A trecut neobservata semnificatia lui 21 februarie, aniversarea Zilei Internationale a Limbii Materne. Nu ca as fi un impatimit sau un nostalgic al lantului de sarbatori care mai zgaltaiau amorteala si cu care ne obisnuiseram in vechiul regim, dar macar unele dintre aceste "zile" pot fi prilej de aducere-aminte a unor indatoriri uitate, de care nu ne mai pasa.
Ar fi cam a noua aniversare a unei asemenea zile internationale. Intamplator, 2008 este si Anul International al Limbilor, Adunarea Generala a Natiunilor Unite cerand UNESCO sa invite guvernele, institutiile de invatamant si organizatiile societatii civile sa protejeze limbile aflate pe cale de disparitie. Argumentele Comisiei romane pentru UNESCO, organismul care transmitea solicitarile, erau cat se poate de pertinente: limbile sunt esentiale pentru identitatea grupurilor si a indivizilor, constituie un factor strategic de progres catre o dezvoltare durabila, joaca un rol in eradicarea saraciei, sunt un suport pentru cultura si educatie. Din pacate, cam la aceste sugestii si prezentari se opreste totul, pentru ca prea putine pot fi remarcate intr-o "politica a limbilor". Constatari cotidiene ar trebui sa alarmeze, daca i-ar mai pasa cu adevarat cuiva: se citeste prea putin si ca atare din ce in ce mai multi tineri nu stiu sa se exprime corect, sa expuna o idee argumentat si in cuvinte exacte, sa nu se repete, sa nu recurga la limbajul strazii; acest limbaj al strazii, limitat la un numar de expresii utilizate in orice imprejurare, la inceput din bravada, mimetism si fanfaronada, a saracit incredibil comunicarea; scoala a uitat sa puna accentul necesar pe limba vorbita; dialogul nu este doar depreciat, ci risca sa fie blocat; limbajul presei scrise si cu deosebire al audiovizualului este din ce in ce mai stereotip si sarac, coplesit de sintagme aiuritoare sau chiar de erori gramaticale; explozia blogurilor in care oricine (din nou cu deosebire tinerii) poate scrie orice si despre orice fara un minim control produce si o buna parte din literatura foarte proasta de pe internet pentru care ar fi fost nevoie macar de un ochi de corector. Fireste, sunt mult mai multe bolile limbii si ale comunicarii in zilele noastre, aparute initial din dorinta dinamitarii limbii de lemn si a depasirii tabuurilor (explicatie cam trasa de par pentru explozia limbajului vulgar din teatru, carte si arte in general).
Ma tem ca in lipsa unui control, a unor masuri care sa inceapa cu scoala, situatia se va degrada si mai mult. E primjedios sa-ti amintesti de importanta limbii doar o data pe an. Oricare ar fi sistemul propriu de selectie, cand e vorba de limba trebuie sa accepti niste norme carora sa li te supui. Nu poti injura si intoarce spatele, politica strutului e riscanta, fiara care distruge pandeste in apropiere, mai ales cand capul e adancit in nisip.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
