Ziarul de Duminică

Longevitatea textului literar/ de Alex. Ştefănescu

Longevitatea textului literar/ de Alex. Ştefănescu
10.02.2011, 23:47 42

Cum funcţionează textulliterar? Prin ce mijloace îl emoţionează pe cititor? La acesteîntrebări am să încerc să răspund în serialul de faţă.

Acesta este conceput sub formaunui dialog. Cele două personaje angajate într-o lungă discuţie înpaginile lui sunt imaginare. Primul în ordineavenirii în scenă, să-i spunem domnul "Italice" (replicile sale sunttipărite cu litere aplecate), este un tânăr generic, care are încămulte de învăţat, dar care, în stilul binecunoscut al tinerilor,contestă sau măcar pune sub semnul îndoielii adevărurile care i setransmit (spre deosebire însă de mulţi tineri reali, el arefair-play şi o dorinţăreală de a înţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitorde literatură mai experimentat, dispus să asculte şi să examinezeşi opinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn sedeosebeşte de specialiştii reali prin răbdarea de a explica pe înţelesul oricui ceeace ştie). Subiectul discuţiei îl reprezintă, repet, mecanismul princare se produce, cu ajutorul cuvintelor, emoţiaestetică.

- Jocul de-aexplicarea emoţiilor se poate juca doar pe stradă? N-ar fi utilpentru un scriitor să-şi explice şi emoţiile pe care i le provoacăliteratura scrisă de alţii?

- Dă-mi un exemplu.

- M-am gânditadeseori, înainte de discuţia noastră, de ce scrierile vechi suntprivite întotdeauna cu un fel de evlavie, chiar şi când nu au ovaloare artistică reală. Este, de fapt, un fel de iluzie optică,datorată ruperii legăturilor dintre text şi circumstanţele carel-au generat. Scrise de autori care au trăit în urmă cu zeci sausute de ani, cărţile respective par mesaje testamentare sauprofetice. În plus, ele au fost în repetate rânduri transcrise,înregistrate şi glosate, astfel încât s-au oficializat. Manualeleşcolare le acordă, de asemenea, statutul de inscripţii sacre,infinit analizabile, iar pe scriitorii în cauză îi prezintă ca penişte personaje legendare. Chelia luminoasă a lui VasileAlecsandri, profilul juvenil al lui Mihai Eminescu cu privireaîndreptată spre depărtări cuprind un mesaj mut, indescifrabil.

- Ai dreptate. Bineînţeles căorice emoţie meritădefinită şi explicată, pentru că scriitorul trebuie să deţină pedeplin "secretul cifrului" şi, astfel, să poată oricând declanşa înconştiinţa cititorului o anumită stare afectivă. Jocul se poatejuca şi invers: să alegi o emoţie - neliniştea, bucuria, teama denecunoscut, senzaţia de adăpostire perfectă, nevoia de dăruire etc.- şi apoi să cauţi situaţia care produce această emoţie. Vom face,cândva, şi această experienţă…

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO