tractiunea cabinelor: motoare electrice pe baza de magneti din Niobium
Viteza: 200 km/h
Durata calatoriei: 8 zile pana la altitudinea de 38.500 km
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
