Din doi in doi ani, la Gheorgheni are loc o reuniune intitulata Colocviul Teatrelor Minoritatilor Nationale din Romania. Periodicitatea ofera insa indicii false asupra acestui festival-concurs, caci, practic, el dateaza, in forma actuala, doar din 2001. Nici preistoria sa nu este, de altminteri, prea bogata: nascocit in 1978, ca o modalitate de a anima, cumva, viata teatrala a trupelor "marginase", a mai cunoscut in localitatea-mama, Sfantu Gheorghe, inca doua editii (1980 si 1992), pentru a reinvia apoi, circa 100 de kilometri mai departe, la Gheorgheni.
Gheorgheni este un orasel de vreo 20.000 de locuitori, al carui principal punct de interes il reprezinta faptul ca se afla la nici jumatate de ora de mers cu masina de Lacu Rosu, obiectiv turistic ce (ar trebui sa) constituie o prioritate de grad 0 a autoritatilor care iau bani de la contribuabili spre a "gospodari" ecologic si turistic tara; in realitate, drumul (national!) pana acolo e un soi de poteca plina de hartoape si petice de asfalt, greu imaginabila si tot asa de greu accesibila, iar lacul ca atare isi pierde adancimea si isi acidizeaza apa sub ochii tuturor. Candva, Gheorgheni-ul era si un oras industrial; azi nu mai e. Pentru iubitorii/cunoscatorii de teatru localitatea mai inseamna insa ceva: trupa botezata Figura Stúdio. Creat in 1984 de catre un grup de amatori (in sensul etimologic al cuvantului) condus de Bocsardi Laszlo, pe atunci tanar inginer si regizor in spe, ansamblul a evoluat treptat, devenind dupa 1990 institutie profesionista cu acte in regula, aflata in subordinea Consiliului Municipal, care nu s-a dovedit insa o mama prea grijulie: teatrul nu are sediu propriu si isi desfasoara repetitiile si spectacolele in sala (racoroasa vara si inghetata iarna) Casei de Cultura, unde activeaza cu succes si o discoteca foarte zgomotoasa.
Acest teatru organizeaza intalnirea bienala a teatrelor minoritatilor nationale din Romania. Mai exact, a acelor minoritati care au teatru profesionist, adica maghiara, germana si evreiasca. La sfarsitul lunii mai, asadar, la Gheorgheni s-au adunat vreo douasprezece spectacole reprezentand tot atatea teatre, plus doua scoli de teatru. Un evantai de spectacole de bun nivel calitativ, indicand ceea ce, de altfel, a inceput sa se vada tot mai limpede: departe de a fi niste modeste formatiuni ce trebuie tolerate in competitia artistica nationala doar de dragul "culorii" specifice locale sau al corectitudinii politice globale, aceste teatre sunt constituenti organici ai peisajului cultural romanesc, la a carui varietate si bogatie isi aduc o contributie de neinlocuit. Spectacole precum Sa imbracam pe cei goi de Luigi Pirandello (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, regia: Bocsardi Laszlo), Medeea dupa Euripide (Teatrul "Tamasi Aron" din Sfantu Gheorghe, regia: Mihai Maniutiu), A patra sora de Janusz Glowacki (TN Targu-Mures, compania "Tompa Miklos", regia: Alexandru Colpacci) sau Am angajat un ucigas profesionist de Aki Kaurismaki (TN "Radu Stanca" din Sibiu, sectia germana) si Chip de foc de Marius von Mayenburg (Teatrul German de Stat din Timisoara), ambele in regia foarte tanarului Radu Alexandru Nica, sunt montari putand figura cu succes pe afisul oricarei institutii artistice nu doar din Romania, ci de oriunde din Europa. In acelasi timp, Tragedia omului de Madach Imre (Teatrul din Miercurea-Ciuc, regia: Gavril Pinte), Masura pentru masura de William Shakespeare (Teatrul "Tomcsa Sandor" din Odorheiu Secuiesc, regia: Alexandru Berceanu) sau Nunta dupa A. P. Cehov (regizat, la teatrul-gazda, de Florin Vidamski) marcheaza interesante incercari de inovare a limbajului teatral aplicat unor texte clasice, dupa cum Tom Jones, musical inspirat din romanul lui Henry Fielding (Teatrul de Stat din Oradea, compania "Szigligeti", regia: Pinczés Istvan din Ungaria) sau Cartea lui Ruth (Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, regia: Moshe Yassur din Statele Unite) adauga si ele nuante spectrului cromatic etalat de-a lungul celor opt zile de festival.
Dincolo de reprezentatiile propriu-zise (in afara concursului au mai putut fi vazute doua spectacole ale studentilor-actori maghiari de la Targu-Mures si Cluj, precum si un spectacol de animatie prezentat de teatrul targumuresean "Ariel"), colocviul a cuprins si dezbateri zilnice pe marginea montarilor aratate, unde contributiile regizorale si actoricesti au fost disecate fara mila, indiferent ca realizatorii erau ori nu de fata, lucru de pe urma caruia au tras un ce profit, cred eu, toti cei care au participat. E un lucru bun. Si mai sunt si alte lucruri bune la colocviul de la Gheorgheni, dar mai sunt si hibe de remediat. De pilda, faptul ca minoritatea maghiara capata, atat prin ponderea naturala cat si prin numarul teatrelor ce o reprezinta, statut majoritar nu trebuie sa devina apasator sau constrangator pentru celelalte etnii. Trupele concurente, indiferent de unde provin, se cuvine sa acorde posibilitatea si dreptul de a li se urmari comod spectacolele unui numar cat mai mare de cetateni, care cetateni nu poseda alta limba comuna, deocamdata, decat romana (sau, poate, si engleza...?), or, la Gheorgheni, doar cele doua teatre (maghiar si german) din Timisoara si Teatrul Evreiesc au pus la dispozitie doritorilor traducerea simultana la casca, in romaneste, a textului de spectacol. Si altele asemenea. Sunt amanunte nici grave, nici ireparabile. Sunt insa amanunte importante pentru instaurarea unui spirit cu adevarat liber, deschis si destins, un spirit de existenta caruia ar beneficia, neindoielnic, minoritari si majoritari deopotriva. Si nu doar in teatru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
