Cand vine vorba de cultura, imediat se aude un cor de bocitoare. Lait motivul: "nu sunt bani", "nu e rentabila", "pierdem daca publicam poezie". Sigur, Romania nu e o tara bogata. Bugetul se carpeste cu chiu cu vai, iar prioritatea nu este cultura, cand de la luna la luna vine un val de frig peste capul bietilor pensionari care nu stiu de vor fi sau nu bani pentru ei. Suntem chiar o tara de sarantoci daca ne uitam in garajele oamenilor cu bani. Numai parvenitii, care nu au avut nici dupa ce bea apa, isi cumpara 4-5 masini de lux si isi fac case cu 20 de camere. Si, totusi, chiar nu sunt bani pentru cultura?
La Club A s-a pus in dezbatere acest mit al lipsei de bani pentru cultura. Si ma bucura nu atat dezbaterea in sine, cat faptul ca o manifestare de asemenea anvergura cum e Primavara poetilor a asezat intre primele sale actiuni o punere fata in fata a autorilor cu niste oameni ce reprezinta oficialitatile. Mi-as fi dorit sa fie mai multi oameni din sistem nu numai unul singur, care, din fericire, este un exemplu pozitiv: primarul sectorului 2, Neculai Ontanu.
Totul a pornit de la proiectul 27. Poezie de Bucuresti, care a fost disecat nu atat pe partea lui estetica (cuprinzand 27 de poeti premiati ai Uniunii Scriitorilor din Romania si Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, cred ca nici nu ar fi fost cazul sa se puna in discutie valoarea antologiei!), cat pe cea a potentei financiare.
Poezie de Bucuresti nu este doar o antologie de poezie, o carte mai deosebita prin aceea ca are si un CD sau este bogat ilustrata cu fotografii ale Bucurestiului (altfel, remarcabile!).
Proiectul a cuprins si promovarea antologiei, lucru pe care nu-l face nicio editura din Romania, mai ales cand e vorba de autori romani.
Aceasta promovare a cuprins lecturi ale autorilor in liceele sectorului 2 (in fiecare miercuri, fara rabat de la programul stabilit), videoclipuri cu fiecare poet recitandu-si poemele (ce sunt difuzate de TVR Cultural), distributie la toate bibliotecile publice din Bucuresti. Proiectul nu a costat putin. As spune chiar ca, fata de o carte de poezie obisnuita, el a fost generos la bani. Un volum de poezie presupune cam 10-15 milioane (vechi) la un tiraj de 200-300 de exemplare. Pentru ca el se tipareste si este uitat de editura in rafturile librariilor, daca nu cumva chiar in depozitele sale, este evident ca suma aproape se trece la pierderi. Uneori e asa, de cele mai multe ori - nu! Sa explic mecanismul: cele mai multe volume sunt tiparite pe spezele autorului, fie ca aduce, saracutu', bani de acasa, fie ca face rost de o sponsorizare. Dupa tiparire, editurile ii ofera autorului un numar de exemplare stabilit prin lege (vreo 20), altele dandu-i-le ca drepturi de autor (tot in limita legii de 7-10 la suta din posibila vanzare integrala a tirajului), ce mai ramane ar trebui scoase la vanzarea libera, ceea ce nu se prea intampla, pentru ca unicul cumparator - stie editura foarte bine asta - va fi tot amaratul de autor.
Asadar, acele pierderi invocate de editura sunt mici, daca nu cumva inexistente, la fiecare volum de poezie! Sa ne intoarcem la proiect. Spuneam ca el a costat mult: iata cam care au fost costurile, ca sa nu zica lumea ca-i vorbesc de rau pe altii: 10.000 de euro - tiparirea celor 1.000 de exemplare, imprimarea DVD-urilor, promovarea in cele 16 licee (bani dati de primaria sectorului 2), 18.000 de euro - productia si difuzarea videoclipurilor (TVR Cultural), 3.000 de euro (drepturi de autor pentru echipa - culegere, machetare, conceptie, scenarii, fotografii), 2.700 de euro drepturi de autor pentru poetii antologati. Se aduna o suma frumusica, ba chiar as zice exorbitanta pentru poezie. Important este insa altceva: ca au putut fi gasiti acesti bani! Deci, ca lipsa de bani este un mit fals. Ei nu vin din cer: iti trebuie un proiect viabil, interesant, iti trebuie munca si putere de convingere. "Eu am luat imensa suma de 2.500 de lei impozabili pentru cele noua luni cat au durat initierea, producerea si promovarea proiectului", spunea coordonatorul proiectului Dan Mircea Cipariu. Sa retinem ca Primaria Sectorului 2 are un buget alocat culturii de 700.000 de euro, dar ca, asa cum marturisea Neculai Ontanu, la randu-i, pentru a sustine proiectul, a convins un sponsor.
La "Club A", lasandu-se pudibonderia (poetica!) deoparte, s-a vorbit, asadar, despre bani. Despre banii care pot veni sau care nu pot veni catre acte de cultura. Despre ce se poate face si despre ce nu se face. Despre existenta sau inexistenta cadrului institutional in sustinerea si promovarea proiectelor culturale. Si dincolo de lamentarile inerente, s-a intrezarit o geana de lumina: se poate! Chiar daca in acest moment acest "se poate" e cu poticneli, cu nervi, cu dezamagiri, cu multe audiente si alergaturi, cu farmec personal.
Dar, asta o spunea si dl Patapievici acum catva timp intr-un articol, la capatul firului institutiilor sunt oamenii. Pana la urma, de ei depinde totul. Unii vor, dar nu stiu, altii stiu, dar nu vor, unii sunt mai deschisi, altii mai obtuzi, in toate cele. Cert e insa ca daca nu sunt atrasi, nu sunt convinsi, multi dintre oamenii sistemului aplica romanescul "merge si-asa", adica si fara cultura.
In privinta editurilor (care e alta mancare de peste), aici lucrurile se complica, pentru ca adesea se explica autorilor ca a edita este pana la urma o afacere.
Nu poti obliga omul sa faca ce vrei tu cu banii lui. Asa e, dar orice tip de negustorie are un singur principiu: negustoresti bani. Iar banii (sau numai banii!) fac bani. Nu dai bani, nu ies bani!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
