Această concepţie poate fi regăsită nu doar in realitatea mediatică şi mondenă a acelor vremi, ci şi in năzdrăvana mass-media a zilelor noastre. Stabilirea unei dezonorante şi poate nedrepte similitudini intre Nicolae Constantin, directorul revistei "Realitatea ilustrată" – organizatorul real in februarie-martie 1929 al primului concurs de Miss România – şi personajul caricaturizat de Cezar Petrescu in roman nu ar fi atât de relevantă, pe cât ar fi comparaţia intre vechiul şi prezentul arsenal de intrigi penibile, interese meschine, sforării orientale, entuziasme lacrimogene şi onerozităţi fără scrupule pe care ecourile dâmboviţene ale acestei foarte profitabile industrii internaţionale a frumuseţii le-a produs şi le produce in România.
Greu de stabilit prima câştigătoare a unui concurs de frumuseţe in România. Dacă optăm pentru o maximă adâncime istorică, atunci iese la iveală domnişoara Maria Peligrad, o foarte frumoasă ţesătoare din Săliştea Sibiului, care a câştigat acest titlu in cadrul unui concurs organizat in 1906, la a 40-a aniversare a domniei Regelui Carol I, şi desfăşurat in Parcul Filaret din Capitală (viitor parc Carol, apoi al Libertăţii), pe timpul unui ... târg meşteşugăresc ce reunea meşteşugari din tot Regatul, dar şi din Transilvania aparţinând Austro-Ungariei.
Dacă optăm pentru criteriul recunoaşterii internaţionale, atunci o descoperim pe domnişoara de doar 17 ani, Magda Demetrescu, câştigătoarea, la 3 martie 1929, a concursului organizat de revista "Realitatea ilustrată" – autorizată s-o desemneze pe Miss România de către Asociaţia Internaţională pentru Cultura Frumuseţii din Galveston, Texas, cea care o desemna apoi in Statele Unite pe Miss Univers.
Măgduţa noastră a reuşit atunci să se claseze a şasea din 40 de concurente la titlul de Miss Univers, obţinând un premiu de 100 de dolari şi un ceas de mână (pe atunci, aveau o mult mai mare valoare atât dolarii, cât şi ceasul) faţă de premiul cel mare de 1.000 de dolari. Nu cunoaştem componenţa acelui juriu pentru Miss Univers, dar juriul autohton pentru Miss România 1929 chiar a avut credibilitate, el incluzându-i pe scriitorul Liviu Rebreanu, pe actriţa Maria Giurgea, pe sculptorul Karl Storck, dar şi pe profesorul Tzigara Samurcaş - preşedintele Fundaţiei CAROL I - sau pe prinţesa Alexandrina Cantacuzino. Condiţiile de participare din acea vreme erau şi ele la fel de "solide", in comparaţie cu cele actuale, accentul fiind pus pe moralitate ("profesiune cinstită" – adică nu prostituată, fie ea şi de lux, şi "mijloace de trai onorabile" – adică nu o muritoare de foame), fiind excluse artistele de teatru şi cinema, de "varieteu" sau manechinele, adică fotomodelele de astăzi. Nici vorbă de expunere in costume de baie sau, Doamne fereşte, in bikini.
Arhivele – deşi incomplete – indică totuşi o Miss România anterioară Magdei Demetrescu, in persoana Marioarei Gănesco (Jănescu) pe care o care poştală de epocă ne-o prezintă drept „la plus belle femme d’Europe" in anul 1928, ca urmare a unui concurs organizat la Paris de toate „grands journaux d’Europe". Să fie vorba oare, vorba lui Cezar Petrescu, de o revistă şi organizatoare rivală "Realităţii ilustrate" pentru o altă Miss România?
Cert este că la vremea aceea, spre deosebire de actualul furnicar de afaceri şi aranjamente pe bani grei din spatele unei semidocte industrii de divertisment mioritice, participarea la preselecţiile pentru Miss România din toate cele foste 72 de judeţe ale României Mari era considerată ca un fel de datorie patriotică pentru frumoasele june românce şi părinţii acestora. Atitudinea era justificată prin faptul că - aşa cum arăta primul preşedinte de juriu (cel din 1929) in calitate de ministru de Interne, Alexandru Vaida Voievod – "acest concurs va insemna o valoroasă propagandă pentru ţara noastră in toată lumea", mai ales când Miss România va urca pe scena de la Miss Univers. Astăzi, mioriticele noastre Miss-e visează doar la o cât mai americană carieră de top-model, un cât mai bănos aranjament matrimonial sau, in cel mai rău caz, măcar la o copertă de Playboy, Maxim sau FHM (ediţia dâmboviţeană).
Astăzi lumea s-a globalizat, brandul Miss Univers aparţine din 1996 magnatului american Donald Trump, a cărui firmă organizatoare scoate bani frumoşi din spectacolul festiv, iar misele naţionale participante au drept moto un mesaj de pace, toleranţă şi inţelegere. In plus, in Românica secolului XXI, spre deosebire de cea din secolul XX şi in ciuda talentului narativ-imaginativ al lui Cezar Petrescu, cu un titlu de Miss la activ se poate atenta cu mult succes la o inaltă funcţie administrativă (cum ar fi cea de prefect, adică un fel de Tipătescu feminin, mult mai rasat) sau la o fulminantă carieră politică de top (un fel de Zoe bărbată, mult şi atent rafinată, pusă pe funcţie in vârful prezidiului).
CĂLIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) in ştiinţe militare, a fost ofiţer in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţer specialist in operaţii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagandă, război mediatic şi istorie militară in România şi Statele Unite. Din 2008 este colaborator permanent al "Ziarului de Duminică" şi revistei "Flacăra".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
