Ziarul de Duminică

Mangaierea ca scriere (II)

05.10.2007, 19:02 33

Atent la reflexele noastre lingvistice, Gabriel Marcel face o surprinzatoare distinctie intre trup si suflet, observand ca noi obisnuim sa spunem: "am un trup", in schimb spunem: "sunt un suflet".

In prefata la Trupul, una dintre lucrarile lui Michel Henry, admirabil traduse si comentate de Ioan I. Ica jr., regasim ideea, nuantata de aceasta data in spirit teologal: "Conditia 'intrupata' a omului e data nu de faptul ca eu 'am' un trup, ci de faptul ca 'sunt trupul meu'". Nu putem sa nu remarcam noutatea fulminanta a punctului de vedere exprimat aici. El rastoarna pur si simplu argumentul lui Platon: soma - sema (trupul e mormant), punand, din contra, semnul identitatii intre trup si viata (soma - zoe), trupul inteles aici, expressis verbis, ca "trup al Vietii", prezenta a Vietii, Intrupare a Dumnezeului Celui Viu.
Iata de ce lectiunea pe care o facem asupra Sfintei Scripturi la un capitol incendiar al ei (Ioan 1, 14) este o lectiune gresita, si Michel Henry nu inceteaza sa ne avertizeze asupra erorii pe care o comitem: "Cuvantul trup S-a facut" este un enunt fundamental, nu o metafora si trebuie receptat nu doar in spiritul, ci si in litera lui. Este ceea ce ne invata de fapt, cu varf si indesat, si mangaierea: trupul meu este propriu-zis Cuvant, iar epiderma care-l imbraca este extremitatea Cuvantului, anvelopa identitatii lui teandrice. Asa cum o fraza isi exhiba intelesul abia la sfarsitul ei, cand se rotunjeste deplin, tot astfel pielea care ne imbraca este apogeul proxim si palpabil al realitatii noastre launtrice, un perete viu prin porii caruia respira insasi Viata, Dumnezeu-Cuvantul.
Dar, ajunsi in acest punct, sa redeschidem Vechiul Testament si sa revedem versetele cu "imbracamintea de piele": "si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii. Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!...". (Facerea 3, 20-22)
Absolut tulburatoare este aici alaturarea "imbracamintii de piele" a protoparintilor nostri de asemanarea cu Tatal Ceresc si "casnicii" Lui ("s-a facut ca unul dintre Noi") si nu mai putin tulburatoare alaturarea ei de cunoasterea binelui si raului. Ce sa intelegem? Ca ar exista o legatura intrinseca intre aceasta imbracaminte originara si cunoasterea binelui si raului? Si ca un astfel de vesmant primordial ar fi putut constitui premisa vietii vesnice? Iata chestiuni la care sunt chemati sa raspunda in primul rand teologii de vocatie.
In contextul de fata, ne vom margini sa semnalam, ca o simpla ipoteza de lucru, faptul ca pasajul citat (Facere 3, 20-22) consuna perfect cu un altul: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" (Facere 1, 26). Si vom observa ca episodul "garderobei" originare a protoparintilor nostri ne dezvaluie nu doar asemanarea lor cu Dumnezeu, ci si dreptul de autor asupra ei pe care-l dobandesc. De la cine? De la Autorul Insusi. Un contract cu clauze restrictive, e adevarat, si pe care cei doi il incalca gustand din Pomul cunostintei Binelui si Raului. Au savarsit astfel pacatul primordial si urmarile se cunosc. Dar, in logica stricta a citatului de mai sus ("si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..."), dat fiind ca raptul primordial s-a produs efectiv, dat fiind ca Adam a gustat efectiv din mar, nu cumva a devenit in urma lui vesnic? Nu cumva pierzand vesnicia, a dobandit-o, de fapt? Nu cumva o conditie obligatorie in dobandirea vesniciei e sa o fi pierdut in prealabil? Sa o fi pierdut, desigur, pentru a lupta apoi o viata - si uneori cu pretul ei - sa o recuperezi. Dar ia sa intrebam altfel: nu cumva, ca urmasi ai protoparintilor nostri, preluand acest bun al lor imuabil, pentru ca el se transmite ca masa succesorala si ireversibila ("Dumnezeu nu-si ia niciodata darul inapoi?), nu cumva suntem la randul nostru vesnici, vesnici fara sa stim?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO