Ziarul de Duminică

Misterele Bucureştiului/ de Elisabeta Lăsconi

Misterele Bucureştiului/ de Elisabeta Lăsconi
31.05.2013, 00:02 282

Bucureştiul are propria istorie fabuloasă şi geografie mitică, iar cărţi recente o dovedesc cu prisosinţă, din interiorul şi din exteriorul ficţiunii literare. Ioana Pârvulescu a publicat două romane – „Viaţa începe vineri” (2009) şi „Viitorul începe luni” (2012), ce reînvie oraşul la sfârşit de secol XIX, răsturnând universul cunoscut din proza scurtă a lui I.L. Caragiale, dezvăluind o lume în bună rânduială, trăind schimbările de la sfârşit de secol, de precipitarea progresului.

Există legături vizibile şi ascunse între cele două romane, ele reprezintă un pariu secret al autoarei. Dar atmosfera cărţilor şi misterul fiecăruia ce pare o şaradă cu tentă detectivistă, mi-a amintit difuz, subtil, de Mateiu Caragiale din naraţiunea „Sub pecetea tainei”. Cărţi mateine, romanele construiesc tihnic şi cuprinzător frumoasa lume de altădată, având ca precedent nuvelele unui împătimit matein – Radu Albala.

În ambele romane se derulează fire epice, legate prin noduri nevăzute, care se prind între ele şi se desprind într-un joc complicat şi ingenios. Primul fir deşiră povestea intrusului parcă picat din cer, găsit la marginea pădurii Băneasa – Dan Creţu, înlocuită în al doilea roman de povestea tinerei Iulia Margulis, alt fir ţese povestea familiei Margulis, alt fir înşiră şi deşiră cu inventivitate şaradele ce ameninţă să zguduie oraşul ori monarhia şi ele se află în mâinile unui inteligent poliţist – Conu Costache Boerescu.

Dar personajul care prinde firele în ţesătură este un mic Gavroche bucureştean – Nicu, o suveică vioaie în necontenită mişcare între familii şi medii sociale. El are ca pereche alt copil de aceeaşi vârstă, Jacques, fiul soţilor Margulis. Prin ei, autoarea vede altfel lumea înfăţişată, inocenţa sensibilizată de suferinţa nedreaptă, surprinde amănuntele vieţii din jur ce le scapă celorlalţi. Ei se joacă, dar mai ales cercetează secretele din lumea celor mari.

Se ghiceşte în roman o plăcută familiaritate cu Bucureştiul ultimilor ani înainte de a intra în secolul XX, Ioana Pârvulescu se simte acolo şi atunci la ea acasă, iar cititorul regăseşte spiritul unei epoci din detaliile fine, ca şi din evenimente semnificative (duel, atentate, campanii de presă), din ritualurile vieţii cotidiene, traversând medii sociale diferite, de la protipendadă la mahala, de la redacţia gazetelor la umbroasele grupuri anarhiste.

Rafinamentul autoarei se vede în lucrătura minuţioasă, căci a presărat în romane, ca nişte perle într-o montură discretă, mici naraţiuni înrămate sau scene delicioase. Două astfel de fragmente sunt antologice: doctorul Margulis le povesteşte invitaţilor la masa din Ajun de Crăciun viaţa actorului Grigore Manolescu (în „Viaţa începe vineri”), iar doctorul Gerota ţine la Ateneu o conferinţă despre ... corset (în „Viitorul începe luni”).

Autoarea se amuză mutând ceasul: imaginează o cădere în timp a lui Dan Creţu, care se trezeşte aruncat din secolul XXI la fine de secol XIX, iar Ioana Margulis parcurge traseul invers, având drept „portal” inexplicabil casa doctorului Gerota. Cei doi călători în timp se minunează de schimbări, intuiesc sensul lor şi explorează, fără multe explicaţii pentru cei din jur, universul neaşteptat.

Povestea călătorilor în timp dă originalitate romanelor, convenţia face ravagii astăzi pe mapamondul ficţiunii. Un tânăr prozator spaniol, Félix J. Palma a publicat două romane („Harta timpului” şi „Harta cerului”) revizitând secolul al XIX-lea, cu H.G. Wells ca personaj, prins în misterul propriilor romane – „Maşina timpului” şi „Războiul lumilor” şi lucrează la al treilea, centrat pe alt roman celebru – „Omul invizibil”.

Ioana Pârvulescu a ales şi ea calea ficţiunii ca să împărtăşească iubirea şi fascinaţia faţă de secolul al XIX-lea, reuşind să-şi încânte cititorii. Şi atunci, firesc, de ce n-ar prelungi încântarea, cu al treilea roman? Mai ales că „Viitorul începe luni” are ascuns printre alte subiecte şi pe cel al scrierii unui roman, aşa cum îi stă bine unui perfect mânuitor de sfori narative. 

 

Ioana Pârvulescu, Viitorul începe luni, Editura Humanitas, 2012, 312 pag.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO